This image is licensed cc-by-nc-sa. Media (including blogs) are permitted to use my images provided they provide attribution in the form of "Photo by Andrew Bossi" or something along those lines.

 

It would be very much appreciated (though not required) if you provide a link back to my photo. Send me a message on Flickr or at thisisbossi@gmail.com if you use my image & I'll add a link on the photo's page back to your article.

 

If you want the highest-resolution image: simply right-click on the photo and select "Original".

 

Also, if I've mis-titled or mis-tagged anything: just let me know. If you recognise someone I should tag: again, just let me know.

 

================================

 

In response to the Congressional budget debacle which proved that DC is but a colony -- prone to being singled out unlike any other city in the country -- a number of activists, elected officials, and general citizens came out in force upon the grounds of Capitol Hill.

 

The crowd first formed on the sidewalk, but after some opening remarks by elected officials and activists: they quickly spilled into the street. The Capitol Police had been on hand & I'd thought it amusing that a couple were taking photos & videos... it wasn't until I saw the wristbands come out when I realised these weren't officers enjoying the moment; they were recording evidence.

 

With many minutes of warning, large portions of the group shifted over the sidewalk; whilst a core of dedicated supporters -- including our Mayor, a number of councilmembers, and members of DC Vote -- remained behind to block the roadway. The officers began to surround the group & repeated their warnings to get back on the sidewalk or face arrest.

 

Now in all fairness to the Capitol Police: they were doing their job. They were quite courteous about it & the protest was similarly jubilant right back. One woman was first to be bound, soon followed by several other activists. Then came Muriel Bowser: first councilmember to be arrested.

 

In general, I tend to dislike political grandstanding... but this was different. If our council was being arrested by our own police, I'd think it a cheesy photo op... but now our locally-elected officials were being arrested by the very forces we were out to protest: the Feds. This wasn't a mere photo op arrest; this was actually a legitimate arrest... the kind of thing that goes on your record; the kind of thing you spent a night in jail for.

 

Now granted, I don't expect anyone will be in jail longer than tomorrow; I'd be surprised if any were still locked up by midnight tonight. But it was Councilmember Bowser's arrest which really hit a moment... you could see the look on her face was of some worried concern: someone who had never been arrested before & didn't show up here today expecting to be arrested. As she was placed into the police van: her look of concern changed to a bit more worry. I mean this as no knock against Councilmember Bowser's committment; rather I felt it really help to humanise the entire event. It made me respect her all the more.

 

Yvette Alexander stood right beside us for quite some time, complicated in that she didn't have her ID on her. While it was entertaining to see our top officials being frisked, it was also quite entertaining that our easily-recognisable councilmember needed her ID... prompting a standerby to call one of her staffers with the best introduction I've ever heard over a phone: "Hi, your councilmember has been arrested." Also, kudos to Councilmember Alexander for going to jail in high heels!

 

There is a lot I can complain about with the council in general; and certainly with individual councilmembers & even the mayor. Heck, that's what politicians are for: you're not supposed to always like them. But this was an opportunity to set aside some of those issues (frankly, I'd say DC was glad to have a unifying moment after the past couple weeks) and cheer on our own brothers & sisters as they stood up in support of our rights.

 

It was certainly a proud moment to be a DC resident and a fine boost to our collective esteem after several weeks of turmoil within our local & federal levels of government. It's aggravating that my support for small & local government is inhibited by those in Congress whom advocate small & local government. If I wanted to live in a colony, I'd have moved to Williamsburg.

The Palace Knot Garden

Hong Kong Transport - Trucks

 

The Hong Kong Truck Culture

 

The number of Trucks, Vans* and Special Purpose Vehicles (Light, Medium & Heavy) registered + licenced in Hong Kong seems to fluctuate between 120,000 - 125,000 vehicles and presumably new trucks registered are offset by old trucks being retired or sold over the border in China.

 

*Vans are classified as Light Goods Vehicles and are not shown in this album

 

In Hong Kong Trucks are classified as GOODS VEHICLES By the Transport Department - see below

 

☛Light Goods Vehicles - Goods vehicles of permitted gross vehicle weight not exceeding 5.5 tonnes.

 

☛Medium Goods Vehicles - Goods vehicles of permitted gross vehicle weight exceeding 5.5 tonnes but not exceeding 24 tonnes.

 

☛Heavy Goods Vehicles - Goods vehicles of permitted gross vehicle weight exceeding 24 tonnes but not exceeding 38 tonnes.

 

The major truck types you tend to see in urban areas are trucks carrying construction materials or waste, dump trucks, concrete mixers and all sizes of delivery trucks... outside of the urban areas it is container trucks and large trucks carrying construction materials.

 

The following brands of Trucks can be seen on the streets of Hong Kong and include:-

 

Beiben ✚ Bell ✚ CAMC ✚ CNHTC ✚ DAF ✚ Dennis ✚ Dong Feng ✚ FAW ✚ Fuso ✚ Foton ✚ Ford ✚ Hino ✚ Howo ✚ Hyundai ✚ Isuzu ✚ Iveco ✚ JAC ✚ Kato ✚ KIA ✚ Liebherr ✚ MAN ✚ Mercedes Benz ✚ Mitsubishi ✚ Nissan ✚ Renault ✚ Scania ✚ Shacman ✚ Sinotruk ✚ Suzuki ✚ Toyota ✚ UD ✚ Volvo ✚ Zoomlion

 

Hong Kong is a brand conscious place even for trucks (!) hence the popularity of the European brands, Scania and Man are very popular and even the older trucks look the business and they are utterly reliable.

 

Isuzu is the market leader in terms of sale volume for all types of trucks.

 

(Source - The Transport Department, Hong Kong Government)

 

☛.... and if you want to read about my views on Hong Kong, then go to my blog, link below

 

✚ www.j3consultantshongkong.com/j3c-blog

 

☛ Photography is simply a hobby for me, I do NOT sell my images and all of my images can be FREELY downloaded from this site in the original upload image size or 5 other sizes, please note that you DO NOT have to ask for permission to download and use any of my images!

▪️1.) "If anyone was ever capable of actually tearing the cover off the ball, it would be Double-X. . . . It sounded like cherry bombs going off when Foxx hit them." — Ted Williams

 

▪️2.) "Jimmie Foxx [is] maybe the greatest right-handed power hitter of all-time. When I first came up, I used to talk hitting with Jimmie whenever I had a chance. He was a friendly, warm person, always very helpful to everybody." — Hank Greenberg

 

▪️3.) "If I were catching blindfolded, I'd always know when it was Jimmie Foxx who connected. He hit the ball harder than anyone else." — Bill Dickey

 

▪️4.) "Foxx has abnormal strength in his two forearms, which permits him to handle a big war bludgeon as if it were a feather duster. This strength of hands, wrists, and arms gives him a lashing power, which might break up a ball game at any given moment." — Grantland Rice

 

▪️5.) "When I was 12, I could cut corn all day, help in the wheat fields, swing 200-pound bags of phosphate off a platform into a wagon. We had games on the farm to test strength and grip. . . . Another trick was to lift a 200-pound keg of nails without letting the keg touch your body. I could do that easily." — Jimmie Foxx

 

▪️6.) "He [Foxx] had great powerful arms, and he used to wear his sleeves cut off way up, and when he dug in and raised that bat, his muscles would bulge and ripple." — Ted Lyons

 

▪️7.) "Look at those shoulders! That boy’s a natural-born batting wonder. No more coddling or training could make a fence-buster like that! Jimmy Foxx was just a rookie when canny Connie Mack gave him that size-up. Four years later he was crowding the swat kings of both leagues." — Robert Ripley in a 1930 ad for Old Gold Cigarettes

 

▪️8.) "He [Foxx] has petrified Philadelphia baseball followers in recent days with a series of home runs that carried so far as to make open-mouthed spectators believe that it was an overt violation of Ruth's well-known copyright for distance." — Connie Mack (1930)

 

▪️9.) "[T]he trail of Foxx’s longest drives challenges credibility. Twenty-four times he cleared the 65-foot high left field grandstand roof in Philadelphia. At Comiskey Park in Chicago, where no one else reached the towering roof more than twice, 'The Beast' did it six times. . . . Everywhere Foxx logged more than just a few games, and in many places where he stopped only once, the man hit home runs that defied logical analysis." — Bill Jenkinson (SABR)

 

▪️10.) "When Neil Armstrong first set foot on the moon, he and all the space scientists were puzzled by an unidentifiable white object. I knew immediately what it was. That was a home run ball hit off me in 1937 by Jimmie Foxx." — Lefty Gomez

 

▪️11.) "James [Jimmie] Foxx is the most promising player I have ever seen." — Home Run Baker (1924)

 

▪️12.) "Jimmy Foxx, Herculean batsman for the Philadelphia Athletics, is being picked by baseball critics as the man who will make fans forget about the mighty Babe Ruth. When he pounded out his fortieth home run the other day, Foxx was more than a month ahead of the Babe's mark at that date in 1927." — The Roanoke Rapids Herald (August 1932)

 

▪️13.) "If I had broken Ruth's record it wouldn't have made any difference. Oh, it might have put a few more dollars in my pocket, but there was only one Ruth." — Jimmie Foxx

 

▪️14.) “If it wasn’t for [Mickey] Cochrane, Foxx would have developed into a great catcher. He was the greatest all-around athlete I ever saw play Major League Baseball." — Rick Ferrell

 

▪️15.) "He’s a marvel, isn’t he? Tell me: who was a better all-around ball player than Foxxie? Why right now I’d say he was the best catcher in the American League. . . . They can talk all they want to about some of those old-time ball players being able to play different positions. I’ll take Foxxie. They don’t come any better.” — Joe Cronin

 

▪️16.) "I can play any position except shortstop. I don't like shortstop." — Jimmie Foxx

 

▪️17.) "He [Foxx] was the greatest natural athlete I have ever seen." — Professor John Bruehl, who once scrimmaged against Jim Thorpe

 

▪️18.) "He was built like a Greek god with bulging biceps and sculpted physique. His rounded face was marked by handsome features set off by a full head of brown hair and bright blue eyes. His joy was infectious, hustling on the field with a spontaneous smile and boundless enthusiasm. He played the game with a combination of speed and power that a later generation would see in Mickey Mantle. Foxx ran like a cheetah, threw like an Olympic javelin champion, and hit the ball like Babe Ruth." — Bill Jenkinson (SABR)

 

▪️19.) "When he got good wood on a pitch, it took you 20 minutes to walk where the ball landed. He was the only hitter I ever saw who could hit balls on his fist and still get them out of the park.” — Lefty Gomez

 

▪️20.) "If I’d had Foxx’s strength, I’d have hit a hundred extra homers." — Ted Williams

 

▪️21.) "Some of these days when baseball historians meet to award the capital prize of the national game to its greatest player of all time, they are not going to give the title and plaque to Tyrus Raymond Cobb, nor to George Herman Ruth. . . . The present-day has its candidate for the greatest of all ballplayers, and his name is James Emory Foxx.” — The Washington Times-Herald (1940)

 

▪️22.) "The star slugger gave handsome tips to everyone from the bellhop to the batboy, and he insisted on picking up the entire tab at every dinner and outing. He was known to literally give the shirt off his back if someone asked him for it. Many years later, Foxx’s former teammates and opponents still spoke with reverence of his personal kindness and goodwill." — John Bennett (SABR)

 

▪️23.) "Jimmie was one of my personal friends. I loved him. . . . Every ballplayer admired Jimmie Foxx." — Harlond Clift

 

▪️24.) "Daddy, he just enjoyed interacting with people. It didn’t matter if you were the president or the garbage man. He would sit there and sign autographs for hours." — Nanci Foxx Canaday

 

▪️25.) "Jimmie Foxx was good for baseball. Players and fans liked him for his happy nature, positive attitude, and baseball heroics. . . . He was a good ambassador for baseball, much like Ernie Banks, Brooks Robinson, or Cal Ripken." — Mark Millikin

 

📖 Sources: Millikin, Mark. "Jimmie Foxx: The Pride of Sudlersville." Lanham, MD: Rowman & Littlefield, 2005. + Cohen, Robert. "The 50 Greatest Players in Boston Red Sox History." Guilford, CT: Lyons Press, 2014. + chroniclingamerica.loc.gov + baseballhall.org + sabr.org + www.theknoxstudent.com + baseballhistorydaily.com + www.myeasternshoremd.com + www.baseball-almanac.com

www.easyvegan.info/2009/04/03/kinship-circle-act-demand-w...

 

---------- Forwarded message ----------

From: Kinship Circle - kinshipcircle [at] accessus.net

Date: Sun, Mar 29, 2009 at 9:14 PM

Subject: Act/ Demand Whale Conservation Over Killing

 

KINSHIP CIRCLE PRIMARY / PERMISSION TO CROSSPOST

3/29/09: Demand Whale Conservation Over Killing

 

LT: Minke whale. Juergen Freund. OCEANS. Ribbon Reefs, Great Barrier Reef, Australia.

 

RT: A Bryde's whale lies on the deck of a Japanese whaling vessel. The species is listed as "Data Deficient" on the IUCN Red List and current population numbers are not known. (Institute for Cetacean Research)

 

=====================

 

FULL CONTACT INFORMATION. Sample letter follows

 

=====================

 

President Barack Obama

The White House, 1600 Pennsylvania Avenue NW

Washington, DC 20500

comments: 202-456-1111; switchboard: 202-456-1414

fax: 202-456-2461; web mail: www.whitehouse.gov/contact/

THERE IS NO PUBLIC EMAIL ADDRESS FOR PRESIDENT OBAMA.

Please take the time to fax or snail-mail comments to him.

 

The International Whaling Commission

The Red House, 135 Station Road

Impington, Cambridge

Cambridgeshire CB24 9NP, UK

ph: +44 (0) 1223 233 971; fax: +44 (0) 1223 232 876

email: secretariat [at] iwcoffice.org, iwcjournal [at] iwcoffice.org, webmaster [at] iwcoffice.org

 

Nick J. Rahall II, House Natural Resources Committee Chairman

Committee on Natural Resources

1324 Longworth House Office Building

Washington, D.C. 20515

ph: 202-225-6065; fax: 202-225-1931

web mail: www.rahall.house.gov/?sectionid=9&sectiontree=9

 

Otto J. Wolff, Acting Secretary of the U.S. Department of Commerce

U.S. Department of Commerce

1401 Constitution Ave., NW

Washington, DC 20230

ph: 202-482-2000; email: owolff [at] doc.gov, webmaster [at] doc.gov

 

Nancy Sutley, Chair, White House Council on Environmental Quality

722 Jackson Place, NW

Washington, DC 20503

ph: 202-395-5750; fax: 202-456-6546

Jon Carson, Chief Of Staff for Nancy Sutley: jcarson [at] ceq.eop.gov

Horst Greczmiel, CEQ Associate Director, NEPA: horst_greczmiel [at] ceq.eop.gov

Edward Boling, General Counsel: eboling [at] ceq.eop.gov

 

Ms. Hilary Clinton, Secretary of State

U.S. Department of State

2201 C Street NW

Washington, DC 20520

ph: 202-647-4000; fax: 202-647-2283

web mail: contact-us.state.gov/cgi-bin/state.cfg/php/enduser/std_al...

presidential campaign email (no guarantee): questions [at] friendsofhillary.com

 

Dr. Jane Lubchenco, Under Secretary of Commerce for

Oceans and Atmosphere and NOAA Administrator

National Oceanic and Atmospheric Administration

1401 Constitution Avenue, NW, Room 5128

Washington, DC 20230

ph: 202-482-3436; email: jane.lubchenco [at] noaa.gov

 

Marine Mammal Commission

4340 East-West Highway, Suite 700

Bethesda, Maryland 20814

ph: 301-504-0087; fax: 301-504-0099

email: mmc [at] mmc.gov, tragen [at] mmc.gov, bgisiner [at] mmc.gov, pthomas [at] mmc.gov

 

=====================

 

EMAIL BLOCKS: Sample letter follows.

 

=====================

 

OFFICIALS (FROM ABOVE) WITH EMAIL ADDRESSES:

secretariat [at] iwcoffice.org, iwcjournal [at] iwcoffice.org, webmaster [at] iwcoffice.org, owolff [at] doc.gov, webmaster [at] doc.gov, jcarson [at] ceq.eop.gov, horst_greczmiel [at] ceq.eop.gov, eboling [at] ceq.eop.gov, questions [at] friendsofhillary.com, jane.lubchenco [at] noaa.gov, mmc [at] mmc.gov, tragen [at] mmc.gov, bgisiner [at] mmc.gov, pthomas [at] mmc.gov

 

OFFICIALS WITH WEB MAIL ONLY:

President Barack Obama

www.whitehouse.gov/contact/

 

Nick J. Rahall II, House Natural Resources Committee Chairman

www.rahall.house.gov/?sectionid=9&sectiontree=9

 

Ms. Hilary Clinton, Secretary of State

contact-us.state.gov/cgi-bin/state.cfg/php/enduser/std_al...

 

=====================

 

FOR A FORMATTED SAMPLE LETTER (WORD DOC), EMAIL:

kinshipcircle [at] accessus.net

Easily modify letter. Copy/paste it into an email or print letter to fax or mail.

 

=====================

 

Dear Mr. President and Honorable Government Officials:

 

The United States once played a vital part in protecting whales and their oceanic habitat. As a nonpartisan voice for the International Whaling Commission (IWC), it helped shape decades of sound conservation.

 

That's about to change if U.S. IWC Commissioner Dr. William Hogarth successfully removes a key safeguard for these giant marine mammals.

 

Whales are already vulnerable to pollution, global warming, sonar, drilling, fishnet entrapment, ship strikes, habitat loss and more human hazards. Yet Dr. Hogarth wants to dilute the IWC's moratorium on commercial whaling.

 

Granted, the commercial ban has been difficult to enforce. Japan, Iceland and Norway have long exploited an IWC exemption for "scientific whaling." There is no rationale for butchering whales to analyze migration, age, ecology or behavior. Eminent scientists and legal authorities rebuke "scientific whaling" as pointless. In fact, science-based slaughter is a veil for commerce in whale meat.

 

Dr. Hogarth further undercuts whale preservation with his proposal to accept some commercial whaling and allow it in coastal waters. I encourage you to appoint the Director of the National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) as the U.S. IWC Commissioner and oppose strategies that endorse Special Permit catches or "Coastal Whaling." I hope you will uphold IWC regulations and discount any type whaling presently forbidden under them.

 

The U.S. ought to use its clout to halt whaling from Japan, Iceland and Norway -- not appease them with watered down rules. Japan, in particular, has continually defied international treaty obligations and hunted endangered whales. Moreover, whale hunts are profoundly inhumane. Harpoons explode inside their bodies. It can take a half to full hour for a whale to die. Some, tied to the side of ships, suffocate as they thrash in vain.

 

Please revitalize America's leadership in the IWC with a U.S. Commissioner who facilitates conservation instead of killing.

 

Thank you,

 

=====================

 

SOURCE OF INFORMATION / REFERENCE LINKS

 

=====================

 

Urge Obama to Stop Plan to Slaughter Whales

www.thepetitionsite.com/takeaction/705737795?z00m=19747563

 

Whaling Commission Political Deal Could Overturn Moratorium

www.ens-newswire.com/ens/mar2009/2009-03-13-03.asp

 

U.S. Plan to Expand Whaling Released

www.ifaw.org/ifaw_international/media_center/press_releas...

 

Legislator wants USF dean off whaling commission

www.tampabay.com/news/environment/wildlife/article973344.ece

 

Letter To President Obama For Coalition Of Animal Organizations

www.acsonline.org/issues/whaling/Ltr0901WhalesNeedUs.html

 

=====================

 

We need $5,000 to print 40+ different Fact Sheets...

Triumph lies in the truth. Will you help us expose it?

 

* DONATE SECURELY ONLINE: www.kinshipcircle.org/donation

 

* DONATE BY CHECK OR MONEY ORDER:

Kinship Circle / 7380 Kingsbury Blvd. / St. Louis, MO 63130

 

Kinship Circle produces more than 60 different Fact Sheets.

Download any -- FREE -- for tabling, letter-writing, presentations...

www.kinshipcircle.org/fact_sheets/

 

KINSHIP CIRCLE

ACTION CAMPAIGNS * EDUCATION * ANIMAL DISASTER AID NETWORK

www.KinshipCircle.org * www.kinshipcircle.org/disasters/

KINSHIP CIRCLE is a 501c3 public charity. Donations are tax-deductible.

 

UNSUBSCRIBE:

* Select a Kinship Circle ALERT received in your mailbox

* Hit "FORWARD"

* Enter kinshipcircle [at] accessus.net

* Type UNSUBSCRIBE in your subject line and hit send

 

SUBSCRIBE:

Kinship Circle Primary: subscribe [at] kinshipcircle.org

Action campaigns on animal cruelty issues worldwide

Kinship Circle Animal Disaster Aid Network: info [at] kinshipcircle.org

Animal rescue coordination/news in disasters + companion animal alerts

 

*DISCLAIMER: The information in these alerts is verified with the original source. Kinship Circle does not assume responsibility for the accuracy of the information or for the consequences of its use. Nothing in this email is intended to encourage illegal action in whatever country you are reading it in. Kinship Circle does not engage in, nor support, any form of harassment or unlawful activity. Nothing in this alert serves to promote such conduct.

Bettie Lamberson, Leesburg Permits, APS III

These days I continued to make photographic hay while the permit sun is shining since additional Covid-19 lockdowns seem to be looming. The target for last weekend was the R Pond complex starting south of Bedwell Bayfront Park in Menlo Park and continuing down to the Facebook Headquarters. This set of fallow salt ponds has always presented photographically interesting colors and textures – testimony to residual salt dating back to their production days. However, change is coming as the South Bay Salt Pond Restoration Project has construction underway in the area.

 

Sometime next year, Salt Pond R4 should be once again connected to the tides and this will start its slow transformation back into marshland. R4’s neighbor, Salt Pond R3 will be managed to provide a dry, exposed pond suitable for Snowy Plover habitat. These two ponds were once separated by a brine distribution canal. Construction is currently underway to fill that canal thus creating an impressively wide levee with a shallow slope facing R4.

 

The weather made this photo session doubly challenging due to an overcast sky and highly variable winds. After hiking out to the R3/R4 levee, I found myself in a dead calm. When the wind began to stir out of the north I was able to launch my 8.5-foot, lightweight Rokkaku and this marvel was able to lift the Canon M3 cradle in an almost imperceptible wind. Unfortunately, the wind continued to build and the 8.5-foot kite was considerably overpowered about 20 minutes into the photo session. The phrase “pulling like a mule” comes to mind as in these conditions the principal concern is kite spar failure, which might strand my camera gear somewhere downwind. So, I swapped out for the 7.5-foot Rokkaku at the southern end of the levee which, of course, prompted slack wind from the breeze gods. The answer here was waiting patiently for 15 minutes anticipating the return of the breeze. When it returned, I continued the photo session and by the time I walked back to the northern end of the levee the 7.5-foot kite was overpowered. Again the mule.

 

In terms of light, it was a predominantly overcast day with generous hints of smoke due to an inversion layer. Now and then, the sun would peek through a gap in the clouds and this was delightful. But, for the large part it was a hazy, sober light. I look forward to reshooting on a brighter day.

 

I am taking these documentary photographs under a Special Use Permit from the Don Edwards National Wildlife Refuge. Kite flying is prohibited over the Don Edwards National Wildlife Refuge without a Special Use Permit.

 

Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)

Sfințenia lui Dumnezeu (I)

 

Astăzi, am avut încă o părtășie a autorității lui Dumnezeu și nu vom vorbi despre dreptatea Lui chiar acum. Astăzi vom vorbi despre un subiect complet nou – sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia Lui este încă un aspect al esenței Sale unice, astfel că este o mare nevoie de a avea părtășie aici despre acest subiect. Oare toate aceste aspecte sunt unice: acest aspect al esenței lui Dumnezeu, despre care Eu voi avea părtășie, împreună cu cele două aspecte ale firii drepte a lui Dumnezeu și ale autorității Sale, despre care am avut părtășie înainte? (Da.) Sfințenia Lui este, de asemenea, unică, astfel că baza acestei unicități, rădăcina ei, este tema pentru părtășia noastră de astăzi. Înțelegeți? Repetați după Mine: esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui. (Esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui.) Cum vă simțiți în inimile voastre după repetarea acestei fraze? Poate că unii dintre voi aveți unele îndoieli și întrebați: „De ce să avem părtășie despre sfințenia lui Dumnezeu?” Nu vă faceți griji, vă voi explica acest lucru cu încetul. De îndată ce-l veți auzi, veți ști de ce este atât de necesar pentru Mine să am părtășie despre acest subiect.

 

Mai întâi, să definim cuvântul „sfânt”. Folosindu-vă înțelegerea și din toate cunoștințele pe care vi le-ați însușit, ce înțelegeți prin definiția „sfânt”? Definiți aceasta pentru Mine. („Sfânt” înseamnă fără pată, fără nimic din corupția sau defectele omenirii. Tot ceea ce emite – fie în gândire, vorbire sau acțiune, tot ceea ce face – este complet pozitiv.) Foarte bine. („Sfânt” este divin, neîntinat, de neofensat de către om. Este unic, este simbolul caracteristic al lui Dumnezeu.) („Sfânt” este fără pată și este un aspect al firii divine, de neofensat.) Aceasta este definiția voastră. În inima fiecărei persoane, acest cuvânt, „sfânt”, are o rază de acțiune, o definiție și o interpretare. Cel puțin, atunci când vedeți cuvântul „sfânt”, mintea voastră nu este goală. Pentru acest cuvânt, aveți un anumit domeniu delimitat de aplicare, iar definiția unor oameni despre el se apropie de folosirea acestui cuvânt pentru definirea esenței firii lui Dumnezeu. Aceasta este foarte bine. Majoritatea oamenilor cred despre cuvântul „sfânt” că este unul pozitiv, iar acest lucru poate fi afirmat. Dar sfințenia lui Dumnezeu, pe care doresc să o împărtășesc astăzi, nu va fi numai definită, nici doar explicată. În schimb, voi folosi câteva fapte pentru verificare pentru a-ți permite să vezi de ce Eu spun că Dumnezeu este sfânt și de ce folosesc cuvântul „sfânt” pentru a descrie esența Lui. Până când se va încheia părtășia nostră, vei simți că folosirea cuvântului „sfânt” pentru a defini esența lui Dumnezeu și folosirea acestui cuvânt pentru a te referi la El, sunt atât binemeritate, cât și cele mai potrivite. Cel puțin, atât cât se întinde sfera de acoperire a limbilor actuale ale omenirii – folosirea acestui cuvânt pentru a ne referi la Dumnezeu este deosebit de potrivită, este singurul cuvânt din limba omenească cel mai potrivit pentru a se referi la Dumnezeu. Nu este un cuvânt gol atunci când este folosit cu referire la Dumnezeu, nici nu este laudă fără motiv sau un compliment gol. Scopul părtășiei noastre este să permitem fiecărei persoane să recunoască adevărul acestui aspect al esenței lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se teme de înțelegerea oamenilor, ci doar de neînțelegerea lor. Dumnezeu dorește ca fiecare persoană să-I cunoască esența și ceea ce are și este El. Deci, de fiecare dată când menționăm un aspect al esenței Sale, ne putem baza pe multe fapte pentru a le permite oamenilor să vadă că există într-adevăr acest aspect al esenței lui Dumnezeu.

 

Acum, că avem o definiție a cuvântului „sfânt”, să luăm câteva exemple. În ideile pe care le au oamenii, ei își imaginează multe lucruri „sfinte” și oameni „sfinți”. De exemplu, băieții și fetele virgine sunt definiți ca sfinți în dicționarele omenirii? (Da.) Sunt ei, de fapt, sfinți? (Nu.) Sunt așa-numitul „sfânt” și „sfântul”, despre care vom avea părtășie astăzi, unul și același? (Nu.) Privind la acei oameni cu principii înalte, cu exprimare rafinată și cultivată, care nu rănesc niciodată pe nimeni și care, atunci când vorbesc, îi fac pe ceilalți dezinvolți și plăcuți – sunt ei sfinți? Sunt sfinți savanții sau domnii confucianiști cu principii înalte, rafinate atât în ​​cuvânt, cât și în faptă? Sunt sfinți cei care fac deseori bine, sunt generoși și le oferă un mare ajutor celorlalți, cei care aduc multă bucurie în viața oamenilor? (Nu.) Sunt sfinți cei care nu ascund gânduri oportuniste, care nu fac nimănui vreo cerere aspră, care tolerează pe toată lumea? Sunt sfinți cei care nu au avut niciodată un conflict cu cineva și nici nu au profitat vreodată de cineva? Deci, sunt sfinți cei care lucrează pentru binele celorlalți, care sunt în folosul celorlalți și le aduc lămuriri altora în orice fel? Sunt sfinți cei care-și dau altora toate economiile lor de-o viață și trăiesc o existență simplă, care sunt severi cu ei înșiși, dar îi abordează pe alții în mod liber? (Nu.) Țineți minte că mamele voastre v-au purtat de grijă și v-au îngrijit în toate modurile posibil de imaginat – sunt ele sfinte? Sunt sfinți idolii pe care îi îndrăgiți, fie că sunt oameni celebri, staruri sau oameni minunați? (Nu.) Să privim acum la acei profeți din Biblie care au fost capabili să prezică viitorul care nu era cunoscut multor altora – au fost sfinte astfel de persoane? Au fost sfinți oamenii care au reușit să consemneze cuvintele lui Dumnezeu și faptele lucrării Sale în Biblie? Moise a fost sfânt? Avraam a fost sfânt? (Nu.) Dar Iov? A fost sfânt? (Nu.) De ce spuneți acest lucru? Iov a fost numit de către Dumnezeu un om drept, deci, de ce s-a spus chiar despre el că nu este sfânt? Simțiți o oarecare incertitudine aici, nu-i așa? Oare oamenii care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău nu sunt cu adevărat sfinți? Sunt sau nu sunt? (Nu.) Răspunsul vostru este negativ. Deci, pe ce se bazează răspunsul vostru negativ? (Dumnezeu este unic.) Aceasta este o bază bine stabilită. Descopăr că aveți o mare capacitate de a lua rapid lucrurile și de a folosi ceea ce ați învățat și că aveți toți aceste abilități speciale. Sunteți puțin incerți, nu prea siguri și nu îndrăzniți să spuneți „nu”, dar nici „da”, deci spuneți „nu” cu o oarecare dificultate. Permiteți-Mi să vă adresez o altă întrebare. Sunt sfinți mesagerii lui Dumnezeu – cei pe care El îi trimite pe pământ? (Nu.) Reflectați cu atenție. Dați răspunsul odată ce ați reflectat profund. Îngerii sunt sfinți? (Nu.) Este sfântă omenirea care nu a fost coruptă de Satana? (Nu.) Voi spuneți „nu” la fiecare întrebare. Pe ce bază? Oare fiecare frază pe care am spus-o chiar acum este motivul pentru care spuneți „nu”? Sunteți confuzi, nu-i așa? Deci, de ce se spune chiar și despre îngeri că nu sunt sfinți? Sunteți nesiguri acum, nu-i așa? Apoi, puteți descoperi pe ce bază oamenii, lucrurile sau ființele necreate, pe care le-am menționat anterior, nu sunt sfinte? Sunt sigur că nu puteți, corect? (Da.) Deci, răspunsul vostru „nu”, este atunci puțin iresponsabil? Nu răspunzi în mod spontan? Unii oameni reflectează: „Întrebi astfel, deci, cu siguranță, nu este”. Nu răspundeți doar în mod spontan. Gândiți-vă cu atenție dacă răspunsul este da sau nu. Veți ști, atunci când vom avea părtășie despre următorul subiect, de ce este „nu”. Vă voi da răspunsul în scurt timp. Să citim mai întâi ceva din Scriptură.

 

Porunca lui Iahve Dumnezeu pentru om

 

(Geneza 2:15-17) Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”

 

Înșelarea femeii de către șarpe

 

(Geneza 3: 1-5) Așadar, șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului, pe care le-a făcut Iahve Dumnezeu. Și el i-a zis femeii: „Da, a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din toți copacii din grădină»?” Iar femeia i-a spus șarpelui: „Putem mânca din rodul pomilor grădinii; însă din fructele copacului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el, nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți.»” Iar șarpele i-a spus femeii: „Moartea voastră nu e o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.

 

Din ce carte a Bibliei sunt aceste fragmente din cele două pasaje? (Geneza.) Sunteți toți familiarizați cu aceste două pasaje? Acesta este un lucru care s-a întâmplat la început, când omenirea a fost creată pentru prima dată; a fost un eveniment real. Mai întâi, să ne uităm la ce fel de poruncă le-a dat Iahve Dumnezeu lui Adam și Evei, deoarece conținutul acesteia este foarte important pentru subiectul nostru de astăzi. „Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând...” Continuați să citiți următorul pasaj. („Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”) Ce conține porunca lui Dumnezeu dată omului, din acest pasaj? În primul rând, Dumnezeu îi spune omului ce poate mânca, fiind fructele unei varietăți de pomi. Nu există niciun pericol și nicio otravă, toate pot fi mâncate după cum dorește fiecare, fără nicio reținere. Aceasta este o parte. Cealaltă parte este un avertisment. Acest avertisment îi spune omului de pomul din care nu poate mânca fructele – nu trebuie să mănânce fructele din pomul cunoașterii binelui și răului. Ce se va întâmpla dacă o va face? Dumnezeu i-a spus omului: „Dacă mănânci fructul, cu siguranță vei muri”. Sunt aceste cuvinte cinstite? (Da.) Dacă Dumnezeu ți-ar spune aceasta, însă tu nu ai înțelege de ce, ai considera-o ca pe o regulă sau ca pe un ordin de urmat? Ar trebui urmat, nu-i așa? Dar chiar dacă omul este sau nu capabil să urmeze aceasta, cuvintele lui Dumnezeu sunt fără echivoc. Dumnezeu i-a spus omului foarte clar ce poate și ce nu poate el să mănânce și ce se va întâmpla dacă va mânca ceea ce nu ar trebui. Ai văzut vreuna dintre firile lui Dumnezeu în aceste cuvinte scurte pe care le-a spus? Sunt adevărate aceste cuvinte ale Sale? Există vreo înșelăciune? Există vreo falsitate? (Nu.) Există ceva amenințător? (Nu.) Dumnezeu i-a spus omului cu onestitate, cinstit și cu sinceritate ce poate și ce nu poate mânca, clar și pe înțeles. Există vreun înțeles ascuns în aceste cuvinte? Sunt clare aceste cuvinte? Mai este nevoie de supoziții? (Nu.) Nu este nevoie să ghiciți, corect? Sensul lor este evident dintr-o privire, iar voi înțelegeți de îndată ce îl vedeți. Este clar ca lumina zilei. Adică, ceea ce vrea să spună și ceea ce vrea să exprime Dumnezeu vin din inima Lui. Lucrurile pe care El le exprimă sunt curate, cinstite și clare. Nu există motive ascunse, nici vreun sens ascuns. El i-a vorbit direct omului, spunându-i ce poate și ce nu poate el să mânânce. Adică, prin aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, omul poate vedea că inima lui Dumnezeu este transparentă, este adevărată. Nu este absolut nicio falsitate aici, îți spun că nu poți mânca ceea ce este comestibil sau îți spun „Fă-o și vezi ce se întâmplă” cu lucruri pe care nu le poți mânca. Oare aceasta vrea El să spună? (Nu.) Nu. Orice crede Dumnezeu în inima Lui este ceea ce El spune. Dacă spun că Dumnezeu este sfânt pentru că, în acest fel, El Se arată și Se dezvăluie în aceste cuvinte, tu te poți simți puțin ca și cum Eu aș face mult zgomot pentru nimic sau că Mi-aș extinde interpretarea puțin prea departe. Dacă este astfel, nu-ți face griji, nu am terminat încă.

 

Haideți să vorbim despre „Înșelarea femeii de către șarpe”. Cine este șarpele? (Satana.) Satana joacă rolul contrastului în planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu și este un rol pe care nu putem să nu-l menționăm atunci când avem părtășie despre sfințenia Sa. De ce spun acest lucru? Dacă nu cunoști răul și corupția Satanei sau natura lui, atunci nu ai nicio posibilitate să le recunoști, nici nu poți ști ce este cu adevărat sfințenia. În confuzie, oamenii cred că ceea ce face Satana este corect, pentru că ei trăiesc în astfel de fire coruptă. Fără niciun contrast, cu nimic cu care să fie comparat, nu poți ști atunci ce este sfințenia, astfel că acest subiect trebuie menționat aici. Nu am scos din senin acest subiect, ci, prin cuvintele și faptele lui, vom vedea cum acționează Satana, cum corupe omenirea, ce fel de natură are și cum este chipul lui. Deci, ce i-a spus această femeie șarpelui? Femeia i-a povestit din nou șarpelui ce îi spusese Iahve Dumnezeu. Luând în considerare ceea ce a spus, ea a confirmat validitatea a tot ceea ce-i spusese Dumnezeu? Ea n-a putut confirma acest lucru, nu-i așa? Ca cineva care era nou creat, ea nu avea nicio capacitate de a distinge binele de rău, nici de a cunoaște nimic în jurul ei. Judecând după cuvintele pe care le-a spus șarpelui, ea nu confirmase cuvintele lui Dumnezeu ca fiind corecte în inima ei; aceasta a fost atitudinea ei. Deci, atunci când șarpele a văzut că femeia nu a avut o atitudine clară față de cuvintele lui Dumnezeu, a spus: „Moartea voastră nu e o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Există ceva în neregulă cu aceste cuvinte? (Da.) Ce este în neregulă? Când ați terminat de citit această propoziție, v-ați făcut o idee despre intențiile șarpelui? (Da.) Ce intenții are șarpele? (Să-l ispitească pe om să săvârșească păcatul.) Vrea s-o ispitească pe această femeie ca s-o împiedice să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu, însă a vorbit el direct? (Nu.) El nu a vorbit direct, deci putem spune că este foarte viclean. Își exprimă intenția într-un mod viclean și evaziv pentru a-și atinge obiectivul plănuit pe care îl ține ascuns, în interiorul său, de om – aceasta este viclenia șarpelui. Satana a vorbit și a acționat astfel dintotdeauna. El spune „nu e o certitudine”, fără a confirma într-un fel sau în altul. Dar, după ce a auzit acest lucru, a fost mișcată inima acestei femei neștiutoare? (Da.) Șarpele a fost mulțumit deoarece cuvintele lui avuseseră efectul dorit – aceasta era intenția vicleană a șarpelui. Mai mult, promițând un rezultat, pe care omul l-a crezut ca fiind unul bun, șarpele a sedus-o, spunând: „în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide”. Deci, ea se gândește: „Este un lucru bun să am ochii deschiși!” Cu toate acestea, șarpele spune apoi cuvintele pe care omul le consideră a fi chiar mai bune, cuvinte necunoscute omului, cuvinte care exercită o mare putere de ispitire asupra celor care le aud: „iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Nu sunt aceste cuvinte foarte seducătoare pentru om? Este ca și cum cineva ți-ar spune: „Fața ta are o formă minunată. Doar puțin scurtă de-a lungul arcadei nazale, dar dacă vei repara aceasta, vei fi o frumusețe de renume mondial!” I-ar mișca inima auzind aceste cuvinte cuiva care nu a vrut niciodată să-și facă o intervenție de chirurgie plastică? (Da.) Deci, sunt aceste cuvinte seducătoare? Este această seducție ispititoare pentru tine? Te pune la încercare? (Da.) Spune Dumnezeu lucruri de genul acesta? A fost vreun indiciu al acestui lucru în cuvintele Lui, pe care le-am examinat chiar acum? (Nu.) De ce? Dumnezeu spune ceea ce gândește în inima Lui? Omul poate să vadă inima lui Dumnezeu prin cuvintele Sale? (Da.) Dar când șarpele i-a spus femeii acele cuvinte, ai fost în stare să vezi inima lui? (Nu.) Și, din cauza neștiinței oamenilor, ei au fost cu ușurință seduși, prinși și conduși de cuvintele șarpelui. Deci ai fost capabil să vezi intențiile Satanei? Ai fost capabil să vezi scopul în spatele a ceea ce a spus? Ai fost capabil să vezi complotul și planul său viclean? (Nu.) Ce fel de fire este reprezentată de modul de a vorbi al Satanei? Ce fel de esență ai văzut în Satana prin aceste cuvinte? Este periculos? Poate că, aparent, el zâmbește la tine sau nu dezvăluie nicio expresie, de niciun fel. Dar, în inima sa, el calculează modul în care să-și atingă obiectivul pe care tu nu-l poți vedea. Ești apoi sedus de toate făgăduințele pe care ți le face, de toate avantajele despre care-ți vorbește. Tu le vezi ca fiind bune și simți că ceea ce spune este mai util, mai substanțial decât ceea ce spune Dumnezeu. Omul nu devine apoi un prizonier supus când se întâmplă acest lucru? (Da.) Deci, acest mijloc folosit de Satana nu este diabolic? Îți permiți să te scufunzi adânc. Fără ca Satana să trebuiască să miște un deget, cu aceste două propoziții, te bucuri să-l urmezi îndeaproape și să-l respecți. Obiectivul său a fost atins. Nu este sinistră această intenție? Nu este acesta chipul primordial al Satanei? Din cuvintele acestuia, omul poate vedea motivele sale sinistre, chipul său hidos și esența lui. Nu-i așa? (Da.) Comparând aceste propoziții, fără analiză, tu probabil poți simți ca și cum cuvintele lui Iahve Dumnezeu sunt plictisitoare, obișnuite și comune, că nu merită să faci caz pentru a lăuda onestitatea lui Dumnezeu. Au, totuși, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, multă greutate pentru oamenii de astăzi când luăm cuvintele Satanei și chipul lui hidos și le folosim ca un contrast? (Da.) Prin acest contrast, omul poate simți perfecțiunea pură a lui Dumnezeu. Am dreptate să spun aceasta? (Da.) Toate sunt denaturate: fiecare cuvânt pe care îl spune Satana, precum și motivele, intențiile și modul în care el vorbește. Care este principala caracteristică a modului său de a vorbi? El folosește limbajul echivoc pentru a te seduce fără să te lase să-l vezi, nici nu-ți permite să distingi care este obiectivul său; îți permite să apuci momeala, făcându-te să-l lauzi și să-i cânți virtutea. Nu este aceasta stratagema permanentă a Satanei? (Da.) Haide să examinăm acum ce alte cuvinte și expresii ale Satanei îi permit omului să-i vadă chipul hidos. Haide să continuăm citirea din Scriptură.

 

Dialog între Satana și Iahve Dumnezeu

 

(Iov 1: 6-11) Așadar, a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iahve, iar Satana a venit și el printre ei. Iar Iahve i-a spus Satanei: „De unde vii?” Atunci Satana I-a răspuns lui Iahve și a spus: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Iar Iahve i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?”. Apoi, Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv? Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are? I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema făţiş.”

 

(Iov 2: 1-5) Din nou, a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iahve, iar Satana a venit și el printre ei ca să se prezinte pe sine în fața lui Iahve. Iar Iahve i-a spus Satanei: „De unde vii?” Și Satana I-a răspuns lui Iahve și a spus: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv.” Iar Satana I-a răspuns lui Iahve și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.”

 

Aceste două pasaje reprezintă un dialog între Dumnezeu și Satana și consemnează ceea ce a spus Dumnezeu și ceea ce a spus Satana. A spus Dumnezeu foarte multe? (Nu.) Nu a spus prea mult și a vorbit foarte simplu. Putem vedea sfințenia lui Dumnezeu în cuvintele Lui simple? Unii vor spune că acest lucru nu este ușor. Deci, putem vedea hâdoșenia Satanei în răspunsurile sale? (Da.) Să examinăm mai întâi ce fel de întrebare i-a adresat Iahve Dumnezeu Satanei. („De unde vii?”) Este aceasta o întrebare directă? (Da.) Există vreun înțeles ascuns? (Nu.) Este doar o întrebare, limpede, fără niciun alt scop. Dacă ar fi să vă-ntreb: „De unde vii?”, atunci cum ați răspunde? Este o întrebare grea ca să răspundeți? Ați spune: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? (Nu.) Voi n-ați răspunde astfel, deci, cum vă simțiți atunci când îl vedeți pe Satana răspunzând în acest fel? (Simțim că Satana este absurd și șiret.) Tu simți astfel? Poți să spui ceea ce simt? De fiecare dată când văd aceste cuvinte, sunt dezgustat. Voi sunteți dezgustați? (Da.) De ce dezgustați? Pentru că vorbește fără să spună nimic! A răspuns la întrebarea lui Dumnezeu? (Nu.) De ce? Cuvintele lui nu au fost un răspuns, nu a existat niciun rezultat. Nu au fost un răspuns adresat întrebării lui Dumnezeu. „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Înțelegi aceste cuvinte? Înțelegi? De unde oare vine Satana? Ați primit un răspuns? (Nu.) Aceasta este „strălucirea” vicleniei Satanei, de a nu lăsa pe nimeni să descopere ceea ce spune de fapt. După ce ați auzit aceste cuvinte, tot nu puteți distinge ceea ce a spus, totuși, acesta a terminat de răspuns. El crede că a răspuns perfect. Tu cum te simți atunci? (Dezgustat.) Dezgustat; acum începi să fii dezgustat de aceste cuvinte. Satana nu vorbește direct, lăsându-te astfel să te scarpini în cap și să nu poți înțelege sursa cuvintelor sale. Satana vorbește în mod intenționat, cu șiretenie și este dominat de propria esență, de propria natură. Aceste cuvinte au ieșit direct din gura Satanei. Nu au fost luate în considerare pentru o lungă perioadă de timp și apoi au fost rostite de Satana, gândindu-se că este deștept; el le-a exprimat în mod natural. „De unde oare vine el?” Te simți foarte nedumerit, fără să știi vreodată de unde vine. Există vreunul printre voi care vorbește astfel? (Da.) Ce mod de a vorbi este acesta? (Este ambiguu și nu dă un anumit răspuns.) Ce fel de cuvinte ar trebui să folosim pentru a descrie acest mod de a vorbi? Este diversionist și înșelător, nu-i așa? Să presupunem că cineva nu vrea să-i lase pe ceilalți să știe unde a mers ieri. Tu îi întrebi: „Te-am văzut ieri. Unde mergeai?” Ei nu-ți răspund direct pentru a spune unde au mers ieri. Ei spun: „Ce zi a fost ieri. Atât de obosiți!” Ți-au răspuns la întrebare? Ei au făcut-o, însă acela nu este răspunsul pe care l-ai vrut. Aceasta este „strălucirea” subterfugiului omului. Tu nu poți niciodată să descoperi ceea ce vor să spună sau să înțelegi motivul sau intenția din spatele cuvintelor lor. Nu știi ce încearcă ei să evite, deoarece, în inima lor, au propria poveste – aceasta este perfidia. Voi, de asemenea, vorbiți deseori în acest fel? (Da.) Care este atunci scopul vostru? Uneori, este ca să vă protejați propriile interese, alteori, ca să vă păstrați propria poziție și imagine, să păstrați secretele vieții voastre private, să vă salvați reputația? Oricare ar fi scopul, este indisolubil și legat de interesele voastre. Nu este aceasta natura omului? Nu sunt toți, care au o astfel de natură, asemănători cu Satana? Putem spune aceasta, nu-i așa? General vorbind, această manifestare este detestabilă și dezgustătoare. Acum vă simțiți și voi dezgustați, nu-i așa? (Da.)

 

Uitându-ne din nou la primul pasaj, Satana Îi răspunde din nou lui Iahve Dumnezeu, spunând: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” Începe să atace testul lui Iahve Dumnezeu pentru Iov, iar acest atac este colorat de ostilitate. „Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are?” Aceasta este înțelegerea și evaluarea Satanei despre lucrarea lui Iahve Dumnezeu asupra lui Iov. Satana evaluează astfel, spunând: „I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema făţiş.” Satana vorbește, în permanență, în mod ambiguu, dar aici vorbește cu certitudine. Totuși, aceste cuvinte spuse cu certitudine sunt un atac, o blasfemie și o înfruntare față de Iahve Dumnezeu, față de Dumnezeu Însuși. Cum vă simțiți când auziți acest lucru? Simțiți aversiune? Puteți să vedeți intențiile sale? Mai întâi, acest lucru respinge testul lui Iahve Dumnezeu pentru Iov, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Apoi respinge tot ceea ce spune și face Iov în frica lui Iahve Dumnezeu. Este acest lucru acuzator? Satana acuză, respinge și se îndoiește de tot ce face și spune Iahve Dumnezeu. El nu crede, spunând: „Dacă Tu spui că lucrurile sunt astfel, eu cum de nu am văzut aceasta? Tu i-ai dat atâtea binecuvântări, cum poate el să nu se teamă de Tine?” Nu este aceasta o respingere a tot ceea ce face Dumnezeu? Acuzarea, respingerea, blasfemia – nu sunt agresive cuvintele lui? Nu sunt o expresie adevărată a ceea ce gândește Satana în inima lui? Aceste cuvinte nu sunt cu siguranță aceleași cu cuvintele pe care le citim chiar acum: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Ele sunt complet diferite de acelea. Prin aceste cuvinte, Satana dezvăluie complet atitudinea lui față de Dumnezeu și disprețul pentru frica lui Iov de Dumnezeu pe care Satana le ține în inima lui. Când se întâmplă acest lucru, răutatea și natura sa rea sunt expuse complet. El îi detestă pe cei care se tem de Dumnezeu, pe cei care se feresc de rău și, chiar mai mult, Îl urăște pe Iahve Dumnezeu pentru că dăruiește binecuvântări omului. Vrea să folosească această ocazie pentru a-l distruge pe Iov, pe care Dumnezeu l-a ridicat cu propria Lui mână, ca să-l ruineze, spunând: „Tu spui că Iov se teme de Tine și se ferește de rău. Eu văd altfel lucrurile.” El folosește diferite moduri de a-L provoca și de a-L ispiti pe Iahve Dumnezeu și diferite căi astfel încât Dumnezeu să-l încredințeze pe Iov lui Satana pentru a fi manipulat, rănit și mânuit fără rezerve. Satana vrea să profite de această ocazie pentru a-l extermina pe acest om care este drept și desăvârșit în ochii lui Dumnezeu. Este o toană de moment să ai o astfel de inimă? Nu, nu este. A fost mult timp în desfășurare. Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană, o apreciază, iar Satana Îi urmărește fiecare pas. Pe oricine este preferat de Dumnezeu și Satana îl urmărește și se ține în urma lui. Dacă Dumnezeu dorește această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite moduri diabolice ca să ispitească, să hărțuiască și să ruineze lucrarea pe care o face Dumnezeu. Care este obiectivul lui? El nu vrea ca Dumnezeu să aibă pe nimeni; îi vrea pe toți cei pe care îi vrea Dumnezeu, ca să-i ocupe, să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să comită fapte rele împreună cu el. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? În mod normal, spuneți adesea că Satana este atât de malefic, atât de rău, dar voi l-ați văzut? Puteți vedea numai cât de rău este omul și nu ați văzut în realitate cât de rău este de fapt Satana. Dar l-ați văzut în această chestiune cu privire la Iov? (Da.) Această problemă a făcut foarte clare chipul ascuns al Satanei și esența lui. Satana se află în război cu Dumnezeu, ținându-se scai după El. Obiectivul său este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care îi vrea Dumnezeu. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său. Și ce face Dumnezeu? Dumnezeu spune doar o propoziție simplă în acest pasaj; nu există nicio consemnare a altor lucruri pe care le face El, dar vedem că există mult mai multe consemnări despre ceea ce face și spune Satana. În pasajul de mai jos al Scripturii, Iahve Dumnezeu l-a întrebat pe Satana. „De unde vii?” Care este răspunsul Satanei? (Încă este „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”.) Este încă acea propoziție. Cum a devenit acesta sloganul Satanei, capodopera lui? Satana nu este detestabil? Este suficient să facă o dată această afirmație dezgustătoare. De ce se întoarce Satana întotdeauna la această propoziție? Aceasta dovedește un singur lucru: natura Satanei este neschimbată. Fața lui hidoasă nu este ceva ce el poate păstra ascuns pentru mult timp. Dumnezeu îi adresează o întrebare, iar el răspunde astfel și nu contează cum tratează oamenii! Nu se teme de Dumnezeu, nu îi este frică de El și nu-L ascultă. Deci, el îndrăznește să fie un încrezut lipsit de scrupule înaintea lui Dumnezeu, să folosească aceleași cuvinte pentru a se opune întrebării lui Dumnezeu, să folosească același răspuns pentru a-I răspunde, să încerce să folosească acest răspuns pentru a-L zăpăci pe Dumnezeu – aceasta este fața urâtă a Satanei. El nu crede în atotputernicia și în autoritatea lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu dorește să se supună sub stăpânirea Sa. El, în mod constant, I se împotrivește lui Dumnezeu, atacând permanent tot ce face El, încercând să ruineze tot ce face Dumnezeu – acesta este obiectivul său diabolic.

 

În planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu, aceste două pasaje pe care Satana le spune și lucrurile pe care el le face în Cartea lui Iov sunt reprezentative pentru împotrivirea sa față de Dumnezeu, iar acesta este Satana care-și arată adevăratul caracter. Ați văzut cuvintele și faptele Satanei în viața reală? Când le vezi, nu le poți considera ca fiind lucruri rostite de Satana, ci crezi în schimb că sunt lucruri rostite de om, corect? Ce este reprezentat atunci când astfel de lucruri sunt rostite de om? Este înfățișat Satana. Chiar dacă recunoști acest lucru, încă nu poți înțelege că este într-adevăr rostit de Satana. Dar aici și acum ai văzut, fără urmă de îndoială, ceea ce a spus însuși Satana. Tu ai acum o înțelegere corectă și limpede ca lumina zilei despre chipul hidos și despre răutatea Satanei. Deci, sunt valoroase aceste două pasaje rostite de Satana pentru ca oamenii de astăzi să fie capabili să cunoască natura sa? Merită aceste două pasaje să fie colectate, pentru ca omenirea de astăzi să poată recunoaște fața oribilă a Satanei, să recunoască chipul lui inițial, adevărat? Deși a spune acest lucru poate să nu pară foarte potrivit, exprimându-l în acest fel poate fi totuși considerat corect. Nu pot decât să exprim astfel aceasta, iar dacă voi puteți înțelege, atunci este suficient. Satana atacă, iar și iar, lucrurile pe care le face Iahve Dumnezeu, aruncând acuzații despre teama lui Iov față de El. Încercă să-L provoace pe Iahve Dumnezeu prin diverse metode, făcându-L să-i permită lui să-l ispitească pe Iov. Cuvintele sale sunt, prin urmare, extrem de provocatoare. Deci, spune-Mi, odată ce Satana a rostit aceste cuvinte, Dumnezeu poate să vadă clar ce vrea Satana să facă? (Da.) Dumnezeu înțelege ce vrea el să facă? (Da.) În inima lui Dumnezeu, omul acesta, Iov, pe care Dumnezeu îl apreciază – acest slujitor al Lui, pe care Dumnezeu îl consideră ca fiind un om drept, un om desăvârșit – poate să reziste acestui fel de ispită? (Da.) De ce spune Dumnezeu „da” cu o asemenea certitudine? Dumnezeu examinează întotdeauna inima omului? (Da.) Deci, Satana este capabil să examineze inima omului? (Nu.) Satana nu poate. Chiar dacă Satana poate vedea inima omului, natura lui rea nu poate niciodată să creadă că sfințenia este sfințenie sau că josnicia este josnicie. Maleficul Satana nu poate niciodată să prețuiască nimic sfânt, drept sau luminos. El poate doar să nu scutească niciun efort pentru a acționa prin natura, răutatea sa și prin intermediul acestor metode pe care le folosește. Chiar cu prețul de a fi pedepsit sau distrus de către Dumnezeu, el nu ezită să I se împotrivească cu încăpățânare – acesta este răul, aceasta este natura Satanei. Deci, în acest pasaj, Satana spune: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.” Satana crede că teama omului față de Dumnezeu este cauzată de faptul că omul a obținut atât de multe avantaje de la Dumnezeu. Omul obține avantaje de la Dumnezeu, deci spune că Dumnezeu este bun. Însă omul se poate teme de Dumnezeu în felul acesta nu deoarece Dumnezeu este bun, ci doar pentru că el obține atâtea avantaje: odată ce El îl privează de acestea, omul Îl abandonează. În natura lui diabolică, Satana nu crede că inima omului se poate teme într-adevăr de Dumnezeu. Din cauza naturii sale rele, Satana nu știe ce este sfințenia, cu atât mai puțin știe ce este venerația înfricoșată. Nu știe ce înseamnă să asculți sau să te temi de Dumnezeu. Pentru că el însuși nu se teme de Dumnezeu, crede că nici omul nu se poate teme de El, că este imposibil. Spune-Mi, nu este malefic Satana? (Da!) Satana este malefic. Cu excepția bisericii noastre, fie că este vorba de diferitele religii și confesiuni, fie de grupuri religioase și sociale, niciuna dintre acestea nu crede în existența lui Dumnezeu sau nu crede că El poate să lucreze, astfel că ei cred că nici Acela în care crezi tu nu este Dumnezeu. Un om de moravuri ușoare arată și îi vede pe toți ceilalți ca fiind promiscui, așa cum este el. Un om care minte tot timpul, arată și nu vede pe nimeni sincer, crede că toți spun minciuni. Un om rău vede pe toată lumea ca fiind rea și vrea să se lupte cu toți pe care îi vede. În timp ce acei oameni, care, prin comparație, sunt cinstiți, cred că toată lumea este cinstită, astfel că sunt întotdeauna amăgiți, mereu înșelați și nu pot face nimic în privința aceasta. Spun aceste câteva exemple pentru a vă asigura: natura malefică a Satanei nu este o constrângere temporară sau ceva cauzat de mediul său, nici nu este o manifestare temporară provocată de vreun motiv sau mediu. Categoric nu! Nu poate fi decât astfel! El nu poate face nimic bun. Chiar și atunci când spune ceva plăcut auzului, el doar te seduce. Cu cât cuvintele lui sunt mai plăcute, mai cu tact, mai blânde, cu atât devin mai răutăcioase, în spatele acestor cuvinte, intențiile sale sinistre. Ce fel de față, ce fel de natură arată Satana în aceste două pasaje? (Periculoasă, diabolică și răutăcioasă .) Caracteristica sa principală este răul, răutatea și malițiozitatea ieșite din comun.

 

Acum, că am terminat să vorbim despre Satana, să ne întoarcem să vorbim despre Dumnezeul nostru. În timpul planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, foarte puțin din discursul Său direct a fost consemnat în Biblie, iar ceea ce a fost consemnat este foarte simplu. Deci, să începem de la capăt. Dumnezeu a creat omul și, de atunci, a condus întotdeauna viața omenirii. Fie că oferă binecuvântări omenirii, dându-le legile și poruncile Lui, fie stipulând diferitele reguli de viață, știți care este scopul intenționat de Dumnezeu atunci când face aceste lucruri? În primul rând, puteți spune cu siguranță că tot ce face El este pentru binele omenirii? (Da, putem.) Puteți crede că această propoziție este relativ extinsă și goală, dar, vorbind în mod specific, tot ceea ce face Dumnezeu este să-l conducă și să-l călăuzească pe om spre a trăi o viață normală. Indiferent dacă omul păstrează regulile sau ține legile Sale, scopul lui Dumnezeu este ca omul să nu i se închine Satanei, să nu fie rănit de Satana; acest lucru este fundamental și aceasta a fost ceea ce s-a făcut chiar la început. Încă de la început, când omul nu a înțeles voia lui Dumnezeu, El a luat câteva legi și reguli simple și a dat dispoziții care să acopere fiecare aspect imaginabil. Aceste dispoziții sunt foarte simple, însă conțin în ele voia lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază, prețuiește și iubește sincer omenirea. Nu acesta este cazul? (Da.) Deci, putem spune că inima Sa este sfântă? Putem spune că inima Lui este curată? (Da.) Are Dumnezeu vreo intenție ulterioară? (Nu.) Deci, acest scop al Său este drept și pozitiv? (Da.) Indiferent ce dispoziții a dat Dumnezeu, în timpul lucrării Sale, toate au un efect pozitiv asupra omului și deschid calea. Deci, în mintea lui Dumnezeu există unele gânduri în interes propriu? Dumnezeu are anumite scopuri suplimentare în ce-l privește pe om, sau vrea să-l folosească pe el în vreun fel? (Nu.) Deloc. Dumnezeu face așa cum spune și, de asemenea, gândește astfel în inima Lui. Nu există niciun scop mixt, nici gânduri în interes propriu. El nu face nimic pentru Sine, dar face absolut totul pentru om, fără scopuri personale. Deși are planuri și intenții pentru om, El nu face nimic pentru Sine. Tot ceea ce face El, este exclusiv pentru omenire, pentru a o proteja și pentru a evita ca aceasta să fie dusă pe un drum greșit. Deci, nu este neprețuită această inimă? (Da.) Puteți vedea în Satana chiar și cel mai mic indiciu al acestei inimi neprețuite? Puteți să-l vedeți? (Nu.) Nu puteți vedea niciun indiciu despre acest lucru în Satana. Tot ceea ce face Dumnezeu este dezvăluit în mod natural. Privind modul în care lucrează Dumnezeu, cum lucrează El? Dumnezeu ia aceste legi și cuvintele Sale și le leagă strâns pe capetele fiecărei persoane, precum incantația cercului de aur,[a] impunându-i-le fiecărui om? Lucrează El în acest fel? (Nu.) Deci, în ce fel Își face Dumnezeu lucrarea? (El ne călăuzește.) Acesta este un aspect. Altele? Dumnezeu lucrează asupra voastră în multe feluri, cum este posibil ca voi să fi rămas fără lucruri de spus doar după unul? (El sfătuiește și încurajează.) Există un al doilea. Altele? Dumnezeu amenință? Vă vorbește la nesfârșit? (Nu.) Când nu înțelegi adevărul, cum te călăuzește Dumnezeu? (El face lumină.) El face lumină peste tine spunându-ți limpede că acest lucru nu este în conformitate cu adevărul și ce ar trebui să faci. Din aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, ce fel de relație simți că ai tu cu El? Acestea te fac să simțiți că Dumnezeu este dincolo de înțelegerea ta? (Nu.) Deci, cum te fac acestea să te simți? Dumnezeu este deosebit de apropiat de tine, nu există nicio distanță între voi. Când El te călăuzește, când îți oferă, te ajută și te sprijină, simți cordialitatea și respectabilitatea Sa, simți cât este de încântător, cât de cald este. Însă ce mod folosește Dumnezeu când îți reproșează stricăciunea ta sau când te judecă și te disciplinează pentru că te răzvrătești împotriva Lui? Îți reproșează în cuvinte? Te disciplinează prin mediul tău și prin oameni, subiecte și lucruri? (Da.) La ce nivel ajunge această disciplină? (La un nivel pe care omul îl poate îndura.) Nivelul Său de disciplină ajunge în același punct în care Satana îl rănește pe om? (Nu.) Dumnezeu lucrează într-un mod blând, iubitor, delicat și grijuliu, o modalitate care este în mod special măsurată și adecvată. Calea Lui nu te provoacă să simți emoții intense precum: „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac aceasta” sau „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac cealaltă”. Dumnezeu nu-ți dă niciodată acel fel de mentalitate intensă sau sentimente intense care fac lucrurile de nesuportat. Nu-i așa? Chiar și când accepți cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, cum te simți atunci? Când simți autoritatea și puterea Lui, cum te simți atunci? Simți că Dumnezeu este divin și de neîncălcat? (Da.) Te simți departe de Dumnezeu în aceste vremuri? Te simți înspăimântat de Dumnezeu? (Nu.) Nu, simți, în schimb, respect înfricoșat față de El. Oare oamenii simt toate aceste lucruri numai ca urmare a lucrării lui Dumnezeu? (Da.) Deci, ar avea ei aceste sentimente dacă Satana ar lucra asupra omului? (Nu.) Dumnezeu Își folosește cuvintele, adevărul și viața Sa pentru a-i da, în mod continuu, omului, pentru a-l sprijini. Când omul este slab, când se simte la pământ, Dumnezeu, cu siguranță, nu-i vorbește aspru, spunând: „Nu fii deprimat. Pentru ce te simți astfel? Pentru ce ești slab? Pentru ce trebuie să fii slab? Tu ești atât de slab și întotdeauna atât de deprimat. Care este scopul vieții? Doar să mori!” Oare Dumnezeu lucrează în felul acesta? (Nu.) Are El autoritatea de a acționa în acest fel? (Da.) Dar acționează Dumnezeu astfel? (Nu.) Motivul pentru care El nu acționează în acest fel este datorat esenței Sale, esența sfințeniei Lui. Dragostea Sa față de om, aprecierea și prețuirea omului nu pot fi exprimate clar în doar una sau două propoziții. Nu este ceva cauzat de înălțarea omului, ci este ceva scos la iveală de Dumnezeu, în practica actuală; este revelația esenței Lui. Pot toate aceste moduri prin care lucrează Dumnezeu să-i permită omului să vadă sfințenia Sa? În toate aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, incluzând intențiile Lui bune, efectele pe care El dorește să le obțină asupra omlui, diferitele moduri pe care le adoptă ca să lucreze asupra lui, felul de lucrare pe care El o face, ceea ce vrea El ca omul să înțeleagă – ai văzut vreun rău sau vreo șiretenie în bunele intenții ale lui Dumnezeu? (Nu.) Deci, în tot ceea ce face, tot ceea ce spune, tot ceea ce gândește Dumnezeu în inima Lui, precum și întreaga Sa esență pe care o dezvăluie – putem să-L numim pe Dumnezeu sfânt? (Da.) Oare vreun om a văzut vreodată această sfințenie în lume sau în sine? În afară de Dumnezeu, ai văzut-o vreodată în vreun om sau în Satana? (Nu.) Din ceea ce am vorbit până acum, putem să-L numim pe El Însuși Dumnezeul unic și sfânt? (Da.) Tot ceea ce-i dă Dumnezeu omului, inclusiv cuvintele Sale, diferitele moduri în care El lucrează asupra lui, ceea ce-i spune, despre ce-i amintește acestuia, ceea ce-l sfătuiește și-l încurajează pe om, toate provin dintr-o singură esență: totul provine din sfințenia lui Dumnezeu. Dacă nu ar exista un astfel de Dumnezeu sfânt, niciun om nu I-ar putea lua locul pentru a face lucrarea pe care o face El. Dacă Dumnezeu i-ar lua pe acești oameni și i-ar da în întregime pe mâna Satanei, v-ați gândi vreodată în ce fel de condiție ați fi astăzi cu toții? Ați sta toți aici, întregi și neatinși? (Nu.) Deci, cum ați fi? Ați spune, de asemenea: „De la cutreierarea şi de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? Te-ai făli astfel, ai fi atât de neobrăzat, te-ai lăuda fără rușine înaintea lui Dumnezeu și te-ai fâțâi peste tot, vorbind astfel? (Da.) Ai face aceasta sută la sută! Cu siguranță ai face-o! Atitudinea Satanei față de oameni le permite acestora să vadă că natura lui este complet diferită de Dumnezeu. Esența lui este complet diferită de Dumnezeu. Ce esență a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu? (Răutatea lui.) Natura diabolică a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu. Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu recunosc această expresie și această esență a sfințeniei lui Dumnezeu este faptul că ei trăiesc sub domeniul Satanei, în corupția și în interiorul îngrădirii lui. Ei nu știu ce este sfințenia sau cum s-o definească. Chiar și atunci când percepi sfințenia Sa, încă nu o poți defini, cu nicio certitudine, ca fiind sfințenia lui Dumnezeu. Aceasta este o nepotrivire în cunoașterea omului cu privire la sfințenia lui Dumnezeu.

 

Ce fel de trăsătură reprezentativă este arătată de lucrarea Satanei asupra omului? Ar trebui să știți aceasta din propriile voastre experiențe – cea mai reprezentativă trăsătură a Satanei, lucrul pe care îl face cel mai mult și pe care încearcă să-l facă cu fiecare persoană. Are o caracteristică pe care probabil că nu o puteți vedea, astfel că nu vă gândiți cât de înspăimântător și detestabil este Satana. Știe cineva care este această trăsătură? Spuneți-Mi. (Tot ceea ce face el este să-i facă rău omului.) Face lucruri ca să-l rănească pe om. Cum îi face rău acestuia? Îmi puteți arăta mai exact și mai detaliat? (Îl seduce, îl ademenește și îl ispitește pe om.) Este corect, aceasta arată câteva aspecte. Altele? (Îl induce în eroare pe om.) El înșeală, atacă și acuză. Da, toate acestea. Mai sunt și altele? (Spune minciuni.) Înșelăciunea și minciuna sunt firești la Satana. O face atât de des, încât minciuna curge din gura lui fără să fie nevoie măcar să gândească. Altele? (Seamănă neînțelegeri.) Acest lucru nu este atât de important. Vă voi descrie ceva care vă va înspăimânta, însă nu o fac ca să vă sperii. Dumnezeu lucrează asupra omului, iar acesta este prețuit atât în atitudinea, cât și în inima Lui. Pe de altă parte, Satana prețuiește omul? El nu-l prețuiește. Oare ce vrea el cu omul? Vrea să-i facă rău, se gândește doar să-l rănească pe acesta. Nu-i așa? Atunci când se gândește mult să-l rănească pe om, face acest lucru într-o stare de spirit stăruitoare? (Da.) Deci, când vine vorba de lucrarea lui Satana asupra omului, am acum două cuvinte care pot descrie amănunțit natura răutăcioasă și rea a Satanei care vă permite cu adevărat să-i cunoașteți caracterul odios: în abordarea lui față de om, Satana vrea permanent să-l ocupe și să-l posede cu forța, pe fiecare în parte, astfel încât să poată ajunge până la punctul în care îl controlează complet pe om, rănindu-l, astfel încât să poată dobândi această ambiție obiectivă și sălbatică. Ce înseamnă „ocupă cu forța”? Se întâmplă cu sau fără consimțământul tău? Se întâmplă cu sau fără știrea ta? Este complet fără știrea ta! În situațiile în care nu ești conștient, eventual atunci când nu a spus nimic sau nu a făcut nimic, atunci când nu există nicio premisă, niciun context, el există în jurul tău, înconjurându-te. El caută o oportunitate de a exploata, apoi te ocupă forțat, te posedă, atingându-și obiectivul de a te controla și de a te răni în totalitate. Acestea sunt o intenție și un comportament tipic în lupta pentru omenire a Satanei împotriva lui Dumnezeu. Cum vă simțiți când auziți acest lucru? (Înspăimântați și înfricoșați în inimile noastre.) Sunteți dezgustați? (Da.) Când sunteți dezgustați, credeți că Satana este nerușinat? (Da.) Când credeți că el este nerușinat, simțiți atunci dezgust față de acei oameni din jurul vostru care vor întotdeauna să vă controleze, cei care au ambiții sălbatice pentru statut și interese? (Da.) Deci, ce metode folosește Satana pentru a-l poseda și a-l ocupa pe om cu forța? Vă este clar acest lucru? Când auziți aceste două sintagme: „ocupație forțată” și „posesie”, aveți un sentiment ciudat și simțiți dezgust, nu-i așa? Ați experimentat savoarea lor diabolică? El te posedă, te ocupă și te corupe fără consimțământul sau știrea ta. Ce poți gusta în inima ta? Ură? (Da.) Dezgust? (Da.) Când simți această ură și acest dezgust față de acest mod al Satanei, ce fel de sentiment ai pentru Dumnezeu? (Recunoștință.) Recunoscător lui Dumnezeu că te-a mântuit. Așadar, în acest moment, ai dorința sau voința de a-L lăsa pe Dumnezeu să preia controlul tău și să te domine în totalitate? (Da.) În ce context? Spui da, deoarece te temi să fii ocupat și posedat cu forța de Satana? (Da.) Nu poți avea acest fel de mentalitate, nu este corect. Nu te teme, Dumnezeu este aici. Nu trebuie să-ți fie teamă de nimic, corect? Odată ce ai înțeles esența malefică ​​a Satanei, ar trebui să ai o înțelegere mai exactă sau o prețuire mai profundă a dragostei, a bunelor intenții, a compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om și a firii Sale drepte. Satana este atât de odios, dar, dacă acest lucru încă nu-ți inspiră dragoste de Dumnezeu, dependență și încredere în El, atunci ce fel de persoană ești? Ești dispus să-l lași pe Satana să-ți facă rău astfel? După ce ai văzut răutarea și hâdoșenia lui, schimbăm totul și apoi privim la Dumnezeu. Cunoașterea ta despre Dumnezeu a suferit acum vreo schimbare? (Da.) Ce fel de schimbare? Putem spune că Dumnezeu este sfânt? Putem spune că El este fără cusur? „Dumnezeu este o sfințenie unică” – poate El fi vrednic de acest titlu? (Da.) Deci, în lume și printre toate lucrurile, este numai Dumnezeu Însuși care poate fi vrednic de această înțelegere a omului? Există și altele? (Nu.) Deci, ce anume îi dă Dumnezeu omului? Îți dă doar puțină grijă, preocupare și prețuire atunci când tu nu acorzi atenție? Ce i-a dat Dumnezeu omului? El i-a dat viață, i-a dat totul și îi dăruiește necondiționat, fără a cere nimic, fără nicio intenție ulterioară. El folosește adevărul, cuvintele Sale, Își folosește viața pentru a-l conduce și a-l călăuzi pe om, ducând omul departe de distrugerea, de ispitele, de seducția Satanei, permițându-i omului să vadă în mod clar prin natura lui diabolică și fața sa hidoasă. Dragostea și preocuparea lui Dumnezeu pentru omenire este adevărată? Este ceva ce poate experimenta fiecare dintre voi? (Da.)

 

Privește înapoi la viața ta de până acum, la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut asupra ta în toți anii credinței tale. Indiferent dacă simți sau nu profund acest lucru, nu a fost cel mai necesar? Nu a fost ceea ce ți-a fost cel mai necesar să obții? (Da.) Nu este acesta adevărul? Nu este aceasta viața? (Da.) Deci, Dumnezeu te-a luminat vreodată să dai ceva înapoi sau să răsplătești cu ceva după ce ți-a dat aceste lucruri? (Nu.) Deci, care este scopul lui Dumnezeu? De ce face El acest lucru? Are Dumnezeu, de asemenea, un obiectiv de a te ocupa? (Nu.) Vrea Dumnezeu să urce la tronul Său în inima omului? (Da.) Deci, care este diferența dintre Dumnezeu înălțându-Se la tron ​​și ocupația forțată a Satanei? Dumnezeu vrea să câștige și să ocupe inima omului – ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Dumnezeu vrea ca omul să devină marioneta sau mașinăria Sa? (Nu.) Deci, care este scopul Său? Există o diferență între Dumnezeu care dorește să ocupe inima omului, ocupația forțată a Satanei și posedarea omului? (Da.) Care este diferența? Îmi poți spune clar? (Satana o face prin forță, în timp ce Dumnezeu îl lasă pe om de bunăvoie.) Satana o face prin forță, în timp ce Dumnezeu te lasă de bunăvoie. Aceasta este diferența? Deci, ce se întâmplă dacă nu este de bunăvoie? Dumnezeu face ceva dacă nu este voia ta? (El dă oarecare îndrumare și luminare, dar dacă, în cele din urmă, omul nu dorește, El nu-l forțează.) Pentru ce vrea Dumnezeu inima ta? Și, în plus, pentru ce vrea Dumnezeu să te ocupe? Cum înțelegeți în inimile voastre că „Dumnezeu ocupă inima omului”? Aici trebuie să fim corecți cu Dumnezeu, altfel, oamenii vor înțelege întotdeauna greșit și vor gândi: „Dumnezeu vrea întotdeauna să mă ocupe. Pentru ce vrea El acest lucru? Nu vreau să fiu ocupat, vreau doar să fiu eu însumi. Spui că Satana îi ocupă pe oameni, dar și Dumnezeu îi ocupă: nu este același lucru? Nu vreau să las pe nimeni să mă ocupe. Sunt eu însumi!” Care este diferența aici? Stai și te gândești un minut la aceasta. (Cred că Dumnezeu vrea să câștige și să ocupe inima omului pentru a-l mântui, pentru a-l face desăvârșit.) Ceea ce spui este scopul gestionării omului de către Dumnezeu – să-l facă desăvârșit. Înțelegi ce înseamnă aici „a ocupa”? (Înseamnă să nu-l lase pe Satana să ocupe omul. Dacă Dumnezeu este în ocupație, atunci Satana nu are cum să ocupe omul.) Vrei să spui că Dumnezeu este primul ocupant; ca o casă goală, oricine intră mai întâi devine stăpânul casei. Cel care vine după aceea nu poate deveni stăpânul casei, ci devine, în schimb, slujitorul, altfel nu poate intra deloc. Asta vrei să spui? (Da, vreau să spun ceva de genul acesta.) Are cineva o opinie diferită? (Înțelegerea mea despre „Dumnezeu ocupă inima omului” este că El ne tratează ca pe propria Sa familie, îngrijindu-ne și iubindu-ne. Satana ocupă inima omului pentru a ne distruge, a ne face rău.) Aceasta este înțelegerea ta despre „Dumnezeu ocupă omul”. Există alte înțelegeri sau opinii diferite? (Dumnezeu îl ocupă pe om folosindu-Și cuvântul, în speranța că omul poate accepta cuvântul Său drept viața lui, astfel încât omul să poată trăi potrivit cuvântului lui Dumnezeu.) Acesta este adevăratul înțeles din spatele cuvintelor „Dumnezeu ocupă omul”, nu-i așa? Există opinii diferite? (Punctul meu de vedere este că Dumnezeu este întruchiparea adevărului, astfel că El vrea să ne dea întregul adevăr și, deoarece noi îl obținem și suntem aduși sub îngrijirea și protecția Lui, putem evita, prin urmare, să întâmpinăm dificultăți cu planurile viclene ale Satanei și să fim răniți de acesta. Practic vorbind, Dumnezeu vrea să câștige inima omului ca acesta să poată trăi o viață normală pe acest pământ și să obțină binecuvântările Sale.) Dar încă nu ai ajuns la adevăratul înțeles al cuvintelor „Dumnezeu ocupă inima omului”. (Omul a fost făcut inițial de Dumnezeu, astfel că omul ar trebui să-L divinizeze și să se întoarcă la El. Omul Îi aparține lui Dumnezeu.) Vă întreb: „Dumnezeu ocupă omul” este o expresie goală? Ocuparea omului de către Dumnezeu înseamnă că El trăiește în inima ta și îți stăpânește fiecare cuvânt și mișcare? Dacă El îți spune să te așezi, tu îndrăznești să nu te ridici în picioare? Dacă El îți spune să mergi spre est, tu îndrăznești să nu mergi spre vest? Este o ocupare care înseamnă ceva de genul acesta? (Nu.) Deci, ce este? (Înseamnă ca omul să trăiască ceea ce are și este Dumnezeu.) De-a lungul acestor ani în care Dumnezeu l-a gestionat pe om, în lucrarea Sa de până acum asupra omului, în această ultimă etapă, care este efectul dorit asupra omului cu privire la toate cuvintele pe care le-a spus El? Este faptul că omul trăiește ceea ce are și este Dumnezeu? Privind sensul literal al cuvintelor „Dumnezeu ocupă inima omului”, pare ca și cum El i-ar lua inima și ar ocupa-o, trăiește în ea și nu mai iese; El trăiește în ea și devine stăpânul inimii omului, ca s-o stăpânească și s-o rânduiască după voie, astfel încât omul trebuie să meargă oriunde îi spune Dumnezeu să meargă. La acest nivel de înțeles, pare ca și cum fiecare persoană devenise Dumnezeu, în posesia esenței și firii Lui. Deci, în acest caz, ar putea omul să realizeze acțiunile și faptele lui Dumnezeu? Poate fi explicată „ocuparea” în acest fel? (Nu.) Deci, ce este? (Oamenii pe care îi vrea Dumnezeu nu sunt marionete, au gânduri, iar inimile lor sunt vii. De aceea, ocuparea omului de către Dumnezeu este în speranța că acesta poate avea gânduri și poate simți bucuriile și necazurile lui Dumnezeu; omul și Dumnezeu interacționează unul cu celălalt.) Vă întreb acest lucru: Sunt toate cuvintele și adevărul pe care Dumnezeu le furnizează omului o revelație a esenței Lui și a ceea ce are și este El? (Da.) Acest lucru este sigur. Dar sunt toate cuvintele pe care Dumnezeu i le furnizează omului ca să le practice și să le posede Dumnezeu Însuși? Stai și te gândește un minut la aceasta. Pentru ce face El aceasta atunci când judecă omul? De unde vin aceste cuvinte? Care este conținutul acestor cuvinte pe care le spune Dumnezeu atunci când judecă omul? Pe ce se bazează ele? Se bazează pe firea coruptă a omului? (Da.) Deci, efectul obținut prin judecata lui Dumnezeu asupra omului este bazat pe esența Sa? (Da.) Deci este o sintagmă goală ocuparea omului de către Dumnezeu? Cu siguranță nu este. Deci, de ce spune Dumnezeu aceste cuvinte? Care este scopul Său când spune aceste cuvinte? El vrea să folosească aceste cuvinte pentru viața omului? (Da.) Dumnezeu vrea să folosească pentru viața omului tot acest adevăr pe care l-a rostit. Când omul ia tot acest adevăr și cuvântul lui Dumnezeu și le transformă în propria sa viață, poate atunci omul să asculte de El? Poate omul atunci să se teamă de Dumnezeu? Poate omul atunci să se ferească de rău? Când omul a ajuns în acest punct, poate El atunci să se supună suveranității și rânduielii lui Dumnezeu? Este omul atunci în poziția de a se supune autorității lui Dumnezeu? Când oameni ca Iov sau ca Petru ajung la capătul drumului lor, când viața lor poate fi considerată matură, când au o înțelegere reală a lui Dumnezeu – poate încă Satana să-i strice? Poate el încă să-i ocupe? Mai poate să-i posede cu forța? (Nu.) Deci, ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care a fost complet câștigat de Dumnezeu? (Da.) La acest nivel de înțelegere, cum vedeți acest tip de persoană care a fost complet câștigată de Dumnezeu? Pentru Dumnezeu, în aceste condiții, El a ocupat deja inima acestei persoane. Dar ce simte aceasta? Oare cuvântul, autoritatea și calea lui Dumnezeu devin viața omului, apoi această viață ocupă întreaga lui ființă și face ceea ce trăiește omul, precum și esența potrivită pentru a-L mulțumi pe El? Pentru Dumnezeu, inima omenirii este, în acest moment, ocupată de către El? (Da.) Cum înțelegeți acum acest nivel de semnificație? Duhul lui Dumnezeu este cel care te ocupă? (Nu.) Deci, ce anume te ocupă? (Cuvântul lui Dumnezeu.) Este calea și cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărul și cuvântul Său cele care au devenit viața ta. În acest moment, omul are atunci viața care vine de la Dumnezeu, dar nu putem spune că această viață este a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu putem spune că viața în care ar trebui să aibă originea cuvântul lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu. Deci, indiferent de cât timp omul Îl urmează pe Dumnezeu, indiferent de câte cuvinte obține de la El, omul nu poate deveni niciodată Dumnezeu. Nu este corect? (Da.) Chiar dacă, într-o zi, El a spus: „Am ocupat inima ta, acum tu Îmi posezi viața”, ai simți atunci că ești Dumnezeu? (Nu.) Atunci, ce ai deveni? Nu ai avea o ascultare absolută a lui Dumnezeu? Corpul și inima ta nu ar fi umplute cu viața pe care ți-a dăruit-o El? Când Dumnezeu ocupă inima omului este o manifestare foarte normală. Acesta este un fapt. Privind astfel din acest punct, omul poate să devină Dumnezeu? (Nu.) Când omul a obținut tot cuvântul Lui, când se poate teme de Dumnezeu și se poate feri de rău, poate el să dețină identitatea lui Dumnezeu? (Nu.) Poate omul să posede atunci esența lui Dumnezeu? (Nu.) Indiferent ce se întâmplă, omul este încă om, atunci când totul este spus și făcut. Tu ești o creație; când ai primit de la Dumnezeu cuvântul și calea Lui, tu posezi doar viața care vine din cuvântul Său și nu poți niciodată să devii Dumnezeu.

 

Revenind chiar acum la tema noastră, v-am adresat o întrebare – Avraam este sfânt? (Nu.) Nu este, iar tu înțelegi acum acest lucru, nu-i așa? Iov este sfânt? (Nu.) În această sfințenie se află esența lui Dumnezeu. Omul nu are esența sau firea lui Dumnezeu. Chiar și atunci când omul a experimentat tot cuvântul lui Dumnezeu și posedă esența cuvântului Său, omul nu poate fi niciodată numit sfânt; omul este om. Înțelegi, nu? Deci, cum înțelegeți acum această sintagmă: „Dumnezeu ocupă inima omului”? (Cuvintele, calea și adevărul lui Dumnezeu sunt cele care devin viața omului.) Ați memorat aceste cuvinte. Sper că veți avea o înțelegere mai profundă. Unii oameni pot întreba: „De ce spuneți că mesagerii și îngerii lui Dumnezeu nu sunt sfinți?” Ce gândiți în legătură cu această întrebare? Poate că nu ați luat-o în considerare înainte. Voi folosi un exemplu simplu: Când pornești un robot, acesta poate atât să danseze, cât și să vorbească, iar tu poți înțelege ceea ce spune, dar poți să-l numești încântător? Poți să-l numești plin de viață? Tu poți spune aceasta, însă robotul nu va înțelege pentru că nu are viață. Când îi oprești sursa de alimentare, mai poate el să se miște? Când acest robot este activat, îl poți vedea plin de viață și încântător. Îl evaluezi, fie că este vorba despre o evaluare substanțială sau despre una superficială, însă, oricare ar fi situația, ochii tăi văd că se mișcă. Dar când îi oprești sursa de alimentare, vezi vreun fel de caracter în el? Vezi că posedă vreun fel de esență? Înțelegi semnificația a ceea ce spun? (Da.) Adică, chiar dacă acest robot se poate mișca și se poate opri, tu nu l-ai putea descrie niciodată ca având vreun fel de esență. Nu este acesta un fapt? Nu vom mai vorbi despre aceasta. Este suficient pentru voi să aveți o înțelegere generală a sensului. Haideți să ne terminăm părtășia aici. La revedere!

 

17 decembrie 2013

  

Sursa imaginilor ：Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Termeni de utilizare：https://ro.kingdomsalvation.org/disclaimer.html

Robin took this picture. You can see me wandering down the wash for scale.

These days I continued to make photographic hay while the permit sun is shining since additional Covid-19 lockdowns seem to be looming. The target for last weekend was the R Pond complex starting south of Bedwell Bayfront Park in Menlo Park and continuing down to the Facebook Headquarters. This set of fallow salt ponds has always presented photographically interesting colors and textures – testimony to residual salt dating back to their production days. However, change is coming as the South Bay Salt Pond Restoration Project has construction underway in the area.

 

Sometime next year, Salt Pond R4 should be once again connected to the tides and this will start its slow transformation back into marshland. R4’s neighbor, Salt Pond R3 will be managed to provide a dry, exposed pond suitable for Snowy Plover habitat. These two ponds were once separated by a brine distribution canal. Construction is currently underway to fill that canal thus creating an impressively wide levee with a shallow slope facing R4.

 

The weather made this photo session doubly challenging due to an overcast sky and highly variable winds. After hiking out to the R3/R4 levee, I found myself in a dead calm. When the wind began to stir out of the north I was able to launch my 8.5-foot, lightweight Rokkaku and this marvel was able to lift the Canon M3 cradle in an almost imperceptible wind. Unfortunately, the wind continued to build and the 8.5-foot kite was considerably overpowered about 20 minutes into the photo session. The phrase “pulling like a mule” comes to mind as in these conditions the principal concern is kite spar failure, which might strand my camera gear somewhere downwind. So, I swapped out for the 7.5-foot Rokkaku at the southern end of the levee which, of course, prompted slack wind from the breeze gods. The answer here was waiting patiently for 15 minutes anticipating the return of the breeze. When it returned, I continued the photo session and by the time I walked back to the northern end of the levee the 7.5-foot kite was overpowered. Again the mule.

 

In terms of light, it was a predominantly overcast day with generous hints of smoke due to an inversion layer. Now and then, the sun would peek through a gap in the clouds and this was delightful. But, for the large part it was a hazy, sober light. I look forward to reshooting on a brighter day.

 

I am taking these documentary photographs under a Special Use Permit from the Don Edwards National Wildlife Refuge. Kite flying is prohibited over the Don Edwards National Wildlife Refuge without a Special Use Permit.

 

Fotos por Cortesia de Don José Prieto

 

Visit their website for San Diego de Alcala www.sandiegodealcala.es/

 

Visita la Pagina Facebook y da clik en me gusta

www.facebook.com/catedralesiglesias

 

© Álbum 0042

By Catedrales e Iglesias

By Cathedrals and Churches

Par Cathédrales et Eglises

By catedrals i esglésies

Archidiócesis de Barcelona

www.iglesias-espana.blogspot.mx/

  

El monasterio de Santa María de Montserrat es un monasterio benedictino situado en España. Se encuentra en la montaña de Montserrat, perteneciente a la comarca catalana del Bages, provincia de Barcelona, a una altura de 720 metros sobre el nivel del mar. Es un símbolo para Cataluña y se ha convertido en un punto de peregrinaje para creyentes y de visita obligada para los turistas.

 

Dentro de las diferentes acciones que se desarrollan en Montserrat destaca la escolanía que es uno de los coros de niños cantores más antiguos de Europa.

 

El origen del monasterio es incierto. Se sabe que sobre el 1011 un monje procedente del monasterio de Santa María de Ripoll llegó a la montaña para encargarse del monasterio de Santa Cecília, quedando así el cenobio bajo las órdenes del abad Oliva de Ripoll. Santa Cecilia no aceptó esta nueva situación por lo que Oliva decidió fundar el monasterio de Santa María en el lugar en el que se encontraba una antigua ermita del mismo nombre. A partir del 1082, Santa María pasó a tener abad propio y dejó de depender del abad de Ripoll.

 

Esta ermita se había convertido en la más importante de todas las que existían en la montaña gracias a la imagen de la Virgen que en ella se veneraba desde el 880. El monasterio pronto se convirtió en santuario lo que le benefició, ya que los donativos y las limosnas recibidas le permitieron ir creciendo de forma constante. A finales del siglo XII, el abad regente solicitó que se permitiera ampliar la comunidad de monjes a 12, mínimo requerido para que se considerara abadía . El siguiente siglo fue el del inicio de la lucha de Montserrat para conseguir su independencia del monasterio de Ripoll. Esta independencia no llegó hasta el 10 de marzo de 1410 y fue concedida por el Papa Benedicto XIII.

 

En 1493, Montserrat perdió de nuevo su independencia. El rey Fernando el Católico envió al monasterio 14 monjes procedentes de Valladolid y Montserrat pasó a depender de la congregación de esta ciudad castellana. Durante los siglos siguientes se sucedieron los abades catalanes y castellanos. Ese mismo año de 1493, el fraile mínimo Bernat Boil, antes ermitaño de Montserrat, acompañó a Cristóbal Colón en uno de sus viajes a América lo que propició la expansión del culto a la virgen de Montserrat en ese continente.

 

El siglo XIX fue especialmente trágico para Montserrat: fue incendiado dos veces por las tropas napoleónicas, en 1811 y en 1812; y en 1835 sufrió la exclaustración debido a la desamortización de Mendizábal. El monasterio fue saqueado e incendiado y se perdieron muchos de sus tesoros.

 

La exclaustración duró poco y en 1844 se restableció la vida en el monasterio. La congregación de Valladolid había desaparecido por lo que Montserrat se convirtió de nuevo en independiente. El monasterio entero se tuvo que restaurar ya que no habían quedado más que las paredes. Desde entonces el monasterio de Santa María de Montserrat no ha dejado de crecer, contiene una de las mejores bibliotecas de España. La congregación actual está formada por unos 80 de monjes. Además, en el monasterio residen los niños que componen la Escolanía de Montserrat, considerada la escuela de canto de más antigüedad en Occidente ya que fue fundada en el siglo XIII.

 

El monasterio

 

El conjunto del monasterio está formado por dos bloques de edificios con funciones distintas: por un lado la basílica con las dependencias monacales; y por otro los edificios destinados a atender a peregrinos y visitantes. Estos últimos incluyen diversos restaurantes, tiendas y una zona de alojamiento.

 

Vida monástica

Claustro de la Santa Cueva.

 

El monasterio de Santa María de Montserrat, como cualquier otro conjunto religioso, consta de dos partes diferenciadas que se complementan. La parte arquitectónica y artística y la parte espiritual y religiosa. En Montserrat esta última parte está definida por la Orden de monjes que rige el monasterio, la Orden Benedictina, con una comunidad de unos 80 monjes que se mantiene al frente del monasterio por más de 1.000 años, que se basa su práctica en la Regla de San Benito y en la oración litúrgica, su lema es :"Ora et Labora". Para San Benito, como bien lo define en prólogo de su Regla, un monasterio es una escuela al servicio del Señor. Esto hace que "el monasterio" sea la base fundamental de la existencia de la comunidad cuyos vínculos deben llegar a ser afectivos al grado de familiares. El monasterio debe hacer fácil, natural y flexible la relación con Dios.

 

Los benedictinos practican la vida contemplativa, que es la que da prioridad y preferencia al ejercicio de la oración y se establece como un ideal puro de vida cristiana. La relación del hombre con Cristo, la que busca el monje de Montserrat, viene señalada en tres ocasiones en la Regla de San Benito;

Nada anteponer al amor de Cristo (Reg. cap. IV).

Los que nada estiman tanto como Cristo (cap. V).

Nada absolutamente prefiera a Cristo (cap. LXXII).

 

La relación debe ser muy personal, muy directa llegando a la intimidad. Los monjes benedictinos han de ser hombres de fe, disfrutando del gozo de la misma y hombres de oración, que se opongan al activismo y a la agitación, haciendo de la oración el más alto valor religioso. Se cultiva la caridad entendida como el amor a Dios y la convivencia fraternal.

 

Los monasterios benedictinos solo mantienen lo principal;

 

* Estabilidad, contra el peregrinar de los monjes andariegos.

* Vida en común, contra el egoísmo del aislamiento.

* Un Abad, como principio activo de autoridad.

* Un orden en la vida.

 

Junto a la caridad, la disciplina es una de las directrices importantes. La caridad, propiciada por la vida en común, es el amor al prójimo y lucha contra el egoísmo. La disciplina se eleva contra el protagonismo y la originalidad, concretándose en la obediencia y el cumplimiento de la Regla. De estas directrices nacen los tres votos que procesan los monjes benedictinos:

 

* Estabilidad: Permanencia y perseverancia en un monasterio.

* Conversión de costumbres: Que la entrega a Dios sea real y no una pura fantasía.

* Obediencia según la Regla: Sometiéndose a la autoridad de un jefe.

 

El voto de Obediencia según la Regla solo puede llevarse a cabo con la figura del abad. El abad debe ser la representación de Cristo en el monasterio. Gobierna el mismo en sus tres vertientes, la espiritual, la docente y la de gestión.

 

Para que estos objetivos que se persiguen en la vida monástica puedan llevarse a cabo es imprescindible el silencio. El silencio es el que permite, en la oración, oír a Dios.

 

La oración culmina con el Oficio Divino y la Sagrada Liturgia, donde el Sacrificio Eucarístico es el centro. La oración es el centro de la vida benedictina.

 

La vida de un monje está basada en la caridad fraterna, sin caridad no se pude mantener la relación fraternal de la vida monástica ni la entrega a Dios. La Regla dice:

Este es el celo que con ferventísimo amor ejercitarán los monjes, es decir: que se prevengan unos a otros con honores; súfranse pacientísimamente los defectos del alma y cuerpo; préstense a porfía obediencia mutua; ninguno busque su propia utilidad, sino más bien la del otro; tribútense una casta caridad fraterna.

 

La búsqueda de Dios por medio de Cristo pasa por la Pasión, por la mortificación que el monje debe seguir. Mortificación espiritual que significa la renuncia de voluntaria a la propia voluntad.

 

El rechazo de la riqueza, de los bienes materiales que estorban el camino de hacia Dios da como resultado la pobreza. La consecuencia de esta pobreza es el trabajo necesario para el mantenimiento de la vida. El trabajo es el elemento más contribuyente al equilibrio de la vida benedictina.

 

La dirección espiritual y la instrucción litúrgica son las formas de apostolado que una comunidad benedictina ejerce. Esto se concreta en la apertura de la iglesia monástica a quien quiera integrase en la oración colectiva y el monasterio a quien busque un ambiente de paz y serenidad.

 

La basílica de Montserrat

Fachada principal de la basílica.

 

La basilica de Montserrat es de una sola nave. Se comenzó a construir en el siglo XVI y fue reconstruida por completo en el siglo XIX (año 1811) después de la destrucción en la guerra de la Independencia. La fachada se realizó en 1901.

 

Alrededor de la única nave se sitúan diversas capillas. La nave está sostenida por unas columnas centrales, con tallas realizadas en madera por Josep Llimona. En la cabecera está situado el altar mayor y la zona del coro. En 1881 el papa León XIII le otorgó la condición de "basílica".

 

Justo encima del altar mayor se sitúa el camarín de la Virgen al que se accede después de atravesar una portalada de alabastro en la que aparecen representadas diversas escenas bíblicas.

 

El órgano

 

El órgano de la iglesia de Montserrat data de 1896 y en 1957 se trasladó al presbiterio. Este órgano esta muy deteriorado. El órgano nuevo que esta previsto inaugurar en el año 2007 es una obra importante que busca situar a Montserrat a un nivel musical internacional.

 

este órgano esta proyectado por Albert Blancafort, construido por Blancafort, orgueners de Montserrat y financiado por subcripción popular y la obra social de la Caixa de Penedes.

 

El órgano va ubicado en el lateral de la nave, como es tradicional en Cataluña, ofreciendo una muy buena sonoridad en todo el templo.

 

Las características del instrumento son:

 

* 63 registros.

* 4.230 tubos.

* 4 teclados manuales de 58 notas.

* 1 teclado de pedal de 32 notas.

* Transmisión mecánica.

* 12,5 m. de altura, 5,5 de anchura y 4 de fondo.

* 12.000 kg de peso.

 

El claustro

 

El claustro del monasterio es obra del arquitecto Josep Puig i Cadafalch. Es de dos pisos sostenidos por columnas de piedra. El piso inferior se comunica con el jardín y dispone de una fuente en su zona central. En las paredes del claustro se pueden ver piezas antiguas, algunas del siglo X.

 

El refectorio

 

El refectorio es del siglo XVII y fue reformado en 1925 por Puig i Cadafalch. La parte central cuenta con un mosaico que representa a Cristo mientras que en la zona opuesta se puede ver un tríptico con escenas de la vida de San Benedicto.

 

El museo

Artículo principal: Museo de Montserrat

 

El monasterio dispone de un importante museo dividido en tres secciones distintas:

 

* Pintura moderna, con obras de artistas de Cataluña como Rusiñol, Casas, Nonell, Mir, Picasso y Dalí; así como una representación del impresionismo] francés con autores como Renoir, Monet, Sisley y Degas.

 

* Arqueológia del oriente bíblico, donde se muestran objetos de Egipto, Chipre, Mesopotamia y Tierra Santa.

 

* Pintura antigua, donde se muestran obras de autores como el Greco, Caravaggio (de esta autor se exhibe un importante "San Jerónimo") y Berruguete.

 

Además se pueden ver otras colecciones como iconografía de Montserrat, orfrebrería religiosa, etc.

 

Espacio audiovisual

 

Espacio audiovisual con el título de Montserrat portes endins se expone mediante una serie de audiovisuales las actividades diarias de los monjes así como un paseo virtual por los espacios más representativos del complejo monacal.

 

El exterior

Plaza de Santa María.

 

En la parte exterior se distribuyen diversas plazas que sirven para ordenar el conjunto de edificios en la orografía escarpada de la montaña. Este espacio exterior, al que se han añadido diversas obras escultóricas, conforma un "museo al aire libre". Destaca especialmente el Rosario Monumental de Montserrat.

 

La plaza de Santa María es la plaza principal y la que da acceso al monasterio y es obra también de Puig i Cadafalch. Desde la plaza se puede observar la nueva fachada del monasterio, construida por Francesc Folguera con piedra de la propia montaña. A la izquierda se pueden ver los restos del antiguo claustro gótico.

 

En la plaza del abad Oliva se encuentran los edificios que dan albergue a los peregrinos. La plaza está presidida por una estatua dedicada al fundador del monasterio, realizada en 1933 en bronce por el escultor Manuel Xuclà.

 

La última de las plazas de Montserrat es la de la Santa Cruz, dedicada a San Miguel. La plaza recibe su nombre de la cruz que la preside, obra del escultor Josep Maria Subirachs.

 

La Santa Cueva de Montserrat es el lugar en el que apareció la Virgen. Para acceder a él, y al vía crucis que existe cerca se puede usar un funicular. También hay servicio de funicular para subir hasta Sant Joan desde donde se puede obtener una de las mejores vistas de lugar.

 

La Virgen de Montserrat

La moreneta

 

Según la leyenda, la primera imagen de la Virgen de Montserrat la encontraron unos niños pastores en el 880. Tras ver una luz en la montaña, los niños encontraron la imagen de la Virgen en el interior de una cueva. Al enterarse de la noticia el obispo, intentó trasladar la imagen hasta la ciudad de Manresa pero el traslado fue imposible ya que la estatua pesaba demasiado. El obispo lo interpretó como el deseo de la Virgen de permanecer en el lugar en el que se la había encontrado y ordenó la construcción de la ermita de Santa María, origen del actual monasterio.

 

La imagen que en la actualidad se venera es una talla románica del siglo XII realizada en madera de álamo. Representa a la Virgen con el niño sentado en su regazo y mide unos 95 centímetros de altura. En su mano derecha sostiene una esfera que simboliza el universo; el niño tiene la mano derecha levantada en señal de bendición mientras que en la mano izquierda sostiene una piña.

 

Con excepción de la cara y de las manos de María y el niño, la imagen es dorada. La Virgen, sin embargo, es de color negro, lo que le ha dado el apelativo popular de La Moreneta (la morenita). Aunque se ha afirmado en ocasiones que el origen de este ennegrecimiento está en el humo de las velas que durante siglos se han colocado a sus pies para venerarla, lo cierto es que en toda Europa se veneran vírgenes negras (p.e. la Virgen de Guadalupe, o la Virgen de la Peña de Francia, en Salamanca), que habría derivado de la cristianización del culto a las antiguas diosas de la tierra (Isis, Cibeles, Artemisa...)

 

El 11 de septiembre de 1884, el Papa León XIII declaró oficialmente a la Virgen de Montserrat como patrona de Cataluña. Se le concedió también el privilegio de tener misa y oficios propios. Su festividad se celebra el 27 de abril.

Partida entre E.C.Pinheiros x SESC-RJ, disputada no Ginásio Henrique Villaboin (São Paulo-SP) em 7.nov.2017 e válida pela quarta rodada da Superliga 2017/18.

Fotos livres para divulgação -- desde que com o devido crédito ao fotógrafo e SEM uso comercial (ou seja, sem venda e sem associação com marcas de empresas).

No instagram, usar: "Foto por @nikolaidis21". E nao deem print! O Flickr permite baixar as fotos, mesmo pra quem não é cadastrado (basta clicar na setinha no canto inferior direito).

Contato: 11 98262-6917 (apenas whatsapp)

Vibrador diseñado para el uso simultáneo con tu pareja. Permite la penetración durante su uso. Silicona médica, recargable, con mando a distancia y garantía.

 

Sensaciones Loveshop, una tienda erótica con un gran surtido en juguetería para adultos, aceites de masaje, juegos de pareja, etc. #lenceríaerótica, #bondage #tiendaerotica #tenerife #islascanarias #sensacionesloveshop #sexshop #vibrador #vibradores #dildos

 

Más información en:

 

bit.ly/1jAOeFB

 

Síguenos en:

 

Facebook: on.fb.me/1cId2t6

Twitter: @SLoveShop

Google +: bit.ly/1fycMOB

Youtube: bit.ly/MtJrcI

 

Nos encontrarás en:

 

Calle Baltasar Núñez 12, (transversal C/San Juan), San Cristóbal de La Laguna

Teléfono: 922 630 930 y correo: info@sensacionesloveshop.com

   

Sign outside small tavern in east Jamaica.

Many Jamaica bars or taverns have the notice to apply for license. This one went a step further.

Hmmmmm Should I go in?

 

SEE THE BLOG POST

Weapons Are Permitted

   

Fotos por Cortesia de Don José Prieto

 

Visit their website for San Diego de Alcala www.sandiegodealcala.es/

 

Visita la Pagina Facebook y da clik en me gusta

www.facebook.com/catedralesiglesias

 

© Álbum 0042

By Catedrales e Iglesias

By Cathedrals and Churches

Par Cathédrales et Eglises

By catedrals i esglésies

Archidiócesis de Barcelona

www.iglesias-espana.blogspot.mx/

  

El monasterio de Santa María de Montserrat es un monasterio benedictino situado en España. Se encuentra en la montaña de Montserrat, perteneciente a la comarca catalana del Bages, provincia de Barcelona, a una altura de 720 metros sobre el nivel del mar. Es un símbolo para Cataluña y se ha convertido en un punto de peregrinaje para creyentes y de visita obligada para los turistas.

 

Dentro de las diferentes acciones que se desarrollan en Montserrat destaca la escolanía que es uno de los coros de niños cantores más antiguos de Europa.

 

El origen del monasterio es incierto. Se sabe que sobre el 1011 un monje procedente del monasterio de Santa María de Ripoll llegó a la montaña para encargarse del monasterio de Santa Cecília, quedando así el cenobio bajo las órdenes del abad Oliva de Ripoll. Santa Cecilia no aceptó esta nueva situación por lo que Oliva decidió fundar el monasterio de Santa María en el lugar en el que se encontraba una antigua ermita del mismo nombre. A partir del 1082, Santa María pasó a tener abad propio y dejó de depender del abad de Ripoll.

 

Esta ermita se había convertido en la más importante de todas las que existían en la montaña gracias a la imagen de la Virgen que en ella se veneraba desde el 880. El monasterio pronto se convirtió en santuario lo que le benefició, ya que los donativos y las limosnas recibidas le permitieron ir creciendo de forma constante. A finales del siglo XII, el abad regente solicitó que se permitiera ampliar la comunidad de monjes a 12, mínimo requerido para que se considerara abadía . El siguiente siglo fue el del inicio de la lucha de Montserrat para conseguir su independencia del monasterio de Ripoll. Esta independencia no llegó hasta el 10 de marzo de 1410 y fue concedida por el Papa Benedicto XIII.

 

En 1493, Montserrat perdió de nuevo su independencia. El rey Fernando el Católico envió al monasterio 14 monjes procedentes de Valladolid y Montserrat pasó a depender de la congregación de esta ciudad castellana. Durante los siglos siguientes se sucedieron los abades catalanes y castellanos. Ese mismo año de 1493, el fraile mínimo Bernat Boil, antes ermitaño de Montserrat, acompañó a Cristóbal Colón en uno de sus viajes a América lo que propició la expansión del culto a la virgen de Montserrat en ese continente.

 

El siglo XIX fue especialmente trágico para Montserrat: fue incendiado dos veces por las tropas napoleónicas, en 1811 y en 1812; y en 1835 sufrió la exclaustración debido a la desamortización de Mendizábal. El monasterio fue saqueado e incendiado y se perdieron muchos de sus tesoros.

 

La exclaustración duró poco y en 1844 se restableció la vida en el monasterio. La congregación de Valladolid había desaparecido por lo que Montserrat se convirtió de nuevo en independiente. El monasterio entero se tuvo que restaurar ya que no habían quedado más que las paredes. Desde entonces el monasterio de Santa María de Montserrat no ha dejado de crecer, contiene una de las mejores bibliotecas de España. La congregación actual está formada por unos 80 de monjes. Además, en el monasterio residen los niños que componen la Escolanía de Montserrat, considerada la escuela de canto de más antigüedad en Occidente ya que fue fundada en el siglo XIII.

 

El monasterio

 

El conjunto del monasterio está formado por dos bloques de edificios con funciones distintas: por un lado la basílica con las dependencias monacales; y por otro los edificios destinados a atender a peregrinos y visitantes. Estos últimos incluyen diversos restaurantes, tiendas y una zona de alojamiento.

 

Vida monástica

Claustro de la Santa Cueva.

 

El monasterio de Santa María de Montserrat, como cualquier otro conjunto religioso, consta de dos partes diferenciadas que se complementan. La parte arquitectónica y artística y la parte espiritual y religiosa. En Montserrat esta última parte está definida por la Orden de monjes que rige el monasterio, la Orden Benedictina, con una comunidad de unos 80 monjes que se mantiene al frente del monasterio por más de 1.000 años, que se basa su práctica en la Regla de San Benito y en la oración litúrgica, su lema es :"Ora et Labora". Para San Benito, como bien lo define en prólogo de su Regla, un monasterio es una escuela al servicio del Señor. Esto hace que "el monasterio" sea la base fundamental de la existencia de la comunidad cuyos vínculos deben llegar a ser afectivos al grado de familiares. El monasterio debe hacer fácil, natural y flexible la relación con Dios.

 

Los benedictinos practican la vida contemplativa, que es la que da prioridad y preferencia al ejercicio de la oración y se establece como un ideal puro de vida cristiana. La relación del hombre con Cristo, la que busca el monje de Montserrat, viene señalada en tres ocasiones en la Regla de San Benito;

Nada anteponer al amor de Cristo (Reg. cap. IV).

Los que nada estiman tanto como Cristo (cap. V).

Nada absolutamente prefiera a Cristo (cap. LXXII).

 

La relación debe ser muy personal, muy directa llegando a la intimidad. Los monjes benedictinos han de ser hombres de fe, disfrutando del gozo de la misma y hombres de oración, que se opongan al activismo y a la agitación, haciendo de la oración el más alto valor religioso. Se cultiva la caridad entendida como el amor a Dios y la convivencia fraternal.

 

Los monasterios benedictinos solo mantienen lo principal;

 

* Estabilidad, contra el peregrinar de los monjes andariegos.

* Vida en común, contra el egoísmo del aislamiento.

* Un Abad, como principio activo de autoridad.

* Un orden en la vida.

 

Junto a la caridad, la disciplina es una de las directrices importantes. La caridad, propiciada por la vida en común, es el amor al prójimo y lucha contra el egoísmo. La disciplina se eleva contra el protagonismo y la originalidad, concretándose en la obediencia y el cumplimiento de la Regla. De estas directrices nacen los tres votos que procesan los monjes benedictinos:

 

* Estabilidad: Permanencia y perseverancia en un monasterio.

* Conversión de costumbres: Que la entrega a Dios sea real y no una pura fantasía.

* Obediencia según la Regla: Sometiéndose a la autoridad de un jefe.

 

El voto de Obediencia según la Regla solo puede llevarse a cabo con la figura del abad. El abad debe ser la representación de Cristo en el monasterio. Gobierna el mismo en sus tres vertientes, la espiritual, la docente y la de gestión.

 

Para que estos objetivos que se persiguen en la vida monástica puedan llevarse a cabo es imprescindible el silencio. El silencio es el que permite, en la oración, oír a Dios.

 

La oración culmina con el Oficio Divino y la Sagrada Liturgia, donde el Sacrificio Eucarístico es el centro. La oración es el centro de la vida benedictina.

 

La vida de un monje está basada en la caridad fraterna, sin caridad no se pude mantener la relación fraternal de la vida monástica ni la entrega a Dios. La Regla dice:

Este es el celo que con ferventísimo amor ejercitarán los monjes, es decir: que se prevengan unos a otros con honores; súfranse pacientísimamente los defectos del alma y cuerpo; préstense a porfía obediencia mutua; ninguno busque su propia utilidad, sino más bien la del otro; tribútense una casta caridad fraterna.

 

La búsqueda de Dios por medio de Cristo pasa por la Pasión, por la mortificación que el monje debe seguir. Mortificación espiritual que significa la renuncia de voluntaria a la propia voluntad.

 

El rechazo de la riqueza, de los bienes materiales que estorban el camino de hacia Dios da como resultado la pobreza. La consecuencia de esta pobreza es el trabajo necesario para el mantenimiento de la vida. El trabajo es el elemento más contribuyente al equilibrio de la vida benedictina.

 

La dirección espiritual y la instrucción litúrgica son las formas de apostolado que una comunidad benedictina ejerce. Esto se concreta en la apertura de la iglesia monástica a quien quiera integrase en la oración colectiva y el monasterio a quien busque un ambiente de paz y serenidad.

 

La basílica de Montserrat

Fachada principal de la basílica.

 

La basilica de Montserrat es de una sola nave. Se comenzó a construir en el siglo XVI y fue reconstruida por completo en el siglo XIX (año 1811) después de la destrucción en la guerra de la Independencia. La fachada se realizó en 1901.

 

Alrededor de la única nave se sitúan diversas capillas. La nave está sostenida por unas columnas centrales, con tallas realizadas en madera por Josep Llimona. En la cabecera está situado el altar mayor y la zona del coro. En 1881 el papa León XIII le otorgó la condición de "basílica".

 

Justo encima del altar mayor se sitúa el camarín de la Virgen al que se accede después de atravesar una portalada de alabastro en la que aparecen representadas diversas escenas bíblicas.

 

El órgano

 

El órgano de la iglesia de Montserrat data de 1896 y en 1957 se trasladó al presbiterio. Este órgano esta muy deteriorado. El órgano nuevo que esta previsto inaugurar en el año 2007 es una obra importante que busca situar a Montserrat a un nivel musical internacional.

 

este órgano esta proyectado por Albert Blancafort, construido por Blancafort, orgueners de Montserrat y financiado por subcripción popular y la obra social de la Caixa de Penedes.

 

El órgano va ubicado en el lateral de la nave, como es tradicional en Cataluña, ofreciendo una muy buena sonoridad en todo el templo.

 

Las características del instrumento son:

 

* 63 registros.

* 4.230 tubos.

* 4 teclados manuales de 58 notas.

* 1 teclado de pedal de 32 notas.

* Transmisión mecánica.

* 12,5 m. de altura, 5,5 de anchura y 4 de fondo.

* 12.000 kg de peso.

 

El claustro

 

El claustro del monasterio es obra del arquitecto Josep Puig i Cadafalch. Es de dos pisos sostenidos por columnas de piedra. El piso inferior se comunica con el jardín y dispone de una fuente en su zona central. En las paredes del claustro se pueden ver piezas antiguas, algunas del siglo X.

 

El refectorio

 

El refectorio es del siglo XVII y fue reformado en 1925 por Puig i Cadafalch. La parte central cuenta con un mosaico que representa a Cristo mientras que en la zona opuesta se puede ver un tríptico con escenas de la vida de San Benedicto.

 

El museo

Artículo principal: Museo de Montserrat

 

El monasterio dispone de un importante museo dividido en tres secciones distintas:

 

* Pintura moderna, con obras de artistas de Cataluña como Rusiñol, Casas, Nonell, Mir, Picasso y Dalí; así como una representación del impresionismo] francés con autores como Renoir, Monet, Sisley y Degas.

 

* Arqueológia del oriente bíblico, donde se muestran objetos de Egipto, Chipre, Mesopotamia y Tierra Santa.

 

* Pintura antigua, donde se muestran obras de autores como el Greco, Caravaggio (de esta autor se exhibe un importante "San Jerónimo") y Berruguete.

 

Además se pueden ver otras colecciones como iconografía de Montserrat, orfrebrería religiosa, etc.

 

Espacio audiovisual

 

Espacio audiovisual con el título de Montserrat portes endins se expone mediante una serie de audiovisuales las actividades diarias de los monjes así como un paseo virtual por los espacios más representativos del complejo monacal.

 

El exterior

Plaza de Santa María.

 

En la parte exterior se distribuyen diversas plazas que sirven para ordenar el conjunto de edificios en la orografía escarpada de la montaña. Este espacio exterior, al que se han añadido diversas obras escultóricas, conforma un "museo al aire libre". Destaca especialmente el Rosario Monumental de Montserrat.

 

La plaza de Santa María es la plaza principal y la que da acceso al monasterio y es obra también de Puig i Cadafalch. Desde la plaza se puede observar la nueva fachada del monasterio, construida por Francesc Folguera con piedra de la propia montaña. A la izquierda se pueden ver los restos del antiguo claustro gótico.

 

En la plaza del abad Oliva se encuentran los edificios que dan albergue a los peregrinos. La plaza está presidida por una estatua dedicada al fundador del monasterio, realizada en 1933 en bronce por el escultor Manuel Xuclà.

 

La última de las plazas de Montserrat es la de la Santa Cruz, dedicada a San Miguel. La plaza recibe su nombre de la cruz que la preside, obra del escultor Josep Maria Subirachs.

 

La Santa Cueva de Montserrat es el lugar en el que apareció la Virgen. Para acceder a él, y al vía crucis que existe cerca se puede usar un funicular. También hay servicio de funicular para subir hasta Sant Joan desde donde se puede obtener una de las mejores vistas de lugar.

 

La Virgen de Montserrat

La moreneta

 

Según la leyenda, la primera imagen de la Virgen de Montserrat la encontraron unos niños pastores en el 880. Tras ver una luz en la montaña, los niños encontraron la imagen de la Virgen en el interior de una cueva. Al enterarse de la noticia el obispo, intentó trasladar la imagen hasta la ciudad de Manresa pero el traslado fue imposible ya que la estatua pesaba demasiado. El obispo lo interpretó como el deseo de la Virgen de permanecer en el lugar en el que se la había encontrado y ordenó la construcción de la ermita de Santa María, origen del actual monasterio.

 

La imagen que en la actualidad se venera es una talla románica del siglo XII realizada en madera de álamo. Representa a la Virgen con el niño sentado en su regazo y mide unos 95 centímetros de altura. En su mano derecha sostiene una esfera que simboliza el universo; el niño tiene la mano derecha levantada en señal de bendición mientras que en la mano izquierda sostiene una piña.

 

Con excepción de la cara y de las manos de María y el niño, la imagen es dorada. La Virgen, sin embargo, es de color negro, lo que le ha dado el apelativo popular de La Moreneta (la morenita). Aunque se ha afirmado en ocasiones que el origen de este ennegrecimiento está en el humo de las velas que durante siglos se han colocado a sus pies para venerarla, lo cierto es que en toda Europa se veneran vírgenes negras (p.e. la Virgen de Guadalupe, o la Virgen de la Peña de Francia, en Salamanca), que habría derivado de la cristianización del culto a las antiguas diosas de la tierra (Isis, Cibeles, Artemisa...)

 

El 11 de septiembre de 1884, el Papa León XIII declaró oficialmente a la Virgen de Montserrat como patrona de Cataluña. Se le concedió también el privilegio de tener misa y oficios propios. Su festividad se celebra el 27 de abril.

Twentieth Century Architecture survey of Victoria 1970s-1980s then 1983- for the RAIA (Vic): .

`In the 1880s, Thomas Mitchell's brush manufactory was close to this site, in Little Bourke Street near Elizabeth Street, later occupying nearby 355 - 357 Lonsdale Street. By early this century, Mitchell had part of the present site, extending the holding in 1902 and 1916 to comprise the total area of today's 354 - 362 Lonsdale Street. A permit application was lodged mid 1936, the old Commercial Hotel which had occupied the site was demolished and six levels of the Harry A Norris limit-height design were constructed by builders, Hansen and Yuncken. When complete the new building housed the showroom of Thomas Mitchell & Co Pty Ltd (2nd floor), then wholesale brush and broom makers, hardware and tank merchants and nail and barbed wire manufacturers, while the company's offices lay next door (360 - 362) in a renovated four level building. Early Mitchell House tenants included Mrs Etheridge's cake shop, film distributors United Artists and Atlas Films, Electrolux Pty Ltd and a selection of solicitors and debt collectors on the top floor. These tenants enjoyed erstwhile unparalleled natural lighting to all floors, individually controlled hydraulic radiant heating and automatic (gearless) electric lifts. 'Never before have so many natural advantages been grouped in one building in the heart of Melbourne' said the brochures..

Because of its "vertical features" (applied purely for visual effect to the south and east facades), the style was Streamlined Moderne. Nevertheless the building offered many Modern advantages, particularly the ample natural light afforded by the near continuous horizontal metal-framed glazing strips which encircled two main elevations. Achieved by cantilevering perimeter floor slabs, this aspect also greatly enhanced the buildings streamlined futuristic character. Yule House (1932), Little Collins Street, was the first horizontal column-free metal-framed glazing strips, in the Moderne manner, but over one structural bay and across what was a two-dimensional facade. Mitchell House was the first large commercial building to achieve this over two opposing elevations and, as a result, achieving the rounded off cube form also pursued in contemporary household products such as radios and today termed as "Art Deco"..

Statement of Significance.

An outstanding example of the Moderne style of Melbourne, Mitchell House was built in 1937 as offices for the brush manufacturers Thomas Mitchell & Co. It was designed by the architect, Harry Norris, as a two stage 10 storey building. The additional four floors of the second stage were never completed. The external render sections were originally finished in white cement which, together with its columnless corners and horizontal bands of glass, gave it a thoroughly modern streamlined look.'

The Curtiss JN-4 was one of the most popular aircraft in the late 1910s and early 1920s. Designed by Englishman Benjamin Thomas, formerly with the Sopwith Aviation Company, it was manufactured by the Curtiss Aeroplane Co. of Hammondsport, New York. The JN built upon the previous Curtiss Model J and Model N series of trainers that had developed before the First World War. The name “Jenny” came from the JN designation and is associated with the American (Curtiss Aeroplane Co.) variants of this aircraft. It was originally developed as a training aircraft in response to a U.S. Army competition seeking a two-seater biplane (student in front, instructor behind) with dual controls. The JN-4 model first appeared in 1916 and sported a 90 hp Curtiss OX-5 water cooled V8 engine. By 1918 a larger 150 hp Hispano-Suiza engine was installed to provide more power. LINK - albertaaviationmuseum.com/in-formation-curtiss-jn-4-jenni...

 

The Curtiss Model 41 Lark was a commercial biplane manufactured by Curtiss Aeroplane and Motor Company that was used by pioneering airmail, airline and bush pilots in the 1920s. Patrica Airways operated a Lark for early bushplane operations. The aircraft flew with floats in warm weather, and skis in the winter. The aircraft was pressed into service as an early hearse once, with the cargo needing to be seated upside down in the open seat and secured with haywire.

 

(The Gazette newspaper - Montreal, Quebec, Canada •

Friday, March 12, 1926) - AIR SERVICE FOR RED LAKE DISTRICT - Company is Formed and Flying Boat and Cruiser Purchased - Red Lake, which was brought within one and half hours of the outer world on March 3, 1926 when the first airplane flight was made in from Hudson, as compared with from ten to twelve days previously, made with dogs, is to have an even better service with the formation yesterday of the Elliot Fairchild Air Service and the purchase of one aeromarine, seven passenger, all metal flying boat, together with a large deluxe cruiser passenger boat. Jack V. Elliot who inaugurated the original service with two machines, spent yesterday in Montreal making arrangements with the Fairchild Aerial Surveys Company of Canada Limited, with the result that a company has been formed and a charter applied for. To date there has been a daily service into Red Lake from Hudson, three planes being in operation and carrying two passengers and 500 pounds of baggage each. They cover the 140 miles separating Hudson and Red Lake in one hour and a half. Air mail is carried from Hudson, the post office address for Red Lake being via Rolling Portage, Ontario. Stamps for the air-mail service may be purchased from the post offices at Hudson (Hudson being the rail road station and Rolling Portage the post office address). Toronto. Winnipeg, Montreal, Ottawa. North Bay, Sudbury, Cobalt, Haileybury and Timiskaming. When navigation opens about May 1, a boat service is to be provided from Hudson to Pineridge, two-thirds the distance from Hudson to Red Lake, and the large flying boats will take passengers, mail and express freight the balance of the distance into Red Lake. Heavier packages and canoes are to be taken in by Indians, who will be brought back by airplane. The passenger cruiser, which has been purchased for the boat service, will have three staterooms with sleeping accommodation for 16 and day accommodation for 50, the journey by water taking seven or eight hours. It has been planned to erect a broadcasting station at Red Lake, Hudson and on the boat so that communications may be kept up between these three and the outer world at all times. President of the new company is Elwood Wilson, M E.I.C., and Jack V. Elliot is vice-president and general manager. LINK - www.newspapers.com/article/the-gazette-air-service-for-re...

 

(The Daily Sun-Times newspaper - Owen Sound, Ontario, Canada • Monday, March 22, 1926) - NEW AIRPLANE FOR HUDSON TO RED LAKE ROUTE IS ON THE WAY "The Lark" Leaving Buffalo for Toronto and There Will Take on Sleeping Bags, Etc. (Canadian Press Despatch) BUFFALO, N. Y., Mar. 22, 1926 -The new airplane, "'The Lark", to be used in the Lake service, by the Patricia Airway and Exploration company, arrived here shortly after noon, yesterday, from New York, with "Casey" Jones, test pilot for the Curtis Airplanes Corporation, in charge, and two passengers. Frederick Griffin, press writer, and Captain W. R. Maxwell, Director of the Ontario Provincial air service. The Lark expected to continue its northward flight, to-day, by way of Toronto, Sault Ste. Marie, Orient Bay, Sioux Lookout and Hudson. Roy Mitchell will replace Mr. Jones in the pilot's seat from this point. At Toronto the ship will take on snowshoes, sleeping bags, and food, preparation for an overland tramp, in the event of ship coming down unscheduled, in northern territory. LINK - www.newspapers.com/article/the-daily-sun-times-new-airpla...

 

(The Toronto Star newspaper - Toronto, Ontario, Canada •

Tuesday, June 29, 1926) - RED LAKE MAIL SERVICE - F. E. Davidson of the Patricia Air Service into Red Lake, made an announcement this morning that starting today all mail will be carried into Red Lake via Sioux Lookout instead of via Hudson. All letters should bear the mark "Via Sioux Lookout." The Elliot Fairchild service has been carrying mail since March 20th. From now on the Patricia Air Service will be permitted to issue their own postage stamps. The government intends to redeem the old Elliot-Fairchild stamps but in the meantime old stamps are good for carriage over the Patricia Air Service. The new Patricia stamps can now be purchased at post offices for 25 cents apiece. The Patricia Air Service makes the trip from Sioux Lookout to Red Lake in about 60 minutes. It also makes trips to Woman Lake, Pine Ridge and to Bull Dog Lake, Manitoba. The Elliot Fairchild boat service still continues. LINK - www.newspapers.com/article/the-toronto-star-red-lake-mail...

 

(The Toronto Star newspaper - Toronto, Ontario, Canada •

Wednesday, June 30, 1926) - Patricia Airways • Exploration- Above is reproduced a facsimile of one of new postal stickers of the Patricia Air Service, operating airplanes into Red Lake. The postmaster has granted the company permission to issue these stickers in future, and they can be procured at any post office for 25 cents apiece. The old Elliot-Fairchild stamps are being redeemed, but can still be used for letters. In future letters to Red Lake should be marked "Via Sioux Lookout." LINK - www.newspapers.com/article/the-toronto-star-patricia-airw...

 

Sherman Mills Fairchild (April 7, 1896 – March 28, 1971) was an American businessman and investor who founded over 70 companies, including Fairchild Aviation, Fairchild Industries, and Fairchild Camera and Instrument. LINK - en.wikipedia.org/wiki/Sherman_Fairchild

 

John "Jack" Vernon Elliot (1893 - 1964), was a pilot in the western Ontario area providing passenger service and flights for thrill seekers in the early 1920's. By 1925, he had his own flying school and by purchasing partially completed aircraft, managed to complete his own aircraft. LINK - www.semiofficials.ca/elliot_1.html

A humpback breaches in Hawaiian Islands Humpback Whale National Marine Sanctuary.

 

Photo Credit: Photo: NOAA, under NOAA Fisheries permit #782-1438.

Mary Ellen Given, Leesburg Permits Inspector; Steve Tyrrell, Preliminary Engineering, NOVA Fairfax

CAMP ZAMA, Japan — Hundreds of American and Japanese service members, civilians and their families gathered under the partly sunny sky over Camp Zama to celebrate the conclusion of Army Birthday Week with a culmination of sports, competitions and ceremonies conducted June 17, 2016.

 

The fifth and final day of outdoor activities opened with a command-wide fun run hosted by Army Maj. Gen. James F. Pasquarette, commanding general, U.S. Army Japan (USARJ). Pasquarette’s open invitation permitted the men and women in uniform to bring their friends and loved ones. The result produced an amusing mixture of organized ranks and files of service members running in cadence with a colorful cast of spouses, children, baby strollers and small dogs trotting along the flanks.

 

Regardless their age, size, speed, creed or breed, every participant ended the two-mile route soaked from head to toe compliments of the Camp Zama Directorate of Emergency Services’ firetruck salute.

 

Later that morning, the community gathered at the Camp Zama High School stadium to join or cheer their respective units in the Camp Zama Army Birthday Week Championship finals. Hundreds of spectators set their eyes on the track to watch some of the post’s fastest sprinters attempt to break their personal best in the 100-meter dash. The attendees’ gaze then shifted to the field to witness a friendly soccer match between Camp Zama’s U.S. Soccer Team and the Japan Ground Self-Defense Force’s Central Readiness Force (CRF). The 30-minute see-saw battle ended with a 3-2 penalty shootout that clenched victory for the red, white and blue.

 

Between the match the U.S. Army and CRF’s strongest troops squared off in a best-of-three tug-of-war competition at the 50-yard line. After the U.S. team literally pulled a win in the final round, the troops gave way for the children of Camp Zama to take a tug on the rope.

 

The physical prowess and playful banter among the teams gave way to solemn pride as Pasquarette led 14 Soldiers in reciting the Oath of Enlistment during a mass reenlistment ceremony that honored their decision to voluntarily extend their service to their country and the United States Army.

 

The festivities concluded with an award presentation that recognized the winners of the 2016 USARJ Army Sports Week Competition. U.S. Army Aviation Battalion took first place, while the 78th Signal Battalion and the U.S. Army Medical Activity-Japan earned second and third place, respectively.

 

Pasquarette and Army Command Sgt. Maj. Richard R. Clark, command sergeant major, USARJ, also recognized other notable individuals and organizations that recently demonstrated the honor and pride of the Camp Zama community.

 

Fara McKinley, president of the Zama Community Spouses Association, received an award for her association’s donation of water bottles for the competitors and spectators. USARJ also recognized Shinobu Matsui, general manager of the Camp Zama Army and Air Force Exchange Service (AAFES), for earning the Director/CEO Cup, the highest honor for operational excellence among all AAFES chains in the “Small Exchange” category.

 

Pasquarette and Clark also presented certificates, medals or trophies to the U.S. Army Japan Band for winning the 2016 Music Performance Team of the Year award, Army Sgt. Drew Ayers and Army Spc. Lucas Patron for their selection as the 2016 USARJ Best Warrior Noncommissioned Officer and Soldier of the Year, and Sheyenne Sullivan for her exemplary performance in her assistance to displaced evacuees effected by April’s earthquakes in Kumamoto, Japan.

 

U.S. Army photo by Sgt. John L. Carkeet IV, U.S. Army Japan

By Catedrales e Iglesias

 

Con mis agradecimientos a mi amigo Tacho por la ayuda en esta visita al Templo de Santa Barbara Almoloya asi como a los Fiscales del Templo que permitieron la realización de este reportaje

 

© Álbum 2747

By Catedrales e Iglesias

Arquidiócesis de Puebla

www.catedraleseiglesias.com

 

IGLESIA DE SANTA BARBARA ALMOLOYA

CALLE LIBERTAD SN,

CHOLULA DE RIVADAVIA,

SAN PEDRO CHOLULA PUEBLA,

MÉXICO

CP 72750

TEL: 01-222-289-0239

 

El territorio en el que se encuentran ubicadas las poblaciones del antiguo señorío de Cholula, puede decirse que es sumamente prolífico. Posee abundantes corrientes de agua, tanto a flor de tierra, como subterráneas lo que permite que la flora y la fauna sean sumamente ricas.

Santa Bárbara Almoloya, junta auxiliar del municipio de San Pedro Cholula, no podía ser la excepción. Su belleza natural, desde hace muchos años, está conformada en parte por el río Prieto y por un hermoso manantial del que brotan torrentes cristalinos de agua.

Una costumbre muy arraigada de este lugar consistía en que cada 24 de junio día de San Juan, por las noches, guapas jóvenes se bañaban en este hermoso estanque, situado en la parte oriente del templo católico.

Existía la creencia entre ellas que al hacerlo ese día y a esa hora, su pelo crecía y su belleza aumentaba.

En realidad, su secreto a voces consistía en la esperanza de que en punto de las doce de la noche, en alguna ocasión de tantas, tendrían oportunidad de ver a una sirena, ser fabuloso con busto de mujer y cuerpo de pez, que según su creencia y relatos de los ancianos emitía un canto muy hermoso.

Cada año, al acercarse la fecha, la mayoría de las jóvenes de Santa Bárbara preparaban los jabones más caros con esencias perdurables, además de los listones más finos y coloridos con los que sujetaban y adornaban su bien cuidado cabello.

El día señalado en punto de las siete de la noche se veía caminar a decenas de jovencitas que se dirigían presurosas al manantial, en el que se zambullirían y juguetearían. Solamente las mujeres jóvenes tenían el privilegio. A los jóvenes varones, se les tenía prohibido acercarse a ese lugar precisamente en ese día.

Ruperto Petlachi, era un joven de 21 años de edad, siempre se había distinguido por ser muy inteligente y observador ya que a lo largo de varios años había percibido que algunos de sus conocidos, un poco mayores que él habían desaparecido sin dejar rastro precisamente un día después del 24 de junio de casa año.

Esa ocasión estuvo muy atento al desarrollo de los acontecimientos por lo que por la tarde se reunió con su amigo Crisóforo, tal como lo hacía todos los días después de terminar su jornada de trabajo. Éste lo notó preocupado y pensativo, así que le pregunto:

-¿Te pasa algo Ruperto?

A lo que respondió: -Toda la noche soñé cosas extrañas. Te vas a burlar de mí, pero soñé con la sirena del manantial.

Crisóforo quería reírse, pero se contuvo al ver la seriedad con la que hablaba su amigo. Hubo un corto silencio y continuó el dialogo: No sé. ¡Como que siento ganas de ir al manantial!

Crisóforo le dijo alarmado: ¡ni lo pienses! Te van a apedrear las mujeres.

Ruperto dijo más tranquilo: mira te ruego me acompañes al manantial después de las doce de la noche ya que se hayan retirado las mujeres. Con esa idea se retiraron cada uno a su casa.

En punto de las doce de la noche, Crisóforo salió de su casa, se dirigió al lugar donde había quedado de ver a su amigo. Cuando llegó, vio que éste ya se encaminaba rumbo al manantial, trató de alcanzarlo pero no pudo. Por la gran distancia que los separaba sólo encontró en el camino a muchas mujeres que regresaban, las saludó y prosiguió.

Al llegar al manantial vio a su amigo Ruperto dentro del agua con la vista fija en los veneros situados en una roca casi a nivel del estanque natural. De pronto, estos orificios acuáticos se agrandaban y salía de ellos una hermosa criatura con cuerpo de mujer de la cintura hacía arriba y en lugar de piernas poseía una asombrosa cola de pez.

Sorprendido, Crisóforo corrió a esconderse en unos arbustos, mientras el extraño ser empezó a cantar con una dulce voz tierna, casi angelical, interpretando una linda melodía. El ambiente se llenó de un resplandor cálido como una esfera de ensueño, pero impenetrable.

Sin poder articular palabra, Crisóforo vio que Ruperto avanzó lentamente hacia la sirena. El trató de detener a su amigo gritándole:

-¡Ruperto!, ¡detente! ¡por favor hermano!, ¡recuerda a tu familia!, ¡no seas imprudente, por el amor de Dios!.

La sirena, amorosamente, susurró:

-¡Veeen!... te estaba esperaaando… acércate… veeen a mi…así…eres míooo…, míooo…

En ese momento, Ruperto estaba como poseído por el rostro iluminado por la emoción y una inmensa alegría, siguió caminando muy cerca de la sirena extendió los brazos rodeó con ellos el cuerpo de este atractivo ser, y se fundió en un solo ser con ella.

De inmediato desaparecieron en los veneros donde brotaba el agua, todo sucedió en un momento muy breve. El asombro fue tal que Crisóforo se retiró como pudo. Ruperto jamás volvió a aparecer.

La gente inventó muchas versiones, pero Crisóforo sabía la verdad de que en los primeros minutos del día 25 de junio de cada año, al escuchar el canto de la sirena, un varón de Santa Bárbara Almoloya desaparecería para siempre.

 

Leyendas de Puebla

Salvador Momox Pérez y Roberto Vélez de la Torre

Recopilación: Myrna Rojas Flores

This image is licensed cc-by-nc-sa. Media (including blogs) are permitted to use my images provided they provide attribution in the form of "Photo by Andrew Bossi" or something along those lines.

 

It would be very much appreciated (though not required) if you provide a link back to my photo. Send me a message on Flickr or at thisisbossi@gmail.com if you use my image & I'll add a link on the photo's page back to your article.

 

If you want the highest-resolution image: simply right-click on the photo and select "Original".

 

Also, if I've mis-titled or mis-tagged anything: just let me know. If you recognise someone I should tag: again, just let me know.

 

================================

 

In response to the Congressional budget debacle which proved that DC is but a colony -- prone to being singled out unlike any other city in the country -- a number of activists, elected officials, and general citizens came out in force upon the grounds of Capitol Hill.

 

The crowd first formed on the sidewalk, but after some opening remarks by elected officials and activists: they quickly spilled into the street. The Capitol Police had been on hand & I'd thought it amusing that a couple were taking photos & videos... it wasn't until I saw the wristbands come out when I realised these weren't officers enjoying the moment; they were recording evidence.

 

With many minutes of warning, large portions of the group shifted over the sidewalk; whilst a core of dedicated supporters -- including our Mayor, a number of councilmembers, and members of DC Vote -- remained behind to block the roadway. The officers began to surround the group & repeated their warnings to get back on the sidewalk or face arrest.

 

Now in all fairness to the Capitol Police: they were doing their job. They were quite courteous about it & the protest was similarly jubilant right back. One woman was first to be bound, soon followed by several other activists. Then came Muriel Bowser: first councilmember to be arrested.

 

In general, I tend to dislike political grandstanding... but this was different. If our council was being arrested by our own police, I'd think it a cheesy photo op... but now our locally-elected officials were being arrested by the very forces we were out to protest: the Feds. This wasn't a mere photo op arrest; this was actually a legitimate arrest... the kind of thing that goes on your record; the kind of thing you spent a night in jail for.

 

Now granted, I don't expect anyone will be in jail longer than tomorrow; I'd be surprised if any were still locked up by midnight tonight. But it was Councilmember Bowser's arrest which really hit a moment... you could see the look on her face was of some worried concern: someone who had never been arrested before & didn't show up here today expecting to be arrested. As she was placed into the police van: her look of concern changed to a bit more worry. I mean this as no knock against Councilmember Bowser's committment; rather I felt it really help to humanise the entire event. It made me respect her all the more.

 

Yvette Alexander stood right beside us for quite some time, complicated in that she didn't have her ID on her. While it was entertaining to see our top officials being frisked, it was also quite entertaining that our easily-recognisable councilmember needed her ID... prompting a standerby to call one of her staffers with the best introduction I've ever heard over a phone: "Hi, your councilmember has been arrested." Also, kudos to Councilmember Alexander for going to jail in high heels!

 

There is a lot I can complain about with the council in general; and certainly with individual councilmembers & even the mayor. Heck, that's what politicians are for: you're not supposed to always like them. But this was an opportunity to set aside some of those issues (frankly, I'd say DC was glad to have a unifying moment after the past couple weeks) and cheer on our own brothers & sisters as they stood up in support of our rights.

 

It was certainly a proud moment to be a DC resident and a fine boost to our collective esteem after several weeks of turmoil within our local & federal levels of government. It's aggravating that my support for small & local government is inhibited by those in Congress whom advocate small & local government. If I wanted to live in a colony, I'd have moved to Williamsburg.

Permite un control avanzado de variables. Se monitorean procesos de molienda, flotación, espesamiento y plantas de chancado.

O marturie deosebita se va diferentia prin felul ambalajului, iar mai apoi prin continut.

 

Daca alegeti o marturie de tip: miere cu nuca, merita sa optati pentru personalizarea "tip cadou" de jur imprejurul borcanului, si cu eticheta tip cartica, care va permite inserarea unui text interior.

By Catedrales e Iglesias

 

Con mis agradecimientos a mi amigo Tacho por la ayuda en esta visita al Templo de Santa Barbara Almoloya asi como a los Fiscales del Templo que permitieron la realización de este reportaje

 

© Álbum 2747

By Catedrales e Iglesias

Arquidiócesis de Puebla

www.catedraleseiglesias.com

 

IGLESIA DE SANTA BARBARA ALMOLOYA

CALLE LIBERTAD SN,

CHOLULA DE RIVADAVIA,

SAN PEDRO CHOLULA PUEBLA,

MÉXICO

CP 72750

TEL: 01-222-289-0239

 

El territorio en el que se encuentran ubicadas las poblaciones del antiguo señorío de Cholula, puede decirse que es sumamente prolífico. Posee abundantes corrientes de agua, tanto a flor de tierra, como subterráneas lo que permite que la flora y la fauna sean sumamente ricas.

Santa Bárbara Almoloya, junta auxiliar del municipio de San Pedro Cholula, no podía ser la excepción. Su belleza natural, desde hace muchos años, está conformada en parte por el río Prieto y por un hermoso manantial del que brotan torrentes cristalinos de agua.

Una costumbre muy arraigada de este lugar consistía en que cada 24 de junio día de San Juan, por las noches, guapas jóvenes se bañaban en este hermoso estanque, situado en la parte oriente del templo católico.

Existía la creencia entre ellas que al hacerlo ese día y a esa hora, su pelo crecía y su belleza aumentaba.

En realidad, su secreto a voces consistía en la esperanza de que en punto de las doce de la noche, en alguna ocasión de tantas, tendrían oportunidad de ver a una sirena, ser fabuloso con busto de mujer y cuerpo de pez, que según su creencia y relatos de los ancianos emitía un canto muy hermoso.

Cada año, al acercarse la fecha, la mayoría de las jóvenes de Santa Bárbara preparaban los jabones más caros con esencias perdurables, además de los listones más finos y coloridos con los que sujetaban y adornaban su bien cuidado cabello.

El día señalado en punto de las siete de la noche se veía caminar a decenas de jovencitas que se dirigían presurosas al manantial, en el que se zambullirían y juguetearían. Solamente las mujeres jóvenes tenían el privilegio. A los jóvenes varones, se les tenía prohibido acercarse a ese lugar precisamente en ese día.

Ruperto Petlachi, era un joven de 21 años de edad, siempre se había distinguido por ser muy inteligente y observador ya que a lo largo de varios años había percibido que algunos de sus conocidos, un poco mayores que él habían desaparecido sin dejar rastro precisamente un día después del 24 de junio de casa año.

Esa ocasión estuvo muy atento al desarrollo de los acontecimientos por lo que por la tarde se reunió con su amigo Crisóforo, tal como lo hacía todos los días después de terminar su jornada de trabajo. Éste lo notó preocupado y pensativo, así que le pregunto:

-¿Te pasa algo Ruperto?

A lo que respondió: -Toda la noche soñé cosas extrañas. Te vas a burlar de mí, pero soñé con la sirena del manantial.

Crisóforo quería reírse, pero se contuvo al ver la seriedad con la que hablaba su amigo. Hubo un corto silencio y continuó el dialogo: No sé. ¡Como que siento ganas de ir al manantial!

Crisóforo le dijo alarmado: ¡ni lo pienses! Te van a apedrear las mujeres.

Ruperto dijo más tranquilo: mira te ruego me acompañes al manantial después de las doce de la noche ya que se hayan retirado las mujeres. Con esa idea se retiraron cada uno a su casa.

En punto de las doce de la noche, Crisóforo salió de su casa, se dirigió al lugar donde había quedado de ver a su amigo. Cuando llegó, vio que éste ya se encaminaba rumbo al manantial, trató de alcanzarlo pero no pudo. Por la gran distancia que los separaba sólo encontró en el camino a muchas mujeres que regresaban, las saludó y prosiguió.

Al llegar al manantial vio a su amigo Ruperto dentro del agua con la vista fija en los veneros situados en una roca casi a nivel del estanque natural. De pronto, estos orificios acuáticos se agrandaban y salía de ellos una hermosa criatura con cuerpo de mujer de la cintura hacía arriba y en lugar de piernas poseía una asombrosa cola de pez.

Sorprendido, Crisóforo corrió a esconderse en unos arbustos, mientras el extraño ser empezó a cantar con una dulce voz tierna, casi angelical, interpretando una linda melodía. El ambiente se llenó de un resplandor cálido como una esfera de ensueño, pero impenetrable.

Sin poder articular palabra, Crisóforo vio que Ruperto avanzó lentamente hacia la sirena. El trató de detener a su amigo gritándole:

-¡Ruperto!, ¡detente! ¡por favor hermano!, ¡recuerda a tu familia!, ¡no seas imprudente, por el amor de Dios!.

La sirena, amorosamente, susurró:

-¡Veeen!... te estaba esperaaando… acércate… veeen a mi…así…eres míooo…, míooo…

En ese momento, Ruperto estaba como poseído por el rostro iluminado por la emoción y una inmensa alegría, siguió caminando muy cerca de la sirena extendió los brazos rodeó con ellos el cuerpo de este atractivo ser, y se fundió en un solo ser con ella.

De inmediato desaparecieron en los veneros donde brotaba el agua, todo sucedió en un momento muy breve. El asombro fue tal que Crisóforo se retiró como pudo. Ruperto jamás volvió a aparecer.

La gente inventó muchas versiones, pero Crisóforo sabía la verdad de que en los primeros minutos del día 25 de junio de cada año, al escuchar el canto de la sirena, un varón de Santa Bárbara Almoloya desaparecería para siempre.

 

Leyendas de Puebla

Salvador Momox Pérez y Roberto Vélez de la Torre

Recopilación: Myrna Rojas Flores

www.facebook.com/catedraleseiglesias

 

© Álbum 2988

By Catedrales e Iglesias

By Cathedrals and Churches

Arquidiócesis de Monterrey

www.catedraleseiglesias.com

 

Templo Expiatorio San Luis Gonzaga

Hidalgo #280 Pte. Col. Centro. Monterrey, Nuevo León

Tel: 01-8343-0201; Tel: 01-8343-4425

Oficina: Martes a Sabado de 8:00 - 1:30 y de 2:30 - 6:00 pm

 

e-Mail: sanluisgonzaga@arquidiocesismty.org

 

Desde el día 14 de Octubre de 1897, algunos católicos de esta ciudad, a moción de los miembros de la Asociación de San Luis Gonzaga, han estado promoviendo en la plazuela Degollado la erección de un Templo que llevará el nombre del referido Angélico Joven, modelo especial de inocencia y de penitencia cristianas.

 

El proyectado edificio exhibirá una hermosa rotonda de estilo ojival, según la adjunta reproducción litográfica, por su simbolismo religioso recordará, más gráficamente que los otros de su género. A los católicos reineros que deben buscar con santa y continua ansiedad el cielo, lugar de verdadero é inalterable dicha, no viviendo apegados aferradamente a la tierra donde no está sino de transito.

 

Terminando el basamento general de la nueva obra, se ha pensado proceder a la bendición y colocación de la primera piedra angular ceremonia que Dios mediante realizará el Ilustrísimo Y Rmo. Sr. Arzobispo Diocesano el lunes 24 del corriente a las 5 p.m. Memorable es para Monterrey este día, pues fija precisamente el 7° aniversario de la promulgación solemne de las letras Pontificias que la elevaron al honorífico rango de Sede Metropolitana de la nueva provincia Eclesiástica de Linares en la República.

 

Con tan religioso fin, la dirección de la obra, teniendo en cuenta la notoria catolicidad de Vd. Se permite dirigirle la presente invitación para que se digne apadrinar tan solemne acto, asistiendo a él con vela en mano y formando en torno de nuestro venerabilísimo Prelado una corona edificante de fieles, que unidos a su Padre espiritual durante las preces rituales, reclamen del Cielo especiales bendiciones para sí, sus familias, sus negocios y prosecución de la nueva obra.

 

El Templo de San Luis Gonzaga fue mandado edificar por la Sra. Aurelia Ochoa, esposa del General Bernardo Reyes, en 1898. Su estilo es neogótico y su estructura es de cemento armado, fue construido por el Ing. Genaro Dávila; y se tienen noticias que en 1909 el Ing. Bernardo Reyes, hijo del Gobernador trabajo en él. Se concluyó en 1923, está localizado en las avenidas Hidalgo y Cuauhtémoc.

 

La edificación tenía a sus espaldas desde la época de su construcción, el convento de las Madres de la Cruz, que ocupaban un espacio considerable y se extendían sobre la actual calle de Ocampo, llegando hasta cerca de los márgenes del Río Santa Catarina. Con motivo de las persecuciones religiosas a fines de los años veinte, las monjas abandonaron el convento y el sitio pasó a formar parte del patronato del Gobierno del Estado.

 

En 1934 el Arzobispo José Guadalupe Ortiz y López compró el patronato para establecer en el lugar el Seminario de Monterrey, que se encontraba ahí hasta finales de los años cincuenta, cuando se le traslado a otro sitio.

 

Durante el Gobierno del Lic. Eduardo Elizondo, en 1969 se abrió en la calle de Ocampo para dar mayor fluidez al tráfico y con ellos se derrumbaron parte de lo que había sido del Seminario.

 

La única nave del Templo tiene una cúpula coronada por una linternilla y una Cruz con las que remata el conjunto. La bóveda descansa en el tambor octagonal en el que se abren ocho ventanas ojivales con vitrales y ornamentaciones simples en sus marcos, el tambor descansa sobre el cimborio que a su vez se apoya en las ocho columnas que también sustentan a un corredor que sirve como segunda planta de la nave y en el que se hallan el órgano y el coro, y dos puertas de comunicación con las dos torres frontales. Las ocho columnas están rematadas en ocho arcos ojivales.

 

En el arco de fondo se continúa con un arco de medio punto que lo encara y ambos enmarcan el Altar Mayor, que tiene una base escalonada recubierta en mosaico y un Altar de madera.

En el centro del piso de la nave se hallan unos medallones de mosaico. Son cuatro círculos que rodean a un círculo central de mayor tamaño. Los círculos semejan a los mosaicos bizantinos, en el círculo central se observan dos lirios blancos y una rama de espinas simbolizando la pureza y la penitencia del santo al que se consagró el templo. En los círculos se hallan las fechas y nombres mencionados ya al principio. Todos los círculos tienen heráldicas de flores de lis realizadas en mosaicos, que suman ocho.

 

Dos entradas laterales tienen arcos ojivales, si bien las puertas son cuadradas La Iglesia, por su parte frontal, presenta una entrada en arco ojival y encima de ésta un ventanal con el mismo tipo de arco y ornamentación, con dos flores octagonales a los lados y una hexagonal central en la mitad superior de la misma.

 

Las dos torres frontales se hallan a los lados de la circunferencia de la nave, y se integran a ésta por las puertas que salen de la segunda planta de la nave. Las torres son cuadrangulares, con ventanas ojivales y están rematadas en agujeros neogóticos. En la parte posterior del templo hay dos torres idénticas a las anteriores.

 

Restaurada por el Pbro. José de Jesús Huerta entre Octubre de 1984 a Noviembre de 1985 para convertirse en un Templo expiatorio.

 

RECTORES:

 

Dn Juan José Hinojosa 1929 - 1934

Dn Juan de Dios Garza 1935 - 1951

Dn Rubén Ríos Zápala 1951 - 1955

Dn Alfonso Hinojosa Berrones 1955 - 1956

Dn Juan Díaz 1956 - 1984

Dn José de Jesús Huerta Ramírez 1984 - 1999

Dn Santiago Gutiérrez Sáenz 1999 - 2005

Dn Arturo S. Martínez Larraguivel 2005 - 2010

LAKE VIEW TERRACE - More than two dozen members of the Los Angeles Fire Department, including an LAFD Urban Search and Rescue Team, worked for nearly 2 hours on August 17, 2019 to safely rescue Chino, a nearly 1,000 lb male Peruvian Paso horse trapped to his chest in thick mud at remote section of the Hansen Dam Recreation Area. The equestrienne was uninjured.

 

Use of This Photo Permitted via Creative Commons - Credit: LAFD

 

LAFD Incident: 081719-0605

 

Connect with us: LAFD.ORG | News | Facebook | Instagram | Reddit | Twitter: @LAFD @LAFDtalk

LOS ALAMITOS - A public memorial service and celebration of life was held for Los Angeles Fire Department Firefighter Kenneth Brink at Cottonwood Church in Los Alamitos, California on November 18, 2022. Brink, a beloved 15 year veteran of the Department assigned to Fire Station 88 in Sherman Oaks, died unexpectedly while off-duty and at home on November 9, 2022.

 

LAFD Event: 111822-Brink Funeral

 

Photo Use Permitted via Creative Commons - Credit: LAFD Photo (Gary Apodaca)

 

Connect with us: LAFD.ORG | News | Facebook | Instagram | Reddit | Twitter: @LAFD @LAFDtalk

Monitoring burn piles.

 

August 1, 2011 - Weather conditions today permitted South Rim fire crews to continue burning piles of woody debris in the vicinity Market Plaza.

 

The piles were constructed over the winter and early spring as part of a manual thinning, hazardous fuels reduction project intended to create defensible space in the park’s wildland urban interface. The project created a raised and more open tree canopy around the developed areas, as well as reducing dead and down fuels. In the event of a wildfire, these changes in the vegetation structure will inhibit the spread of fire and the likelihood of high-intensity fire behavior.

 

The burn piles consist of small diameter tree trunks, small branches, twigs and needles removed during thinning and limbing operations. They will be ignited during, or immediately following, periods of precipitation and will be monitored by firefighters until they are completely out.

 

Park visitors may see fire vehicles and personnel in the vicinity when piles are being burned, and may see open flames or smell smoke. Fire managers will strategically ignite the piles in an effort to keep smoke impacts to a minimum. Coordination with the Arizona Department of Environmental Quality is currently underway. NPS Photo by Michael Quinn

Women's Gun Safety Course in Las Vegas w/ Ready Tactical LLC PHOTO RECAP

www.ReadyTacticalLLC.com

www.youtube.com/readytactical

Reserve Your Class Now: 435. 705. 3970

www.facebook.com/ReadyTacticalLLC

 

readytactical.andrew@gmail.com

readytactical.james@@gmail.com

readytactical.nate@gmail.com

  

Veteran owned and operated offering instruction in CFP, Home Security/Defense planning, Pistol, Shotgun, Rifle (AR-15, Mini-14, SKS, AK) and Long Range Shooting Instruction, Non-lethal, Mechanical & Thermal Breaching and Metallic Cartridge Reloading.

 

Ready Tactical LLC is dedicated to providing vital firearm and home defense knowledge and skill to concerned citiznes.

 

Ready Tactical is founded on the principle that bad things can and will happen to good people. In these uncertain times Ready Tactical is the solution for concerned citizens. Many people want to do the right thing by preparing for emergencies and equipping themselves with the correct gear, but without the right knowledge and skill their preparation is incomplete.

Sadly many people feel that firearm instruction is only for the wealthy or leisure class. Ready Tactical prides itself for providing expert instruction without the high cost, so everyday citizens can be as skilled as they wish to be.

 

With just the right combination of classroom and field training Ready Tactical ensures students leave the course better armed psychologically and physically for any conflict they might encounter. We all hope nothing bad will happen but should we stake our lives and the lives of our loved ones on that hope?

 

Ready Tactical is not rigid in what we offer. Our courses are as versatile as the people that request them. We provide instruction for those just beginning their journey in the firearm realm or fine tuning and honing for those seeking to build on an already well versed foundation.

We offer NRA certifications for Pistol, Rifle, Shotgun and Personnal protection in the home, Metallic Cartridge Reloading.

Nevada Concealed Firearm Permit. (Utah Permit coming soon)

Home security consultations with in house training scenarios.

Basic Urban Warfighter Series for those who already have a firm grip on firearm safety and basic functions but wish to train for what city dwellers will encounter when chaos descends.

Advanced Urban Warfighter Series for those whose appetites for knowledge and skill are unsatiable; vehicles, barriers, elevated pulse and a few surprises. (Not for the faint of heart)

Ready Tactical will customize the training to your particular concerns and desires.

We offer private classes for individuals, families and businesses.

Pricing is based on availability as well as what training you want. The company was founded so average, everyday citizens can afford the benefits of firearm training.

Email any of us for specifics.

 

No se permite reproducir en ningún soporte sin mi permiso escrito

Yogi Bear Sunday School

coming to Clason Point, Bronx

4:30pm Nov. 20th , 2009.

 

FACTS:

 

- No permit displayed, no permission

- No attempt to get parental consent

- Giving food items to children without parental consent

- Using candy to manipulate children to chant "amen" and to pray

- blasting loud rap music from a PA system and luring children to come out of their homes

- Luring them with a wall of toys they never were able to touch

- Did not give any information to parents or children on what church they were affiliated with, contact information or how to participate in any program

- Did not even teach any stories from the bible, only a parable about a duck and God and encouraged chanting

 

These people lied and said they have come to Clason Point for over 30 years. A resident who has been here for over 30 years has never heard of them.

 

This group wore t shirts that said Metro Ministries. If they are a part of this organization, they never disclosed or gave parents information.

www.metroministries.org

 

If any black adults went into a community in, for example, Park Slope, and preached to local children out of a truck and lured them with candy, they would be arrested.

 

Yogi Bear Sunday School didn't teach these kids anything except that approaching a strange truck and taking candy is OK.

 

You don't need candy to teach children about the Lord and it is unsafe to come into a community without parental consent and give out candy and lure children with toys.

By Catedrales e Iglesias

 

Con mis agradecimientos a mi amigo Tacho por la ayuda en esta visita al Templo de Santa Barbara Almoloya asi como a los Fiscales del Templo que permitieron la realización de este reportaje

 

© Álbum 2747

By Catedrales e Iglesias

Arquidiócesis de Puebla

www.catedraleseiglesias.com

 

IGLESIA DE SANTA BARBARA ALMOLOYA

CALLE LIBERTAD SN,

CHOLULA DE RIVADAVIA,

SAN PEDRO CHOLULA PUEBLA,

MÉXICO

CP 72750

TEL: 01-222-289-0239

 

El territorio en el que se encuentran ubicadas las poblaciones del antiguo señorío de Cholula, puede decirse que es sumamente prolífico. Posee abundantes corrientes de agua, tanto a flor de tierra, como subterráneas lo que permite que la flora y la fauna sean sumamente ricas.

Santa Bárbara Almoloya, junta auxiliar del municipio de San Pedro Cholula, no podía ser la excepción. Su belleza natural, desde hace muchos años, está conformada en parte por el río Prieto y por un hermoso manantial del que brotan torrentes cristalinos de agua.

Una costumbre muy arraigada de este lugar consistía en que cada 24 de junio día de San Juan, por las noches, guapas jóvenes se bañaban en este hermoso estanque, situado en la parte oriente del templo católico.

Existía la creencia entre ellas que al hacerlo ese día y a esa hora, su pelo crecía y su belleza aumentaba.

En realidad, su secreto a voces consistía en la esperanza de que en punto de las doce de la noche, en alguna ocasión de tantas, tendrían oportunidad de ver a una sirena, ser fabuloso con busto de mujer y cuerpo de pez, que según su creencia y relatos de los ancianos emitía un canto muy hermoso.

Cada año, al acercarse la fecha, la mayoría de las jóvenes de Santa Bárbara preparaban los jabones más caros con esencias perdurables, además de los listones más finos y coloridos con los que sujetaban y adornaban su bien cuidado cabello.

El día señalado en punto de las siete de la noche se veía caminar a decenas de jovencitas que se dirigían presurosas al manantial, en el que se zambullirían y juguetearían. Solamente las mujeres jóvenes tenían el privilegio. A los jóvenes varones, se les tenía prohibido acercarse a ese lugar precisamente en ese día.

Ruperto Petlachi, era un joven de 21 años de edad, siempre se había distinguido por ser muy inteligente y observador ya que a lo largo de varios años había percibido que algunos de sus conocidos, un poco mayores que él habían desaparecido sin dejar rastro precisamente un día después del 24 de junio de casa año.

Esa ocasión estuvo muy atento al desarrollo de los acontecimientos por lo que por la tarde se reunió con su amigo Crisóforo, tal como lo hacía todos los días después de terminar su jornada de trabajo. Éste lo notó preocupado y pensativo, así que le pregunto:

-¿Te pasa algo Ruperto?

A lo que respondió: -Toda la noche soñé cosas extrañas. Te vas a burlar de mí, pero soñé con la sirena del manantial.

Crisóforo quería reírse, pero se contuvo al ver la seriedad con la que hablaba su amigo. Hubo un corto silencio y continuó el dialogo: No sé. ¡Como que siento ganas de ir al manantial!

Crisóforo le dijo alarmado: ¡ni lo pienses! Te van a apedrear las mujeres.

Ruperto dijo más tranquilo: mira te ruego me acompañes al manantial después de las doce de la noche ya que se hayan retirado las mujeres. Con esa idea se retiraron cada uno a su casa.

En punto de las doce de la noche, Crisóforo salió de su casa, se dirigió al lugar donde había quedado de ver a su amigo. Cuando llegó, vio que éste ya se encaminaba rumbo al manantial, trató de alcanzarlo pero no pudo. Por la gran distancia que los separaba sólo encontró en el camino a muchas mujeres que regresaban, las saludó y prosiguió.

Al llegar al manantial vio a su amigo Ruperto dentro del agua con la vista fija en los veneros situados en una roca casi a nivel del estanque natural. De pronto, estos orificios acuáticos se agrandaban y salía de ellos una hermosa criatura con cuerpo de mujer de la cintura hacía arriba y en lugar de piernas poseía una asombrosa cola de pez.

Sorprendido, Crisóforo corrió a esconderse en unos arbustos, mientras el extraño ser empezó a cantar con una dulce voz tierna, casi angelical, interpretando una linda melodía. El ambiente se llenó de un resplandor cálido como una esfera de ensueño, pero impenetrable.

Sin poder articular palabra, Crisóforo vio que Ruperto avanzó lentamente hacia la sirena. El trató de detener a su amigo gritándole:

-¡Ruperto!, ¡detente! ¡por favor hermano!, ¡recuerda a tu familia!, ¡no seas imprudente, por el amor de Dios!.

La sirena, amorosamente, susurró:

-¡Veeen!... te estaba esperaaando… acércate… veeen a mi…así…eres míooo…, míooo…

En ese momento, Ruperto estaba como poseído por el rostro iluminado por la emoción y una inmensa alegría, siguió caminando muy cerca de la sirena extendió los brazos rodeó con ellos el cuerpo de este atractivo ser, y se fundió en un solo ser con ella.

De inmediato desaparecieron en los veneros donde brotaba el agua, todo sucedió en un momento muy breve. El asombro fue tal que Crisóforo se retiró como pudo. Ruperto jamás volvió a aparecer.

La gente inventó muchas versiones, pero Crisóforo sabía la verdad de que en los primeros minutos del día 25 de junio de cada año, al escuchar el canto de la sirena, un varón de Santa Bárbara Almoloya desaparecería para siempre.

 

Leyendas de Puebla

Salvador Momox Pérez y Roberto Vélez de la Torre

Recopilación: Myrna Rojas Flores

Estatua de Colón.El Monumento a Colón es una de las más famosas estatuas de la ciudad de Barcelona (España). Construida en homenaje al descubridor Cristóbal Colón, está erigida en la plaza del Portal de la Pau (en castellano, "Portal de la Paz"), punto de unión entre el sur de las Ramblas y el paseo de Colón, frente al puerto viejo de Barcelona.

 

El monumento fue construido como punto culminante de las obras de mejora del litoral de Barcelona efectuadas con motivo de la Exposición Universal de Barcelona de 1888. Inaugurado el 1 de junio de 1888, en plena exposición, se convirtió enseguida en uno de los iconos más característicos de la ciudad. En el interior de la columna hay un ascensor que permite subir hasta la semiesfera situada bajo los pies de la estatua, desde donde se divisa la ciudad, aunque desde 2011 está cerrado al público por no cubrir los mínimos de seguridad exigidos según la ley vigente.

Se denomina reloj a un instrumento que permite medir el tiempo. Existen diversos tipos, que se adecuan según el propósito:

 

Conocer la hora actual (reloj de pulso, reloj de bolsillo, reloj de salón o pared)

Medir la duración de un suceso (cronómetro, reloj de arena)

Señalar las horas por sonidos parecidos a campanadas o pitidos (reloj de péndulo, reloj de pulso con bip a cada hora)

Activar una alarma en cierta hora específica (reloj despertador)

Los relojes se utilizan desde la antigüedad. A medida que ha ido evolucionando la ciencia y la tecnología de su fabricación, han ido apareciendo nuevos modelos con mayor precisión, mejor prestancia y menor costo de fabricación. Es quizá uno de los instrumentos más populares que existen actualmente y casi todas las personas disponen de uno o varios relojes personales de pulsera. Mucha gente, además de la utilidad que los caracteriza, los ostentan como símbolo de distinción, por lo que hay marcas de relojes muy finas y lujosas.

 

Asimismo, en los hogares hay varios y diferentes tipos de relojes; muchos electrodomésticos incorporan relojes digitales y en cada computadora hay un reloj. El reloj es un instrumento omnipresente en la vida actual, debido a la importancia que se da al tiempo en las sociedades modernas. Sin embargo, las personas que viven en las comunidades rurales, lejos del ruido de la vida moderna, pueden darse el lujo de omitir el uso de este instrumento debido a que no tienen prisa en su modo de vida. Aun las personas que viven en las grandes ciudades industriales, podrían omitir el uso del reloj cuando ya tienen un esquema de actividades en pleno dominio o bien cuando su vida ya no requiere los tiempos precisos de estar en determinados lugares.

 

La mayor precisión conseguida hasta ahora es la del último reloj atómico desarrollado por la Oficina Nacional de Normalización (NIST) de los EE.UU., el NIST-F1, puesto en marcha en 1999, es tan exacto que tiene un margen de error de solo un segundo cada 30 millones de años.

 

Contenido [ocultar]

1 Historia

2 Tipos de relojes

2.1 Relojes de pulsera

2.2 Cronómetro

2.3 Relojes de torres y campanarios

2.4 Relojes de salón

2.5 El reloj de bolsillo

2.6 Otros tipos

3 Partes del reloj

4 Funcionamiento de los relojes electrónicos

5 Base de tiempos

6 Referencias

7 Véase también

8 Enlaces externos

 

Historia [editar]Artículo principal: Historia de la relojería

 

Reloj de arena.Los antiguos conocieron varias especies de relojes. Vitrubio habla del reloj de agua o clepsidra, el de aire, el de sol y de otras especies que nos son desconocidas.

 

Los egipcios medían con la clepsidra los movimientos del sol y de igual medio se valía el ilustre astrónomo Tycho Brahe para sus observaciones. Las clepsidras y los relojes de sol fueron inventados en Egipto en tiempos de los Ptolomeos; las clepsidras fueron después perfeccionadas por Escipión Nasica o según otros por Ctesibios (discípulo de Arquímedes); los oradores romanos medían con ellas la duración de sus discursos.

 

Se cree que los grandes relojes de pesas y ruedas fueron inventados en Occidente por el monje benedictino Gerberto (Papa, con el nombre de Silvestre II, hacia finales del siglo X) aunque ya con alguna anterioridad se conocían en el Imperio bizantino.[1] Según otras fuentes, el primer reloj de que habla la historia construido sobre principios de mecánica es el de Richard Wasigford, abad de San Albano, en Inglaterra, que vivió hacia el 1326, pues al parecer la invención de Gerberto, después Silvestre II, no era más que un reloj de sol. El segundo es el que Santiago Dondis mandó construir en Padua hacia el 1344 y en el cual según refieren se veía el curso del sol y de los planetas. El tercero fue el que había en el Louvre de París, mandado traer de Alemania por el rey Carlos V de Francia.[2] El antepasado directo de estos instrumentos podría ser el complejo mecanismo de Anticitera, datado entre el 150 y el 100 a. C.[3]

 

En España, el primer reloj de torre fue el de la catedral de Barcelona llamado «seny de les hores», de 1393. El de Sevilla data de 1396.

 

El primero que imaginó construir relojes de bolsillo fue Pedro Bell de Núremberg; su figura les valió el nombre de «huevos de Núremberg». En 1647, Christiaan Huygens aplicó a los relojes de torre o de pared el péndulo, cuyo descubrimiento se debe a Galileo. Huygens dividió la hora en 60 minutos y éstos en 60 segundos. El mismo físico aplicó en 1665 el muelle de espiral a los relojes de bolsillo. En 1647, el ginebrino Gruet, residente en Londres, aplicó al reloj la cadenilla de acero que sirve para transmitir el movimiento del tambor al cono, sustituyendo a las cuerdas de vihuela empleadas hasta entonces. Dos años después se inventaron los relojes de repetición.

 

Desde entonces, el progreso de la relojería ha sido admirable.[2]

 

Tipos de relojes [editar]Hay una gran variedad de tipos diferentes de relojes, según sean sus aplicaciones, actualmente los relojes personales son electrónicos, ya sean analógicos o digitales, que funcionan con una pequeña pila eléctrica que mediante impulsos hace girar las agujas de los relojes analógicos o marca los números de los relojes digitales.

 

Relojes de pulsera [editar]Artículo principal: Reloj de pulsera

 

Reloj de pulsera de cuarzo.Al principio, sólo los llevaban las mujeres, hasta la Primera Guerra Mundial (1914-1918), en que se hicieron populares entre los hombres de las trincheras.

 

Los relojes de pulsera vienen todos con dos correas ajustables que se colocan en alguna de las muñecas para su lectura. Son de tipo analógico y digital. Aunque la carátula de la mayoría de ellos es generalmente redonda, también existen de carátula cuadrada, hexagonal y hasta pentagonales.

 

En los relojes analógicos (de variable continua) la hora se indica en la carátula mediante dos o tres manecillas: una corta para la hora, una larga para los minutos y, opcionalmente, una tercera manecilla también larga que marca los segundos. En los relojes digitales (de variable discreta) se lee la hora directamente en números sobre la pantalla. También existen relojes mixtos, es decir, analógicos y digitales en la misma carátula.

 

Los relojes calendarios son relojes digitales que marcan el año en vigor, el mes, el día de la semana, la hora, los minutos e incluso los segundos.

  

Reloj con MP3 última tecnología. Cronómetro [editar]Artículo principal: Cronómetro

Los cronómetros son relojes muy precisos (normalmente hasta las milésimas de segundo) utilizados para medir intervalos de tiempo, por ejemplo en pruebas deportivas o en experimentos científicos.

 

En alta relojería se refiere a instrumentos de precisión certificados por el COSC (control oficial suizo de cronometria).

 

Relojes de torres y campanarios [editar]Antes de inventarse los relojes personales de pulsera y de bolsillo se inventaron relojes muy grandes de mecanismos complicados y pesados que se colocaban en lo alto de las torres y campanarios de los pueblos y ciudades para que los ciudadanos tuviesen conocimiento de la hora del día. A estos relojes se les conectaba a una campana grande y sonora y es la que iba indicando con un toque peculiar las horas y cuartos de hora cuando se iban cumpliendo. A lo largo de los años hay relojes de este tipo que se han hecho muy famosos, como el situado en la Torre de Londres o el situado en la Puerta del Sol de Madrid.

 

Relojes de salón [editar]

Reloj artístico de salón.Los relojes han figurado durante siglos como piezas importantes en el amueblamiento de salones, para lo cual se construían con diversas formas decorativas. Prescindiendo del reloj de arena, que viene usándose desde las civilizaciones griega y romana para medir lapsos cortos y prefijados, los relojes fueron usados en cantidad muy pequeña hasta finales del siglo XIII o mediados del siglo XIV, época en la cual se inventó el motor de resorte o muelle real, difundiéndose el uso del reloj-mueble en el siglo XVI.

 

De esta época se conservan algunos ejemplares muy curiosos en los Museos del Louvre, Berlín y Viena, que tienen la forma exterior de un edificio coronado con una pequeña cúpula donde se halla el timbre o campana de las horas.

 

El reloj de bolsillo [editar]Artículo principal: Reloj de bolsillo

 

Reloj de bolsillo.Los relojes de bolsillo se inventaron en Francia a mediados del siglo XV, poco después de aplicarse a la relojería el muelle espiral. Al principio tenían forma cilíndrica, variando mucho y con raros caprichos, y desde el comienzo del siglo XVI se construyeron en Núremberg con profusión y en forma ovoidea, de donde deriva el nombre de huevos de Núremberg, creyéndose inventados en esta ciudad alemana.

 

Otros tipos [editar]Otros tipos de relojes según su forma o empleo:

 

Reloj cucú

Reloj Foliot

Reloj de sol

Reloj de misa

Reloj de arena

Reloj binario

Reloj de agua o clepsidra

Reloj mecánico

Reloj de péndulo

Reloj de bolsillo

Reloj de pared

Despertador

Reloj electrónico

Reloj de diapasón

Reloj de cuarzo

Reloj atómico

Reloj digital

Reloj de sobremesa

Reloj de ajedrez

Partes del reloj [editar]

Esfera de un reloj de cuarzo.El reloj con esfera tradicional suele contar con manecillas para la hora, minutero (para los minutos) y segundero (para los segundos). Además, puede contar adicionalmente con despertador y/o calendario

 

Funcionamiento de los relojes electrónicos [editar]

Reloj electrónico de engranajes.

Pantalla de reloj digital con segundos.Un reloj electrónico es un reloj en el que la base de tiempos es electrónica o electromecánica, al igual que la división de frecuencia. La exactitud del reloj depende de la base de tiempos, que puede consistir en un oscilador o en un adaptador que, a partir de una referencia, genera una señal periódica.

 

El divisor de frecuencia es un circuito digital formado por una sucesión de contadores hasta obtener una frecuencia de 1 Hz, que permite mostrar segundos. Si se quiere mostrar décimas, la división se detiene al llegar a los 10 Hz. Esta frecuencia pasa al módulo de presentación, que puede ser de carácter electrónico o mecánico, donde otros divisores van separando los segundos, minutos y horas para presentarlas mediante algún tipo de pantalla.

 

Base de tiempos [editar]El tipo de base de tiempos utilizada es tan importante que suele dar nombre al tipo de reloj. Las más habituales son:

 

Patrón red. No tiene oscilador y utiliza como referencia los 50 Hz (ó 60 Hz) de la red. Es la más simple, pero es bastante exacta a medio plazo, pues las alteraciones en la frecuencia de red suelen compensarse a lo largo del día. Tiene dos inconvenientes importantes:

Necesita una señal "limpia", para lo cual se suele filtrar antes de aplicarla a los contadores.

Necesita la red, lo que no permite su utilización portátil y además, frenta a un corte de luz, pierde la hora. Existen modelos que incluyen un oscilador y pilas o baterías, de modo que el oscilador y los contadores siguen funcionando durante el corte, con lo que no se pierde la hora.

Emisora patrón. La base de tiempos viene a ser algún tipo de PLL, enganchado con alguna de las emisoras horarias. Se ponen en hora solos y cambian al horario de invierno o verano de forma autónoma. Su inconveniente es que necesita la señal horaria, de modo que en zonas "oscuras" no presenta mayores ventajas.

Reloj de diapasón. El oscilador está controlado por un diapasón intercalado en el lazo de realimentación. Ya ha caído en desuso, pero en su momento eran de gama alta, y Bulova, por ejemplo, disponía de relojes de diapasón de pulsera.

Reloj de cuarzo. Sustituye el diapasón por un resonador de cuarzo, habitualmente a 32768 Hz, por ser potencia exacta de dos, lo que simplifica el divisor de frecuencia. Por su estabilidad y economía ha desplazado a todos los otros tipos de reloj en las aplicaciones habituales.

Reloj atómico (Amoníaco, cesio, etc) Se basa en incluir en el lazo de realimentación una cavidad con moléculas de la sustancia adecuada, de manera que se excite la resonancia de alguno de sus átomos.

El antiguo reloj mecánico se basa en un pulsador que puede ser de 1 Hz o submúltiplo. Por lo general este pulsador era un escape mecánico en el cual la energía almacenada en un muelle era liberada de manera constante y lenta. El sonido de tic-tac del reloj corresponde a este sistema de escape que es el responsable de generar la base de tiempo del reloj y brinda movimiento al segundero; tanto el minutero como el horario son movidos mediante trenes de engranajes que transforman la relación del segundero en 1/60 para el minutero y de éste 1/60 para el horario( ver imagen).

 

Un reloj digital consta de un oscilador, generalmente de cuarzo el cuál mediante divisor de frecuencia, a similitud de los trenes de engranajes, genera las señales de 1 Hz, 1/60 Hz y 1/3600 Hz para el segundero, minutero y horario respectivamente. En este caso los distintos pulsos eléctricos pasan a 3 contadores en cascada que se corresponden en la pantalla a los segundos, minutos y horas respectivamente.Estos contadores están acoplados para permitir la secuencia necesaria de conteo y de señalización entre un contador y otro, a saber 0 al 59 para los segundos y los minutos y 0 a 24 o 1 a 12 para las horas, según el diseño particular o la configuración en modelos que permiten ambas.

 

Referencias [editar]1.↑ DE SOLLA PRICE, Derek J. (Junio 1959) «An Ancient Greek Computer» Scientific American.

2.↑ a b Diccionario enciclopédico popular ilustrado Salvat (1906-1914)

3.↑ DE SOLLA PRICE, Derek J. (Junio 1959) «An Ancient Greek Computer» Scientific American.

This image is licensed cc-by-nc-sa. Media (including blogs) are permitted to use my images provided they provide attribution in the form of "Photo by Andrew Bossi" or something along those lines.

 

It would be very much appreciated (though not required) if you provide a link back to my photo. Send me a message on Flickr or at thisisbossi@gmail.com if you use my image & I'll add a link on the photo's page back to your article.

 

If you want the highest-resolution image: simply right-click on the photo and select "Original".

 

Also, if I've mis-titled or mis-tagged anything: just let me know. If you recognise someone I should tag: again, just let me know.

 

================================

 

In response to the Congressional budget debacle which proved that DC is but a colony -- prone to being singled out unlike any other city in the country -- a number of activists, elected officials, and general citizens came out in force upon the grounds of Capitol Hill.

 

The crowd first formed on the sidewalk, but after some opening remarks by elected officials and activists: they quickly spilled into the street. The Capitol Police had been on hand & I'd thought it amusing that a couple were taking photos & videos... it wasn't until I saw the wristbands come out when I realised these weren't officers enjoying the moment; they were recording evidence.

 

With many minutes of warning, large portions of the group shifted over the sidewalk; whilst a core of dedicated supporters -- including our Mayor, a number of councilmembers, and members of DC Vote -- remained behind to block the roadway. The officers began to surround the group & repeated their warnings to get back on the sidewalk or face arrest.

 

Now in all fairness to the Capitol Police: they were doing their job. They were quite courteous about it & the protest was similarly jubilant right back. One woman was first to be bound, soon followed by several other activists. Then came Muriel Bowser: first councilmember to be arrested.

 

In general, I tend to dislike political grandstanding... but this was different. If our council was being arrested by our own police, I'd think it a cheesy photo op... but now our locally-elected officials were being arrested by the very forces we were out to protest: the Feds. This wasn't a mere photo op arrest; this was actually a legitimate arrest... the kind of thing that goes on your record; the kind of thing you spent a night in jail for.

 

Now granted, I don't expect anyone will be in jail longer than tomorrow; I'd be surprised if any were still locked up by midnight tonight. But it was Councilmember Bowser's arrest which really hit a moment... you could see the look on her face was of some worried concern: someone who had never been arrested before & didn't show up here today expecting to be arrested. As she was placed into the police van: her look of concern changed to a bit more worry. I mean this as no knock against Councilmember Bowser's committment; rather I felt it really help to humanise the entire event. It made me respect her all the more.

 

Yvette Alexander stood right beside us for quite some time, complicated in that she didn't have her ID on her. While it was entertaining to see our top officials being frisked, it was also quite entertaining that our easily-recognisable councilmember needed her ID... prompting a standerby to call one of her staffers with the best introduction I've ever heard over a phone: "Hi, your councilmember has been arrested." Also, kudos to Councilmember Alexander for going to jail in high heels!

 

There is a lot I can complain about with the council in general; and certainly with individual councilmembers & even the mayor. Heck, that's what politicians are for: you're not supposed to always like them. But this was an opportunity to set aside some of those issues (frankly, I'd say DC was glad to have a unifying moment after the past couple weeks) and cheer on our own brothers & sisters as they stood up in support of our rights.

 

It was certainly a proud moment to be a DC resident and a fine boost to our collective esteem after several weeks of turmoil within our local & federal levels of government. It's aggravating that my support for small & local government is inhibited by those in Congress whom advocate small & local government. If I wanted to live in a colony, I'd have moved to Williamsburg.

A Walmart Express occupied the building at 225 W. Chicago Ave. from 2012 to January 2016. A demolition permit issued in April 2019 was rescinded after plans for an office building atop the current structure was announced. The plan fell through, and the building was demolished in June 2020.

 

The grocery occupied the building at 225 W. Chicago Ave. from 2012 to January 2016. A demolition permit issued in April 2019 was rescinded after plans for an office building atop the current structure was announced. The plan must have fallen through; the building was demolished last week.

 

NOTE: Plans had called for redevelopment of the site, but another demolition permit was used for the building in June 2020. NOTE 2: A zoning application has been filed by Centrum Realty & Development to sunset the approved Planned Development located at the site. Designed by architect Hirsch MPG, the 9-story office building planned for the site was approved by City Council in April 2020. The 123,000-square-foot building would have included 5,200 square feet of retail space on the ground floor with the remaining floors providing office space. The property is now listed for sale by CBRE; the marketing brochure touts the site’s approved Planned Development that locks the property into the office plan but also offers the rezoning to open the property to other options. If rezoned back to its previous status, a new developer could build as many as 121 residential units or also pursue other uses like hotel or mixed-use.

Permit 100477755 for 1955 N Orchard St

Chicago, IL. Estimated project cost

$8,500,000.00

 

Per the developer it will be a 26,000 sq ft house.

 

This stretches across seven city lots. The project has taken 10 years to come together. According to public records, the owners, Mark and Kimbra Walter, have spent $9.1 million since 2004 buying the seven lots for the home.

 

Mark Walter, CEO of asset management firm Guggenheim Partners LLC and is also the Chairman of the Los Angeles Dodgers Major League Baseball franchise.

The sovereign Child was treated like other children of her age. Her nourishment was of the usual kind, though less in quantity; and so was her sleep, although her parents were solicitous that She take more sleep. She was not troublesome, nor did She ever cry for mere annoyance, as is done by other children, but She was most amiable and caused no trouble to anybody. That She did not act in this regard as other children caused no wonder; for She often wept and sighed (as far as her age and her dignity of Queen and Mistress would permit) for the sins of the world and for its Redemption through the coming of the Savior. Ordinarily She maintained, even in her infancy, a pleasant countenance, yet mixed with gravity and a peculiar Majesty, never showing any childishness. She sometimes permitted Herself to be caressed, though, by a secret influence and a certain outward austerity, She knew how to repress the imperfections connected with such endearments. Her prudent mother Anne treated her Child with incomparable solicitude and caressing tenderness; also her father Joachim loved Her as a father and as a saint, although he was ignorant of the mystery at that time. The Child on its part showed a special love toward him, as one whom She knew for her father and one much beloved of God. Although She permitted more tender caresses from her father than from others, yet God inspired the father as well as all others, with such an extraordinary reverence and modesty towards Her whom He had chosen for his Mother, that even his pure and fatherly affection was outwardly manifested only with the greatest moderation and reserve.

 

In all things the infant Queen was most gracious, perfect and admirable. Though She passed her infancy subject to the common laws of nature, yet did this not hinder the influx of grace. During her sleep her interior acts of love, and all other exercises of her faculties which were not dependent on the exterior senses, were never interrupted. This special privilege is possible also in other creatures, if the divine power confers it on them; but it is certain that in regard to Her whom He had chosen as his Mother and the Queen of all creation, He extended this special favor beyond all previous or subsequent measure in other creatures and beyond the conception of any created mind.

 

The enforced silence of other children in their first years, and the slow evolution of their intellect and of their power of speech arising from natural weakness, was heroic virtue in the infant Queen. For if speech is the product of the intellect and as it were the result of its activity, and if She was in perfect possession of all her faculties since her Conception, then the fact of her not speaking as soon as She was born, did not arise from the want of ability, but because She did not wish to make use of her power. Other children are not furnished with the natural forces, which are required to open their mouth and move their tender tongue as required for speech, but in the child Mary there was no defect; for as far as her natural powers were concerned She was stronger than other children, and as She exercised sovereignty and dominion over all creation, She certainly could exercise it in regard to her own powers and faculties, if She had chosen to do so. Her not speaking therefore was virtue and great perfection, which opportunely concealed her science and grace, and evaded the astonishment naturally caused by one speaking in infancy. Besides, if it is wonderful that one should speak, who according to the natural course ought to be incapable of speech, I do not know, whether it is not more wonderful, that one, who is able to speak from her birth should be silent for one year and a half.

 

It was ordained therefore by the Most High, that the sovereign Child should voluntarily keep this silence during the time in which ordinarily other children are unable to speak. The only exception made was in regard to the conversation held with the angels of her guard, or when She addressed Herself in vocal prayer to the Lord. For in regard to interaction with God, the Author of speech, and with the holy angels, his messengers, when they treated in a visible manner with Her, this reason for maintaining silence did not hold good: on the contrary it was befitting, that, since there was no impediment, She should pray with her lips and her tongue; for it would not be proper to keep them unemployed for so long a time. But her mother never heard Her, nor did she know of her being able to speak during that period; and from this it can be better seen, what perfection it required in Her to pass that year and a half of her infancy in total silence. But during that time, whenever her mother freed her arms and hands, the child Mary immediately grasped the hands of her parents and kissed them with great submission and reverent humility, and in this practice She continued as long as her parents lived. She also sought to make them understand during that period of her age, that She desired their blessing, speaking more by the affection of her heart than by word of mouth. So great was her reverence for them, that never did She fail in the least point concerning the honor and obedience to them. Nor did She cause them any trouble or annoyance, since She knew beforehand all their thoughts and was anxious to fulfill them before they were made manifest.

 

When She reached the age of two years She began to exercise her special pity and charity toward the poor. She solicited alms for them of saint Anne, and both the kind-hearted mother readily granted her petitions, both for the sake of the poor and to satisfy the tender charity of her most holy Daughter, at the same time encouraging Her who was the Mistress of mercy and charity, to love and esteem the poor. Besides giving what She obtained expressly for distribution among the poor, She reserved part of her meals for the same purpose, in order that from her infancy it might be said of Her more truly than of Job: from my infancy compassion grew with me (Job 31, 18). She gave to the poor not as if conferring a benefit upon them, but as paying a debt due in justice, saying in her heart: this my brother and master deserves what he needs and what I possess without desert. In giving alms She kissed the hands of the poor, and whenever She was alone, She kissed their feet, or, if this was impossible, She would kiss the ground over which they passed. Never did She give an alms to the poor without conferring still greater favors on their souls by interceding for them and thus dismissing them relieved in body and soul.

 

Not less admirable were the humility and obedience to the most holy Child in permitting Herself to be taught to read and to do other things as other children in that time of life. She was instructed in reading and other arts by her parents and She submitted, though She had infused knowledge of all things created. The angels were filled with admiration at the unparalleled wisdom of this Child, who willingly listened to the teaching of all. Her holy mother Anne, as far as her intuition and love permitted, observed with rapture the heavenly Princess and blessed the Most High in Her. But with her love, as the time for presenting Her in the temple approached, grew also the dread of the approaching end of the three years set by the Almighty and the consciousness, that the terms of her vow must punctually be fulfilled. Therefore the child Mary began to prepare and dispose her mother, manifesting to her, six months before, her ardent desire of living in the temple. She recounted the benefits, which they had received at the hands of the Lord, how much they were obliged to seek his greater pleasure, and how, when She should be dedicated to God in the temple, She would be more her Daughter than in their own house.

 

The holy Anne heard the discreet arguments of her child Mary; but though She was resigned to the divine will and wished to fulfill her promise of offering up her beloved Daughter, yet the natural force of her love toward such an unequalled and beloved Treasure, joined with the full understanding of its inestimable value, caused a mortal strife in her most faithful heart at the mere thought of her departure, which was closely at hand. There is no doubt, that she would have lost her life in this fierce and vivid sorrow, if the hand of the Almighty had not comforted her: for the grace and dignity of her heavenly Daughter was fully known to her and had entirely ravished her heart, making the presence of Mary more dear to her than life. Full of this grief she said to the Child: "My beloved Daughter, for many years I have longed for Thee and only for a few years do I merit to have thy company; but thus let the will of God be fulfilled; I do not wish to be unfaithful to my promise of sending Thee to the temple, but there is yet time left for fulfilling it: have patience until the day arrives for the accomplishment of thy wishes."

 

A few days before most holy Mary reached the age of three years, She was favored with an abstract vision of the Divinity, in which it was made known to Her that the time of her departure for the temple ordained by God, had arrived, and that there She was to live dedicated and consecrated to his service. Her most pure soul was filled with new joy and gratitude at this prospect and speaking with the Lord, She gave Him thanks saying: "Most high God of Abraham, Isaac and Jacob, my eternal and highest Good, since I cannot praise Thee worthily, let it be done in the name of this humble slave by the angelic spirits; since Thou, immense Lord, who hast need of none, dost look upon this lowly wormlet of the earth in thy unbounded mercy. Whence this great benefit to me, that Thou shouldst receive me into thy house and service, since I do not even merit the most abject spot of the earth for my place of habitation? But as Thou art urged thereto by thy own greatness, I beseech Thee to inspire the hearts of my parents to fulfill thy holy will."

 

At the same time saint Anne had a vision, in which the Lord enjoined her to fulfill her promise by presenting her Daughter in the temple on the very day, on which the third year of her age should be complete. There is no doubt that this command caused more grief in saint Anne, than that given to Abraham to sacrifice his son Isaac. But the Lord consoled and comforted Her, promising his grace and assistance in her loneliness during the absence of her beloved Daughter.

 

Saint Joachim also had a vision of the Lord at this time, receiving the same command as Anne. Having conferred with each other and taking account of the will of the Lord, they resolved to fulfill it with humble submission and appointed the day on which the Child was to be brought to the temple. Great was also the grief of this holy old man, though not quite as that of saint Anne, for the high mystery of her being the future Mother of God was yet concealed from him.

  

El interior

  

Interior del templo.

Gaudí evolucionó de un primer proyecto gótico hacia un estilo personal, orgánico, inspirado en las formas de la naturaleza: para librarse de los contrafuertes góticos, ideó el uso de columnas en forma de tronco de árbol, que permiten descargar el peso de las cubiertas directamente en el suelo, solución práctica a la vez que estética, ya que convierte el interior de las naves del templo en un espacio orgánico que semeja un bosque. En 1987 se inició la cimentación de las naves; en 1997 se completaron las bóvedas laterales y se empezó la central, finalizada en 2010.

El templo tiene planta de cruz latina, con cinco naves de 90 metros de longitud, y crucero de tres naves de 60 metros; la nave central tiene un ancho de 15 metros, y 7,5 las laterales, haciendo un total de 45 metros; ancho del crucero, 30 metros. La altura es de 45 metros en las bóvedas de la nave central y 30 en las laterales, mientras que las del cimborio central llegan a los 60 metros.91 Gaudí estructuró toda la planta en base a un módulo fundamental de 7,5 metros, que para él era la medida del «árbol-hombre» ideal, la proporción perfecta dada por la naturaleza. Ya los griegos establecieron una medida estándar del cuerpo humano donde la cabeza sería 1/7 o 1/8 del total; así, 7,5 es la media entre ambos. Vemos así que la longitud del templo son 90 metros (7,5 x 12), la del crucero 60 (7,5 x 8), la anchura del templo 45 (7,5 x 6), la del crucero 30 (7,5 x 4), y que la altura total del edificio –en la torre de Jesús– es de 180 metros (7,5 x 24).92

El ábside es lobulado, con deambulatorio entorno del presbiterio. Las naves laterales contienen las cantorías para los coros. El templo contiene un total de 36 columnas, que oscilan entre 11,10 y 22,20 metros de altura, con bases de polígonos estrellados de varios lados según su ubicación: 6 (naves laterales), 8 (nave central), 10 (torres de los Evangelistas), 12 (torre de Jesús). Los materiales de construcción varían de la piedra de Montjuïc al granito, basalto o pórfido.93

Las bóvedas son hiperbólicas, construidas con baldosas de mosaico veneciano. Gaudí utilizó la técnica de la bóveda catalana o bóveda tabicada, que consistía en la superposición de varias capas de ladrillos con argamasa.94 Las cubiertas son de forma piramidal, coronadas por una linterna y un farol. Los ventanales están pensados para distribuir una iluminación suave y armónica, creando un efecto de recogimiento, y tienen forma geométrica abstracta. Gaudí realizó profundos estudios acústicos y lumínicos para conseguir una perfecta sonoridad e iluminación en el interior del templo. Asimismo, diseñó las lámparas, mobiliario y objetos litúrgicos de la Sagrada Familia: armarios de sacristía, bancos de los oficiantes, faldistorios, púlpitos, confesonarios, tenebrarios, atriles, cirios pascuales, etc.95

  

Detalle de la bóveda.

Al igual que el exterior, el interior tiene un gran significado religioso, con tres vías que representan diversos conceptos: de la fachada de la Gloria al ábside simboliza la Vía de la Humanidad (Via Humanitatis); de la fachada del Nacimiento a la de la Pasión, la Vía de Jesucristo (Via Christi); y el claustro representa la Vía de la Iglesia (Via Ecclesiae).96 Por otro lado, la Sagrada Familia representa la Nueva Jerusalén, la Jerusalén Celestial, para lo que Gaudí se basó en el libro del Apocalipsis (versículos 21 y 22): así como en el texto bíblico la Nueva Jerusalén baja del cielo y habita entre la humanidad, la Sagrada Familia se sitúa en Barcelona, que simboliza el conjunto de todos los pueblos del planeta.97

La cúpula del ábside está cubierta con un mosaico dorado representando las vestiduras de Dios cubriendo la bóveda celeste, realizado con dos formas geométricas básicas: un triángulo (Dios) dentro de un círculo (el mundo como creación).98 Del triforio más alto del ábside cuelga una lámpara de siete brazos que simboliza el Espíritu Santo. El altar queda enmarcado por un arco triunfal con el Calvario de Jesús, completando así la Santísima Trinidad. El arco triunfal lleva el canto de Gloria del Ordinario de la Misa, así como un baldaquino coronado por una cruz, de la que sale una parra que teje con sus pámpanos y racimos todo el baldaquino, y un lampadario de 50 candiles, como en San Juan de Letrán.99

  

Altar central.

En los triforios correspondientes a las fachadas del Nacimiento y la Pasión figuran San José y María rodeados de ángeles que, con el crucifijo del altar, completan la Sagrada Familia. En las bóvedas hay ángeles y anagramas de Jesús, José y María. En el interior figura también el Evangelio a través de la misa de cada domínica del año, con las epístolas correspondientes (Adviento, Navidad, Septuagésima, Cuaresma, Pascua y Pentecostés); también se representa la oración con las Horas canónicas, cada una con su himno final:

Maitines: Miserere (Salmo 51/50) y Te Deum laudamus, en las cantorías y bajo el cimborrio central.

Laudes: Benedictus Dominus Jesus Israel (Lucas 1, 68-79), en el interior de la fachada de la Pasión.

Vísperas: Magnificat (Lucas 1, 46-55), en el ábside.

Completas: Nunc dimitis (cántico de Simeón), en el interior de la fachada del Nacimiento.100

Las columnas del interior tienen variada simbología: las cuatro del crucero van dedicadas a los evangelistas, las doce que rodean el crucero a los Apóstoles (San Pedro y San Pablo al lado del altar), y el resto a los obispados continuadores de la obra apostólica: los de Cataluña (Barcelona, Tarragona, Lérida, Gerona, Vich, Urgel, Solsona, Tortosa y Perpiñán) en el crucero, del resto de España (Mallorca, Valencia, Zaragoza, Granada, Burgos, Sevilla, Valladolid, Toledo y Santiago) en la nave central y en las laterales los cinco continentes; cada columna lleva los santos patronos de cada diócesis.101

El Templo dispone de numerosas vidrieras en sus ventanales, de las que destacan las elaboradas por el vidriero catalán Joan Vila i Grau utilizando cristal de distintos colores para representar temas variados. Las vidrieras de los transeptos fueron las primeras en colocarse siguiendo la idea original de Gaudí. La vidriera principal del transepto de la fachada de la Pasión simboliza la Resurrección, y las vidrieras laterales y las de la nave principal a los santos y santuarios. La Jerusalén Celestial está representada con el Cordero, el árbol de la vida, los frutos del Espíritu Santo, ángeles, pájaros, ramas y hojas (palma como símbolo de martirio y laurel como símbolo de inteligencia). En los ventanales de las naves laterales figuran las parábolas de Jesús: Yo soy la luz, la verdad y la vida, Yo soy la Resurrección, Yo soy la fuente de agua viva, Yo soy la vid, Yo soy el buen sembrador, Yo soy el buen pastor. Los ventanales de la nave central carecen de colorido, ya que se realizaron con cristales claros para simbolizar la pureza y permitir una mayor entrada de luz.102

  

Columnas de la cúpula central.

En el voladizo interior de los muros laterales del templo hay peces en mosaico, unos nadando hacia el altar con la boca abierta y otros volviendo con la hostia en la boca, como fieles sedientos de Eucaristía. Sobre las cantorías se encuentran 24 custodias de cerámica policromada, de 3,325 metros de altura cada una, que presentan en su parte superior la Sagrada Forma, como una macla de medio hiperboloide de eje horizontal, con un casquete esférico y rodeado de pirámides, y un cuerpo de hiperboloide de eje vertical con tres ventanas, en cuyo interior se encuentra un cáliz.103 Por último, la cúpula del crucero representa el Trono de Dios y del Cordero, compuesto por un tragaluz central de forma hiperboloidal, rodeado de otros cuatro más pequeños, y de veinticuatro más en dos círculos concéntricos de doce. Estos tragaluces que rodean al central simbolizan a los cuatro evangelistas y a los veinticuatro ancianos descritos en el libro del Apocalipsis 4, 6-10.104

El año 2010 se acabó de cubrir el interior del templo, hecho que permitió su consagración por el papa Benedicto XVI el 7 de noviembre de 2010. Para tal evento se inauguraron varias obras creadas recientemente siguiendo las instrucciones de Gaudí: en la parte interior del portal de la Pasión se colocó en las losas del suelo un bajorrelieve sobre la Entrada de Jesús en Jerusalén, obra de Domènec Fita; se instalaron en el transepto dos esculturas de San José (en el lado del Nacimiento) y la Virgen María (en el lado de la Pasión), ambas de Ramón Cuello, realizadas en travertino y con una altura de 2,80 m; y se colocó la decoración de los capiteles de las columnas centrales del crucero, las de san Pedro y san Pablo -con sus símbolos, unas llaves y una espada y un libro, respectivamente-, y las de los cuatro Evangelistas, con los signos del Tetramorfos enmarcados por un elipsoide de metacrilato, obra de Domènec Fita. También se colocó el altar, constituido por un bloque de pórfido iraní de 3 metros de longitud y 7.500 kilos de peso; al lado del altar se situó la cátedra episcopal, que tiene grabados los nombres de los tres santos obispos de la archidiócesis de Barcelona: san Severo, san Paciano y san Olegario. Sobre el altar se instaló un baldaquino colgante, en forma de heptágono, realizado en metal de unos cinco metros de diámetro, del que cuelgan racimos de uva (en vidrio), hojas de parra (de cobre) y espigas (en madera blanca), con laterales de pergamino y cubierta de tapiz, todo cubierto de pan de oro de 22 kilates. En el techo de tapicería del baldaquino (obra de las monjas del monasterio de Sant Benet, en Marganell) figuran inscritos los Dones del Espíritu Santo (Sabiduría, Inteligencia, Consejo, Fortaleza, Ciencia, Piedad y Temor de Dios), obra del calígrafo Josep Batlle.105 Del baldaquino pende una figura de Cristo crucificado de 1,90 m, obra de Francesc Fajula, esculpido según un diseño que realizó Gaudí para el altar de la Casa Batlló, realizado en aquel entonces por Carles Mani. Por último, se instaló un órgano, construido en un taller de Collbató.106.

 

LOS ANGELES - Hundreds of visitors of all ages joined members of the Los Angeles Fire Department and allied agencies on August 16, 2014 for the 130th anniversary celebration of the Plaza Firehouse, LAFD's first fire station.

 

Photo Use Permitted via Creative Commons - Credit: LAFD

 

Connect with us: LAFD.ORG | Blog | Facebook | Instagram | Reddit | Twitter: @LAFD @LAFDtalk

This image is licensed cc-by-nc-sa. Media (including blogs) are permitted to use my images provided they provide attribution in the form of "Photo by Andrew Bossi" or something along those lines.

 

It would be very much appreciated (though not required) if you provide a link back to my photo. Send me a message on Flickr or at thisisbossi@gmail.com if you use my image & I'll add a link on the photo's page back to your article.

 

If you want the highest-resolution image: simply right-click on the photo and select "Original".

 

Also, if I've mis-titled or mis-tagged anything: just let me know. If you recognise someone I should tag: again, just let me know.

 

================================

 

In response to the Congressional budget debacle which proved that DC is but a colony -- prone to being singled out unlike any other city in the country -- a number of activists, elected officials, and general citizens came out in force upon the grounds of Capitol Hill.

 

The crowd first formed on the sidewalk, but after some opening remarks by elected officials and activists: they quickly spilled into the street. The Capitol Police had been on hand & I'd thought it amusing that a couple were taking photos & videos... it wasn't until I saw the wristbands come out when I realised these weren't officers enjoying the moment; they were recording evidence.

 

With many minutes of warning, large portions of the group shifted over the sidewalk; whilst a core of dedicated supporters -- including our Mayor, a number of councilmembers, and members of DC Vote -- remained behind to block the roadway. The officers began to surround the group & repeated their warnings to get back on the sidewalk or face arrest.

 

Now in all fairness to the Capitol Police: they were doing their job. They were quite courteous about it & the protest was similarly jubilant right back. One woman was first to be bound, soon followed by several other activists. Then came Muriel Bowser: first councilmember to be arrested.

 

In general, I tend to dislike political grandstanding... but this was different. If our council was being arrested by our own police, I'd think it a cheesy photo op... but now our locally-elected officials were being arrested by the very forces we were out to protest: the Feds. This wasn't a mere photo op arrest; this was actually a legitimate arrest... the kind of thing that goes on your record; the kind of thing you spent a night in jail for.

 

Now granted, I don't expect anyone will be in jail longer than tomorrow; I'd be surprised if any were still locked up by midnight tonight. But it was Councilmember Bowser's arrest which really hit a moment... you could see the look on her face was of some worried concern: someone who had never been arrested before & didn't show up here today expecting to be arrested. As she was placed into the police van: her look of concern changed to a bit more worry. I mean this as no knock against Councilmember Bowser's committment; rather I felt it really help to humanise the entire event. It made me respect her all the more.

 

Yvette Alexander stood right beside us for quite some time, complicated in that she didn't have her ID on her. While it was entertaining to see our top officials being frisked, it was also quite entertaining that our easily-recognisable councilmember needed her ID... prompting a standerby to call one of her staffers with the best introduction I've ever heard over a phone: "Hi, your councilmember has been arrested." Also, kudos to Councilmember Alexander for going to jail in high heels!

 

There is a lot I can complain about with the council in general; and certainly with individual councilmembers & even the mayor. Heck, that's what politicians are for: you're not supposed to always like them. But this was an opportunity to set aside some of those issues (frankly, I'd say DC was glad to have a unifying moment after the past couple weeks) and cheer on our own brothers & sisters as they stood up in support of our rights.

 

It was certainly a proud moment to be a DC resident and a fine boost to our collective esteem after several weeks of turmoil within our local & federal levels of government. It's aggravating that my support for small & local government is inhibited by those in Congress whom advocate small & local government. If I wanted to live in a colony, I'd have moved to Williamsburg.

Curruca Capirotada

Sylvia atricapilla 14 cm.

 

El capirote es la marca distintiva que da nombre a esta especie y que permite identificarla fácilmente; el resto de su plumaje es más bien discreto.

Muy repartida y con frecuencia bastante familiarizada, es la que con más gusto vive en nuestros jardines. Se acomoda en las matas más diversas, tanto en las salvajes como en los macizos de boj tallado.

En marzo-abril, después de haber tomado posesión de un territorio, el macho intenta, con mímicas variadas, atraer una hembra. Durante la parada nupcial, agita tan pronto las alas como la cola, frenéticamente, e infla las plumas del pecho.

La muda se inicia a mediados de julio. Las currucas capirotadas apenas se mueven y pasan desapercibidas. Después de un período de silencio, hacia mediados de agosto, se oyen otra vez sus voces claras entre los sotos.

Aunque es común criando en casi toda España, aparecen en mayor número en invierno con la llegada de multitud de aves procedentes de otros puntos de Europa. Hacia finales de septiembre arriban las avanzadas, pero es en octubre, particularmente, cuando llega el grueso de aves, que inverna principalmente en todo el centro y sur.

 

Identificación: Partes superiores pardo grisáceo; el macho con capirote negro, el de la hembra es pardo rojizo.

Nidificación: Nido ligero, construido principalmente por la hembra, de hierbas secas, forrado con pelo y raicillas, en arbustos u otra maleza. Pone de abril a junio, normalmente de 4 a 5 huevos, blancos teñidos de verde y jaspeados de pardo. Incubación, por ambos padres, alrededor de 12 días. Los pollos, alimentados por ambos padres, dejan el nido después de unos 10 días.

Alimentación: Mosquitos, orugas y otros insectos; en otoño e invierno, frutos y bayas .

Hábitat: Sotos.

 

IMPACTO DE CORREDOR VICUÑA MACKENNA - CONCHA Y TORO

 

Como hemos visto en otros artículos, los corredores o vías segregadas son infraestructuras que permiten el tránsito expedito de los buses aumentando la velocidad comercial y disminuyendo los tiempos de espera de los usuarios. Y el eje Vicuña Mackenna - Concha y Toro ha sido beneficiado con la construcción de un corredor que, es cierto, todavía no está terminado en su totalidad pero que ya está sirviendo a la población.

 

Tramos del Corredor

P.14 Américo Vespucio - P.20 Santa Amalia: Operativo (26/11/2008)

P.20 Santa Amalia - P.26 Diego Portales: Pendiente

P.26 Diego Portales - P.39 Doctor Eduardo Cordero: Operativo (26/04/2008)

 

Para poder hablar de las ventajas, debemos señalar que este corredor es aprovechado por los servicios troncales 205 - 210 - 213 - 224 - 226, los Súper Expresos (221e - 222e) lo usan entre Eduardo Cordero - Diego Portales, en el tramo restante usan la vía de automóviles particulares, lo mismo ocurre con los servicios alimentadores. Tomando esto en cuenta, los servicios troncales en general se han visto sumamente beneficiados pudiendo apreciar, desde su primer tramo inaugurado, un ordenamiento de las frecuencias y mejoramiento de los tiempos de espera, la velocidad comercial de los buses aumentó levemente pudiendo notar un cambio, no sustancial, pero cambio al fin y al cabo.

 

Las desventajas son prácticamente nulas, esto porque se rehizo completamente la calzada de vehículos particulares mejorando la mantención de éstos, se creó infraestructura especializada para el corredor (luces, paraderos, semaforización, áreas verdes) y se modernizó una arteria sumamente importante del sector sur. Quizás los puntos más negro del corredor es que es aburrido esperar cuando el bus se demora mucho porque es demasiado tranquilo, y en algunos horarios (Mediodía, Fin de Semana) las esperas son inaguantables, pero eso es culpa de los operadores; y que los usuarios ya han rayado parte del mobiliario del corredor.

 

Si hablamos de largo plazo, con una gestión de flotas bien hecha, una oferta de buses realizada de manera correcta, sincronización de semáforos y una campaña de información para los usuarios con testimonios de otros usuarios y apoyo audiovisual (periódicos - televisión - internet), el corredor de Vicuña Mackenna - Concha y Toro, una vez terminado, podría ser un Metro en superficie, con recorridos que compitan de igual a igual con la Línea 4 de Metro de Santiago, la cual en Horario Punta Mañana y Tarde va sencillamente repleta, dando así una solución efectiva a las necesidades de los habitantes de La Florida y Puente Alto.

 

Para finalizar, como obra quedó muy bien hecha, con finas terminaciones, los automovilistas y los usuarios del transporte público agradecen esta inversión a largo plazo, se mejoró la velocidad comercial y el ordenamiento del eje Vicuña Mackenna - Concha y Toro, pero en algunos horarios siguen algunas caídas de frecuencia y los delincuentes de siempre han destruido el mobiliario del corredor. En el futuro, con las medidas mencionadas anteriormente y un mejoramiento de los servicios que circulan por esta arteria, podríamos aspirar a una competencia reñida entre el microbús y el Metro de Santiago (Línea 4).

 

Autor: Ariel Cruz Pizarro

Aporte de Datos: Ariel Cruz Pizarro

Tipo de Observación: Observador Habitual

Recorridos relacionados:

205 Santiago - Puente Alto // 205c - 205e

210 Estación Central - Puente Alto

213 Metro Baquedano - Metro Sótero del Río

221e Metro Quinta Normal - Plaza de Puente Alto [Súper Expreso]

222e Metro Santa Ana - Plaza de Puente Alto [Súper Expreso]

224 Ñuñoa - Gabriela

226 Estación Mapocho - Puente Alto

 

Artículos Recomendados (Prensa)

Primer Tramo Corredor Vicuña Mackenna - Concha y Toro / Diario La Nación, 26 de Abril de 2008

Segundo Tramo Corredor Vicuña Mackenna / Transantiago Informa, 25 de Noviembre de 2008

______________________________________

 

Marcopolo Gran Viale, Volvo B7R (BJFG77)

Subus Chile (Troncal 2)

Recorrido 210 Estación Central - Puente Alto

 

Foto: Ariel Cruz Pizarro - 27/11/2008

Corredor Vicuña Mackenna esquina Rojas Magallanes | La Florida [Zona E]

This was among the airmail labels, it's about the same size and looks as if it was meant to go on an envelope. Does anyone know what Permit C16 covered?

Also, though it is all Gill Sans, look at that W with the overlapped centre. That's not the usual design, but the Monotype specimen doesn't list this as a variant.

En esta imagen la persona que se aprecia caminando por la arena, permite dar una dimensión aproximada de la enormidad del lugar.

"(...) so long as they are not permitted to have standards of comparison, they never can become aware that they are opressed. (...) Left to themselves, they will continue from generation to generation and from century to century, working, breeding and dying, not only without any impulse to rebel, but without the power of grasping that the world could be other than it is."

 

George Orwell, 'Nineteen Eighty-Four'