View allAll Photos Tagged odata
Plugul Mare - 31 dec 2011
In dimineata de 31 decembrie pornesc sa colinde adultii, formind asa-numitele cete ale Plugului mare, la sarbatoare participand nu numai tinerii, ci si varstnicii.
Plugul pus pe roti si impodobit cu brazi decorati cu panglici colorate, ciucuri, covrigi si mere rosii, avand in varf un stergar brodat, acesta confera ritualului un statut special. El este tras de doua pana la patru perechi de boi sau de cai, ori tractor. Odata intrati in curtile gospodarilor, vataful, adica seful cetei, incepe sa recite Plugusorul, acompaniat de sunetele buhaiului si ale fluierului. La final, flacaii trag brazda cu plugul in mijlocul curtii, in semn de belsug. Acest obicei isi are radacinile in stravechea credinta dacica a perpetuarii vietii, a noului inceput.
******************
On the morning of December the 31st adults start to wander, forming so-called big bands of the Plow, not only young people attending the celebration, but also elderly.
Plow put on wheels and adorned with trees decorated with colored ribbons, tassels, pretzels and red apple on top with a embroidery towel , ritual gives it special status. It is drawn by two to four pairs of oxen or horses, or tractors. Once inside courts householders, that head bands, begins to recite Plugusorul, accompanied by sounds of flute and bittern. Finally, the boys pull the plow furrow in the middle of the court, in a sign of wealth. This custom has its roots in ancient Dacian faith perpetuation of life, new beginning.
***************
Please do not use my photos without my explicit permission.
© 2017 Alina Deacu. All rights reserved.
"CONSTANTIN MIMI: BLAZON, PASIUNE SI STIINTA DE A FACE VIN
Ultimul Guvernator al Basarabiei, Constantin Mimi s-a pregatit la nivel inalt pentru o cariera de jurist, dar Bacchus i-a starnit o lunga si mistuitoare pasiune pentru vita-de-vie, pe care a inceput sa o cultive in 1893, pe mosia mostenita de la parintii sai greci. Nu s-a multumit doar cu atat. A plecat in Franta, la Montpellier, sa invete metodologia cultivarii vitei-de-vie si sa deprinda metodele franceze de producere a vinului. Apoi, cu stiinta in minte, s-a intors in inima podgoriei sale de la Bulboaca, unde a inceput sa aplice tot ceea ce a invatat. Si nu doar aici, ci peste tot in Moldova, ori de cate ori a avut ocazia sa o faca, prin functiile pe care le-a detinut.
In 1901, Constantin Mimi a inceput sa ridice Castelul care se afla azi la Bulboaca. Peste el au trecut 115 ani plini, in care istoria a luat multe intorsaturi, dar dragostea lui Mimi pentru vita-de-vie a ramas neclintita. Lui ii datoreaza Moldova, spre exemplu, soiul Aligote, un soi foarte productiv si rezistent pe care Mimi l-a adus din Franta in Basarabia. Dar, poate si mai important, Moldova ii datoreaza lui Mimi faptul ca inca mai produce vin si astazi: intr-o zi, manata de ideea ca Basarabia nu e capabila sa produca decat porumb, conducerea Imperiului Rus decide sa dea un decret prin care sa fie distruse toate viile de acolo. Soarta face insa ca la un concurs de vinuri organizat chiar de rusi, sa iasa castigatoare chiar vinurile basarabene produse de Mimi – istoria a vrut altceva decat dominatia. Pentru Mimi era doar inceputul, urmand sa se afirme din ce in ce mai mult pe plan mondial – in 1911, la Torino, castiga medalia de aur intr-o competitie in care au concurat vinuri din toata Europa. (...)
Odata cu pasiunea, a inflorit si cariera. Mimi a ajuns mai intai Guvernator al Basarabiei, apoi s-a mutat cu totul la Bucuresti, ca Director al Bancii Nationale Romane. Cea mai importanta mostenire a sa ramane insa Castelul de la Bulboaca, alaturi de stiinta de a creste vita-de-vie si de a produce vin, ambele influentate profund de studiile pe care Mimi le-a efectuat in Franta."
sursa : (www.bistromargot.ro/vinurile-mimi/)
Barbatul 1: "Baiete... ce faci tu aicia? Doresti si tu sa joci sah?
Sega: (Zambesc)
Barbatul 2: "Haide mah odata , muta si lasa-l pe copchil..."
Femeia: "Pchiu.. pchiu.." (manca seminte).
Please do not use my photos without my explicit permission.
© 2017 Alina Deacu. All rights reserved.
"CONSTANTIN MIMI: BLAZON, PASIUNE SI STIINTA DE A FACE VIN
Ultimul Guvernator al Basarabiei, Constantin Mimi s-a pregatit la nivel inalt pentru o cariera de jurist, dar Bacchus i-a starnit o lunga si mistuitoare pasiune pentru vita-de-vie, pe care a inceput sa o cultive in 1893, pe mosia mostenita de la parintii sai greci. Nu s-a multumit doar cu atat. A plecat in Franta, la Montpellier, sa invete metodologia cultivarii vitei-de-vie si sa deprinda metodele franceze de producere a vinului. Apoi, cu stiinta in minte, s-a intors in inima podgoriei sale de la Bulboaca, unde a inceput sa aplice tot ceea ce a invatat. Si nu doar aici, ci peste tot in Moldova, ori de cate ori a avut ocazia sa o faca, prin functiile pe care le-a detinut.
In 1901, Constantin Mimi a inceput sa ridice Castelul care se afla azi la Bulboaca. Peste el au trecut 115 ani plini, in care istoria a luat multe intorsaturi, dar dragostea lui Mimi pentru vita-de-vie a ramas neclintita. Lui ii datoreaza Moldova, spre exemplu, soiul Aligote, un soi foarte productiv si rezistent pe care Mimi l-a adus din Franta in Basarabia. Dar, poate si mai important, Moldova ii datoreaza lui Mimi faptul ca inca mai produce vin si astazi: intr-o zi, manata de ideea ca Basarabia nu e capabila sa produca decat porumb, conducerea Imperiului Rus decide sa dea un decret prin care sa fie distruse toate viile de acolo. Soarta face insa ca la un concurs de vinuri organizat chiar de rusi, sa iasa castigatoare chiar vinurile basarabene produse de Mimi – istoria a vrut altceva decat dominatia. Pentru Mimi era doar inceputul, urmand sa se afirme din ce in ce mai mult pe plan mondial – in 1911, la Torino, castiga medalia de aur intr-o competitie in care au concurat vinuri din toata Europa. (...)
Odata cu pasiunea, a inflorit si cariera. Mimi a ajuns mai intai Guvernator al Basarabiei, apoi s-a mutat cu totul la Bucuresti, ca Director al Bancii Nationale Romane. Cea mai importanta mostenire a sa ramane insa Castelul de la Bulboaca, alaturi de stiinta de a creste vita-de-vie si de a produce vin, ambele influentate profund de studiile pe care Mimi le-a efectuat in Franta."
sursa : (www.bistromargot.ro/vinurile-mimi/)
Vanduta de CFR Calatori lui Georg Hocevar. Odata reparata, lcomotiva pleaca in extern !
Sold by CFR Calatori to Georg Hocevar. Once repaired, it will leave abroad !
Dej Triaj, 15.04.2014
English and Romanian
The Orthodox Monastery of the Assumption of Virgin Mary from Izvoru Muresului, also known as 'the monastery of Romanians everywhere', is the place where all Romanians can find their peace and solace. The scenery around the monastery, the story of its building and the peacefulness felt by visitors once they passed beyond the monastery gates, make them think of a 'slice of heaven.'
Located off the national road linking Miercurea Ciuc with Gheorgheni and surrounded by a stone wall as the medieval churches used to be, the monastery from Izvoru Muresului was built in a record time, due to the care of the Archbishop of Covasna and Harghita, His Eminence Ioan Selejan. Soon after he was installed Bishop, in 1994, His Eminence Ioan realized the need of building a monastery for Romanians everywhere to gather here for the major religious feasts, in the context in which there didn't exist any monastery in the area where Romanians could go for celebrating and praying on such important occasions, being forced to cross the mountains and go to the places of worships existing in Moldavia.
'The need was felt for a communion between the Romanian communities in the area, scattered across the mountains as they were, and I decided that they should have a place where to be able to gather at least for the major holidays,' said the Archbishop.
The monastery was built on the precise spot of a former sty and landfill.
His Eminence recounted how, while he was looking for a place where to build the monastery, a local from Miercurea Ciuc offered him 'a sty and ten acres of land at Izvoru Muresului.' The high priest received the offer with joy, while he was already starting to imagine how the monastery would look like.
'The idea of being offered a sty to build a monastery on its precise spot sounds more like mockery. However, I went there, I saw the sty and the next thing I know is that I was already started to imagine how I should part it. Right here the chapel, here the priest's room, there the kitchen and the monk cells,' said the Archbishop. One day, while walking down the Mures, through the woods, not far from the sty, His Eminence met an old man, who told him that he was standing right then on 'the priests' land.' And that's how he found out that, actually, the four hectares of land that today belong to the monastery used to belong to the Orthodox parish from Izvoru Muresului, which he later discovered it was bought by Christians, in 1936, with the intention to erect a monastery there. However, the locals weren't able to stick to their plans and see their dream come true, because of the World War II and the dark times that followed.
His Eminence Ioan believes that he was chosen by God to build the monastery, which walls were finally standing thanks to the prayers of tens of faithful who, over the years, wanted to see this monastery in place. 'While until that moment I used to think that I was the initiator of the plan to build the monastery, now I believe that I was only the second one to come up with this idea. It was not me, but these Christians who, while crossing the mountains to Moldavia, to go to the Neamt, Agapia and Varatec monasteries, while seeking the holy settlements over the years, they may have thought to themselves: how great would it be if we had our own monastery at home. And here it is, 60 years later, God chose me to make their dream come true and I believe now that this monastery it's the result of their prayers. It was not my ambition [...] but the result of so many believers' prayers to heaven to send someone here to build a monastery on the plot of land that they had bought especially for this purpose back in 1936,' said Archbishop Ioan.
The foundation stone of the monastery was laid in 1996 and the whole construction was already completed 22 months later, within a record time, the high priest saying that he felt the people's prayers during the entire time of the construction works. 'I felt their prayers during the entire time of the construction works at the monastery. Within 22 months we already had the big structure in place and almost one kilometre of monastery wall and every other building there started, which is a lot,' said His Eminence Ioan Selejan.
The monastery was inaugurated for the first time on August 15, 1999, and consecrated one year later, in the presence of the Patriarch back then, His Holiness Teoctist.
The Monastery from Izvor Muresului, showing a Brancovenesc style, pleases the eye not only through the beauty of the buildings and the beautiful scenery surrounding it, but here there is also the largest fresco painted in Romania, made in Neo-Byzantine style, about which father Ioan said that it covers 'thousands of square metres.' The paintings on the monastery walls tell the history of the people living in this area, by marking its most important events.
'Among the paintings on the monastery walls there are also some that tell about the history of the Romanian people, ever since the Genesis and until today, with a clear pedagogic intent. Thus, any of the pilgrim groups or the groups of children with their teachers who come to the monastery are told, through images, colour, about the history of Romania, which is practically an entangled history of the Church and of the Romanian people, since the Church is an institution that belongs to the people [...] There are stories about Brancoveanu, Mihai Viteazu (Michael the Brave), Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Horia, Closca and Crisan and all the great men of Romania who, in one way or the other, brought their essential contribution to the building of Romania,' said the high hierarch.
The painting was made by painter Liviu Dumbrava, with whom His Eminence collaborated in Jerusalem, when the former painted a Romanian church there. The iconostasis of the church is also very rare, being made of wild pear-tree, its form and sculpture also very special.
The monastery's abbess is Miriam Oprea who, under the guidance of His Eminence, worked side by side with the workers during the building of the holy settlement. Nun Miriam is a gentle but very determined woman who always has a kind word for those who come to the monastery with a pure heart. The monastery also hosts one of the most modern religious painting workshops in Romania, where the nuns already painted almost 20 altarpieces for monasteries around the country.
'The paintings were made in the workshop at the monastery and they are now in churches in over 20-22 localities countrywide, so that, when they go to church, the faithful are looking at the paintings made by the nuns from Izvoru Muresului Monastery,' said Archbishop Ioan. Moreover, the nuns also make church vestments here and various other cult objects, some of them available at the shop at the monastery and also wood carvings.
The nuns also take care of the whole place to look like 'the Garden of Heavens', with tens of species of flowers, especially roses of all colours, and also a glasshouse and they even breed animals at the monastery, so that they are sure to eat healthy food and also to give pilgrims healthy food. For every pilgrim who stops by the Izvoru Muresului Monastery gets something to eat and can also spend a night here for only a small amount. The pilgrims are allowed to participate in the religious services held during the day and the evening, they can walk through the garden or rest in the nearby woods, where the nuns put gazeboes. Among the nuns who live here some speak several foreign languages, so that they can gladly offer information to foreign tourists arriving at the monastery.
Izvoru Muresului — Monastery of Romanians Everywhere
For many years, the Izvoru Muresului Monastery was nicknamed 'the monastery of Romanians everywhere', since, His Eminence Ioan explained, 'under the roof of the monastery there also takes place the Summer University from Izvoru Muresului, following the pattern of the University that was founded by historian Nicolae Iorga in Valenii de Munte.'
Every year, invited to attend this event are Romanians from all continents who come here to ask for the blessing of the Archbishop and receive messages of encouragement and solidarity. Among those who come to Izvoru Muresului are also Romanians from the communities along Romania's borders, who are exposed to a powerful denationalization process and for whom the religious service delivered in Romanian language represents a great joy.
The Monastery represents a joy for Romanians from Harghita and Covasna counties, for they have now their place where they can pray to the Mother of God to strengthen their faith inherited from their ancestors and to help them maintain their national identity. 'For the Romanians living here the monastery represents a joy, a spiritual solace and also a place where they can gather every year, at least once a year, for the Assumption of Virgin Mary, and meet with their brothers from Covasna and from all the other neighbouring counties. This is a monastery of joy and they live now with the feeling that they are not alone here, in this space between the mountains,' said His Eminence Ioan.
All those who come to the monastery located 'at the bottom of Hamasul Mare Mountain, in between the two chums, Oltul and Muresul', as Abbess Miriam Oprea like to put it, find a place of faith, solace, and beautiful scenery. The Izvoru Muresului Monastery is, as the famous cultural personality Razvan Theodorescu used to say 'the most beautiful Romanian and Orthodox
- ღ ¨˜”°º•..all right reserved by ja ja bin..•º°”˜¨ღ -
Patimile românilor, precum coroana de spini a lui Hristos
Mănăstirea de la Izvorul Mureşului nu s-a ridicat doar din dorinţa cuiva ci dintr-o necesitate spirituală şi din voinţa lui Dumnezeu, înainte de toate. Pentru că în decursul istoriei Biserica Ortodoxă din Ardeal a avut multe de pătimit aici, în pământul său strămoşesc, nefiind recunoscută multă vreme, rană care şi astăzi mai sângerează. Odată cu Dictatul de la Viena, din anul 1940, multe biserici ortodoxe din inima ţării au fost distruse, pustiite, într-un proces dirijat care încerca să desăvârşească "opera" începută de generalul Bukow pe la 1761. Aşa se face că, după 1994, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, în multe lăcaşuri de cult ortodoxe din cele două judeţe creşteau rugi de mure ce înroşeau cu sângele lor altarele, precum coroana de spini fruntea Mântuitorului. Doar două candele aprinse mai ţineau vie flacăra Ortodoxiei în toată zona: Mănăstirea Sfântul Ilie şi Mănăstirea Doamnei din imediata apropiere a oraşului Topliţa. Mulţi români treceau munţii pentru a se hrăni din prescura vieţii duhovniceşti plămădită în mănăstirile moldave.
Iată de ce atunci când, în 1996, după praznicul Schimbării la faţă, Înalt Preasfinţitul Ioan a aşezat piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş ortodox, se săvârşea până la urmă un act de dreptate poporului dreptmăritor românesc din inima ţării, văduvit atâta timp de altarele lui ortodoxe.
Ridicarea impunătorului aşezământ s-a făcut cu multă trudă şi jertfă. "Nu există clădire, nu există nimic înălţat aici pentru care să nu se fi vărsat lacrimi", după cum îmi spune maica Miriam. Şi încercările nu au fost puţine. Când totul era aproape gata, rătăciţi din neamul lui Attila au intrat cu maşinile dând de pereţi porţile mănăstirii şi călcând totul sub roţi. Într-o altă zi, zidul de piatră a fost pângărit cu îndemnuri revoltătoare ("Afară de pe pământul secuiesc!") şi numai curajul, înţelepciunea arhiepiscopului şi rugăciunile maicilor au zădărnicit provocările. Din nou, Dumnezeu, prin puterea Lui, învingea rătăcirea şi ura.
Şi toate acestea se petreceau doar pentru că românii îşi regăsiseră, după secole, identitatea spirituală într-un ţinut în care doar vicisitudinile vremurilor au făcut ca ei să fie minoritari în propriul lor pământ.
Pruncul Iisus aducând apă împreună cu Maica Sa
Păşesc aproape mut dincolo de poartă, neştiind ce să admir mai întâi: miile de flori, clădirile albe, atât de româneşti în stil şi totuşi altfel decât altele, peisajul mirific sau pictura ce împodobeşte interiorul clădirilor, unică în ţară şi în lume. Şi peste toate acestea cerul curat, de un albastru special, întâlnit numai aici la poalele munţilor din care izvorăsc cele două râuri, aşeza ca un ştergar ţărănesc o dungă de nori.
Mă hotărăsc cu greu spre ce să mă îndrept mai întâi. Privesc şi mă minunez. Şi în cele din urmă mă hotărăsc să le văd pe toate, pe îndelete.
Intru aşadar în biserica mănăstirii cu sentimentul că urc la cer. Dar nu, cerul se coborâse pe pământ. Totul aici respiră armonie şi echilibru, întocmai ca vremurile marilor domnitori munteni Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, în timpul cărora cultura şi arta au înflorit definind stiluri inconfundabile, repetate iată peste veacuri şi în lucrarea de la Izvorul Mureşului. Fresca lăcaşului, neobizantină, realizată de pictorul Liviu Dumbravă de la Gura Humorului, decoraţia catapetesmei, preluată după modelul iconostasului din paraclisul Mănăstirii Dealu, icoanele, pictate de maici în mănăstire, topesc într-un tot românesc trăiri atât de familiare, atât de liniştitoare încât chiar simţi că te afli într-un loc ce prefigurează fericirea din Rai.
Mă închin şi ies, pornind pe firul unei alei spre corpul de chilii al maicilor, care domină prin dimensiunile sale întregul ansamblu. Aici se află şi paraclisul de iarnă al mănăstirii, închinat Înaintemergătorului Ioan.
Holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă, fiind împodobite cu scene iconografice tematice. Cele din foişor prezintă binecuvântarea revărsată de Dumnezeu asupra mult încercatului popor român, de la geneza sa până la sfârşitul lumii, scenele de istorie laică şi cele bisericeşti îmbinând într-o originală expresie sentimente de mândrie şi evlavie creştină.
Întregul parter al corpului de chilii prezintă toţi sfinţii români, într-o ordine cronologică, începând de la martirii primelor secole creştine, primii ierarhi, cuvioşi întemeietori de mănăstiri, apărători şi mărturisitori ai credinţei noastre milenare, nevoitori şi rugători pentru neam şi ţară, până la sfinţi care au strălucit în zilele noastre, cum este Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.
Casa scărilor, prin scenele sale din Vechiul Testament, preînchipuie legătura cu Testamentul cel Nou, adică etajul, unde sunt zugrăviţi sfinţii din sinaxar, pentru fiecare lună a anului bisericesc.
Cobor din "cerul de sus" în cel de pe pământ împreună cu maica stareţă Miriam, pentru a merge în casa duhovnicului, unde sunt pictate scene specifice şi de bună primire a pelerinilor.
Aveam însă să descopăr în chilia arhipăstorului locului, unde se retrage uneori, unica icoană din toată lumea ortodoxă în care copilul Iisus aduce apă cu urciorul de la izvorul din Nazaret, împreună cu Maica Sa. Privesc fascinat fresca, redată într-un stil atât de cald şi primitor, şi văd parcă o mamă şi un fiu dintr-un sat românesc care se întorc cu vasele pline cu apă de la izvorul din muchia dealului aflat în marginea satului, într-o zi albită de soarele unui miez de vară fierbinte. Şi abia acasă, mai târziu, aveam să pătrund sensul acestei unice icoane, întipărită atât de adânc în sufletul meu: pictorul zugrăvise de fapt taina ce leagă izvoarele Mureşului şi Oltului cu lumina lui Dumnezeu, exprimată atât de jertfitor de două milenii în rugăciunile românilor din Ardeal. Şi aceeaşi lumină o regăsim în toţi cei peste 2000 mp de frescă realizată de echipa pictorului Marcel Codrescu în scenele din clădiri, lumină filtrată prin pergamentul vremurilor şi aşezată cu evlavioasă dragoste pe pereţii acestui colţ de Rai.
Mănăstirea ridicată pe groapa de gunoi a comunismului
Astăzi, mănăstirea trăieşte o perioadă de relativă linişte şi lucrarea celor 25 de vieţuitoare de aici este, aşa cum spune maica Miriam, "o mângâiere pentru românii din zonă, şi nu numai pentru ei, ci şi pentru credincioşii de alte confesiuni - catolici, greco-catolici sau reformaţi - care trec pragul mănăstirii, se roagă, depun acatiste sau cer sfaturi duhovniceşti. Am înţeles ceea ce Înalt Preasfinţitul Ioan, care ne-a ajutat întotdeauna şi a fost alături de noi, ne spunea de fiecare dată când treceam printr-un moment mai greu. Şi anume, că "dragostea distruge toată răutatea". Şi aşa este."
La acest moment, maica stareţă a ţinut să-mi spună cum s-a ajuns la alegerea locului de mănăstire, pentru că, aşa cum arată arhipăstorul locului, ctitorul acestui altar, "omul propune şi Dumnezeu hotărăşte ce este folositor întru zidire". Am aflat aşadar cum prin 1994 a plecat Înalt Preasfinţia Sa singur prin munţii din jur gândind să găsească loc de mănăstire, aproape de izvoarele Mureşului şi Oltului, pentru ca în felul acesta cele două râuri, atât de legate de istoria neamului românesc, să se sfinţească. Cineva îi oferise o bucată de pământ pe care era ridicat un grajd de porci şi, în smerenia sa, a acceptat. După ce a văzut terenul, a coborât cu câţiva săteni prin pădure, pe firul unui pârâiaş, şi, ajuns aici, cineva i-a spus că pe vemuri locul acesta se numea "Locul popilor". Aşa s-a aflat că pământul aparţinea parohiei şi fusese transformat în groapă de gunoi. După ce a discutat cu parohul, terenul a fost donat pentru mănăstire şi, aşa cum adesea spune Înalt Preasfinţia Sa, "gunoiul comunist a păstrat numele locului 50 de ani şi mănăstirea născută din gunoiul lor este soarta dar şi sublimul mănăstirilor harghitene". Pentru că şi alte mănăstiri din episcopie au fost ridicate pe gunoaie sau grajduri de porci din vremea comuniştilor, ca în cazul Schitului Dumbrăvioara. Mai târziu, s-a aflat de la un bătrân că în 1936 locul acesta fusese cumpărat de către credincioşii din Izvorul Mureşului pentru a se ridica pe el o mănăstire. Mare este puterea lui Dumnezeu!
Maicile care s-au zidit odată cu mănăstirea lor
"Viaţa maicilor de aici se desfăşoară după o rânduială stabilită de Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan, după tipicul mănăstirilor de maici din Moldova şi Oltenia, cu rugăciuni şi slujbe de noapte şi, bineînţeles, cu ascultări", îmi spune maica stareţă.
Ceea ce pentru pelerinul de rând pare o oază de linişte şi reculegere pentru vieţuitoarele ei înseamnă multă muncă, răbdare, dragoste, ordine şi ascultare. Nimic din tot ce există aici nu este aşezat la întâmplare. Zece maici lucrează la atelierul de pictură, unde sunt realizate icoane pe lemn pentru pelerini, pentru biserici şi mănăstiri noi. Alte maici lucrează în atelierul de broderie, în cele de croitorie, sculptură, dulgherie sau la iazul de peşte. Mănăstirea se autosusţine financiar din veniturile realizate prin valorificarea obiectelor pe care le vinde, fără sponsorizări, îşi produce propriile produse alimentare (lapte, ouă, legume etc.), reuşind să se întreţină, să înalţe această bijuterie ortodoxă şi să facă milostenii. Multe milostenii către bătrâni, familii sărace, nevoiaşi.
Nici nu este de mirare, cunoscând-o pe maica stareţă Miriam (de 14 ani în mănăstire), că acest aşezământ este o adevărată gură de rai. Înaltă, sportivă, cu călcătură hotărâtă, permanent preocupată ca totul să fie perfect, la fel de râvnitoare la rugăciune şi la muncile câmpului, nejenându-se să urce pe tractor, să strângă fânul, să smulgă buruienile din seră, să scoată peşti morţi din heleşteie cu minciogul sau să mulgă vacile. Abia atunci când o auzi vorbind, rostogolind vijelios "r"-urile din fraze, descoperi bucuria din sufletului ei în care toate surorile de mănăstire şi-au aflat loc. "Cel mai mult m-a marcat finalizarea lucrărilor, când după toată truda am ajuns şi noi să avem rânduială de slujbe, să găsim linişte şi să ne urmăm drumul pe care ni l-am ales. Bucuria mea cea mai mare este faptul că mănăstirea are un altar, o candelă permanent aprinsă, slujbe, maici râvnitoare, obşte liniştită. Sunt mulţumită că am ajuns aici şi că ne-am zidit fiecare dintre noi odată cu mănăstirea noastră", îmi spune maica.
La priveghere cu o maică ce a stat în pustie şapte ani
Seara m-a prins în curtea înmiresmată a mănăstirii, cetăţean al unui oraş de zgură, sosit la poarta Raiului de lângă inima României, nepregătit parcă să-mi schimb statutul. Abia intrat în biserică la privegherea sfântului de a doua zi, ascultând cântările preotului duhovnic Emanuel Manta şi glasurile maicilor adunate aici din Ardeal, Moldova, Balta Brăilei, Oltenia sau Bucureşti,
m-am trezit deodată purtat de îngeri spre cer. Şi atunci, în mireasma tămâiei, am realizat că sunt şi eu, pentru o zi, cetăţean al Raiului de pe pământ, bucurându-mă foarte pentru aceasta.
Şi aproape de miezul nopţii, ieşind de la slujbă, am întins mâna unei făpturi aduse de spate, înveşmântată în negru, pentru a o ajuta să coboare scările bisericii. Era maica Modesta, de 86 de ani. "Cea mai harnică dintre noi", cum o caracterizase maica stareţă atunci când am întrebat despre Cuvioşia Sa.
Citisem cu ani în urmă într-o revistă o poveste tulburătoare despre o maică pustnică cu numele Modesta, ajunsă în mănăstirea de la poalele Hăşmaşului Mare, venită tocmai din munţii Vrancei. Era chiar ea! O văzusem în cursul zilei trebăluind în grădina din faţa căsuţei sale din lemn, ridicată dincolo de zidul de piatră, spre codru, unde se nevoieşte, condiţiile din mănăstire părându-i-se mult prea sofisticate pentru cât îi este necesar. I-am spus sărut mâna şi i-am lăudat grădina. Mi-a mulţumit, grăbindu-se spre chilia sa de la marginea pădurii. Abia acasă aveam să-mi amintesc povestea acestei maici. Intrată prin anii â90 în mănăstire, Maica Modesta, împreună cu o altă maică, se retrăsese, cu binecuvântare de la duhovnic, într-o crăpătură de munte, aproape de Lepşa, judeţul Vrancea. Orfană de mică, se lipise de singurătate, de rugăciune şi de liniştea codrului pe care îl asemuia unei biserici. Doar sălbăticiunile pădurii îi ţineau companie. Tot ce avea, împărţea cu sora ei şi cu animalele din jur. Într-una din zile, o ursoaică a atacat-o, muşcându-i spatele şi rupându-i mai multe coaste. Salvată de Dumnezeu, la un moment dat, Maica Modesta a trebuit să coboare din munte, cu sora ei de singurătate, care căzuse în înşelarea diavolească. Şi aşa, după experimentarea pustiei şapte ani, din porunca Înalt Preasfinţitului Epifanie al Buzăului şi Vrancei, a ajuns la Izvorul Mureşului. Gândul ei este însă tot la pustie. De aceea a cerut să fie lăsată măcar să se nevoiască în marginea codrului.
Am plecat de la mănăstire străluminat de liniştea locului şi vindecat de multe boli citadine, cu speranţa că bunul Dumnezeu îmi va mai acorda încă o dată viza de flotant pentru acest tărâm de lângă inima României.
Engraved Discomforts.
Bedeutungslos Übelkeit unbeweglichen Groteske übertriebenen Stimmen spürt Todesfälle,
tortuosae sunt voces figurarum unwrapping peri- insensibilis est, proposita stuporem dentium crates,,
inchizitorial temnita întuneric transpirație prestidigitație conștiință umbre întuneric odata agonia hidos lui,
ύπουλη εξαντληθεί κόλαση σκοντάψει διαταραχές πλημμυρίσει αντηχήσεις ογκούμενος αίμα φοβούνται διαστάσεις κλειδωμένη,
woes hynafol uffernol fflamio gofidiau beddrodau agored bwystfilod drwg cydio ofnadwy ychwanegu at eneidiau llosgi llygaid gwan,
middernacht duivels veroordeling reusachtige tranen morbide bedoelingen jaloers hoogdravende sprekers onbekeerde tongen ontzet,
esgotos demônios monstros mortais gargantas de fogo fantasmas presos odiava vermes boudoir sinistro afundando crânios vala,
kylning utmattade dödliga kroppar skriker ödelagd gråt breda väsande ormar poison reptiler söker,
ゴツゴツした猛烈なメロディーダイナミック境界が乙女の睡眠を忘れた.
Steve.D.Hammond.
Plugul Mare - 31 dec 2011
In dimineata de 31 decembrie pornesc sa colinde adultii, formind asa-numitele cete ale Plugului mare, la sarbatoare participand nu numai tinerii, ci si varstnicii.
Plugul pus pe roti si impodobit cu brazi decorati cu panglici colorate, ciucuri, covrigi si mere rosii, avand in varf un stergar brodat, acesta confera ritualului un statut special. El este tras de doua pana la patru perechi de boi sau de cai, ori tractor. Odata intrati in curtile gospodarilor, vataful, adica seful cetei, incepe sa recite Plugusorul, acompaniat de sunetele buhaiului si ale fluierului. La final, flacaii trag brazda cu plugul in mijlocul curtii, in semn de belsug. Acest obicei isi are radacinile in stravechea credinta dacica a perpetuarii vietii, a noului inceput.
*******************************
On the morning of December the 31st adults start to wander, forming so-called big bands of the Plow, not only young people attending the celebration, but also elderly.
Plow put on wheels and adorned with trees decorated with colored ribbons, tassels, pretzels and red apple on top with a embroidery towel , ritual gives it special status. It is drawn by two to four pairs of oxen or horses, or tractors. Once inside courts householders, that head bands, begins to recite Plugusorul, accompanied by sounds of flute and bittern. Finally, the boys pull the plow furrow in the middle of the court, in a sign of wealth. This custom has its roots in ancient Dacian faith perpetuation of life, new beginning.
***************
The Sümela Monastery stands at 1200 m altitude on the foot of a steep cliff facing the Altındere valley in a fabulous mountain landscape in the region of Maçka in Trabzon province. According to the legend, the Monastery was founded in the honour of the Assumption of Virgin Mary by two monks from Athens called Barnabas and Sophronius during the reign of the Emperor Theodousius I (AD 375-395). In the 6th century, it was restored and enlarged by the General Belisarius at the behest the Emperor Justinian. The Monastery reached its almost present form in the 13th century. It gained its highest importance during the reign of Alexios III (1349-1390) of the Comnenian Empire of Trabzon, which had been established in 1204. The crowning ceremony of Alexis III was held here. His son Manuel and the later Comnenus rulers have added more wealth and fame to the monastery by imperial grants. During the Ottoman Period, like most other Christian Orthodox monasteries, the rights of the Sümela Monastery were preserved by the Sultans. During the 18-19th centuries many parts of the Monastery were restored and some more buildings were added. The Monastery was seized by the Russians during the occupation of Trabzon between 1916-1918 and then in 1923 it was completely abandoned. Today it is opened as a museum and is one of the most visited historical places in the Black Sea area. A church, a library rooms of the monks, a chapel, a sacred water spring and a kitchen can be seen inside the monastery. The monastery is famous for it’s well preserved old outside walls frescoes, although partly damaged by recent “inscriptions” carved by rude visitors of all times and nations.
Mănăstirea Sümela se află în regiunea Maçka din provincia Trabzon. Este situată la baza unei stânci abrupte care străjuieşte valea pârâului Altındere, într-un mirific peisaj de munte, la altitudinea de 1200 m. Legenda spune că mănăstirea a fost întemeiată cu hramul Adormirii Maicii Domnului de doi călugări din Atena, Barnabas şi Sofronius, în timpul domniei împăratului Teodosie I (375-395 AD). In secolul VI a fost restaurată şi extinsă de generalul Belizarie, din porunca împăratului Iustinian I (527-565 AD). In secolul XIII dobândise deja o formă apropiată de cea de astăzi. Cea mai mare importanţă a avut-o în timpul domniei lui Alexios III (1349-1390), conducătorul imperiului Comnenilor, întemeiat la Trabzon în 1204. Ceremonia de încoronare a lui Alexios III a avut loc în biserica mănăstirii. Fiul lui, Manuel, şi alţi prinţi care au succedat la domnie au contribuit cu daruri imperiale la consolidarea statutului de mănăstire puternică şi bogată. In perioada otomană, drepturile mănăstireşti au fost protejate de sultani, la fel ca şi în cazul altor aşezăminte creştin-ortodoxe de pe teritoriul imperiului. In secolele VIII-IX, au fost renovate unele părţi din mănăstire, adăugându-se şi construcţii noi. Mănăstirea a fost sub ocupaţie rusească odată cu toată provincia Trabzon în anii 1916-1918. Ulterior, în 1923, a fost complet abandonată. Astăzi este amenajată ca muzeu în care pot fi vizitate biserica, o bibliotecă, o capelă, chiliile călugărilor, bucătăria, izvorul cu aghiazmă. Mănăstirea este cunoscută pentru vechile fresce exterioare bine conservate, chiar dacă unele au fost parţial distruse de “inscripţii” recente scrijelite de vizitatori nesimţiţi din toate timpurile şi de toate naţiile.
en.wikipedia.org/wiki/S%C3%BCmela_Monastery
www.crestinortodox.ro/Manastirea_Sumela_din_Turcia-24-125...
calea mocanitzei -Govasdia
www.petitieonline.ro/petitie-p12154043.html
www.youtube.com/watch?v=GIPHLB3vHaw&feature=player_em...
si cum a fost odata.......
Pierzi, castigi... Negustor te numesti! M-am dus si eu ca tot omul la piata sa cumpar una alta, printre care niste mere. Eh, vezi tu, nu este atat de simplu sa cumperi niste mere de la "piata".
Am pus mana pe mere sa mi le aleg si sare ca ars negustoru' spunandu-mi: "Hei, ce faci? Pai, nu e asa, nu ti le alegi tu, ti le pun eu. Nu ti le alegi tu!". Si eu zic: "Cum? Pai, sunt la piata! Imi aleg ce vreau."
Si el zice: "Nici vorba! Iti pun eu. Daca vrei sa iti alegi du-te la supermarket!".
Evident ca m-am enervat, am lasat balta merele si mi-am vazut de treaba mea. M-am dus la supermarket, practic la Mega Image ca sa imi cumpar mere fara ca negustorul sa mi le aleaga el.
Am stat si m-am gandit mai apoi la ceea ce mi-a zis negustorul: "Nu ti le alegi tu...". Revoltata, bineinteles. Am ajuns acasa si am stat si m-am gandit per ansamblu... Pana la umra nu alegem noi nimic. Practic, ni se ofera sau nu. Practic, ni se raspunde cerintelor sau nu.
In viata ma refer. Asa este si in viata. Nu esti tu negustor, tu esti cel care cere. Uneori esti si negustor, dar mai rar. Cand esti negustor ai prea multe pe cap si nu stii sa analizezi, sa vezi dincolo de ceea ce ti se arata.Ai de pierdut dupa parerea mea. Fiecare client conteaza. Poate fi unul care "iti face ziua" sau mai mult...
Cand esti tu cel care cere, este cu totul altceva.
Tu ceri si...Ti se ofera sau nu. Cert este ca pentru un kilogram de "mere", ajung la concluzia ca trebuie sa lupti pana in panzele albe, mai nou. Pe vremuri nu era chiar asa. Acum...Trebuie sa lupti sau nu. Negustorul poate fi foarte dur asa ca poate...trebuie sa renunti. Asa ca mine! Am renuntat sa ma lupt cu negustorul cel rau care nu intelegea ca pe mine, totusi, "merele" ma faceau fericita.
In ziua de azi prea putin conteaza ce ii face fericiti pe unii, altii, important este doar sa iti vezi scopul (ca negustor, zic), atins, si poti merge mai departe, la somn, linistit.
Fericirea si negustorul nu mai sunt ce au fost o data... Vremuri apuse. Cum zice si Tudor Chirila: "De mult, tare de mult...".
Stau si ma intreb: "Ca negustor, ce castigi daca ai atitudinea asta?".
analizezii, apuse, arata, cap, castigi, de mult, dincolo, fericire, intelegea, kilogram, lupti, mega image, mere, merele, negustor, o data, panzele albe, piata, pierzi, tu, vezi, vremuri
The Sümela Monastery stands at 1200 m altitude on the foot of a steep cliff facing the Altındere valley in a fabulous mountain landscape in the region of Maçka in Trabzon province. According to the legend, the Monastery was founded in the honour of the Assumption of Virgin Mary by two monks from Athens called Barnabas and Sophronius during the reign of the Emperor Theodousius I (AD 375-395). In the 6th century, it was restored and enlarged by the General Belisarius at the behest the Emperor Justinian. The Monastery reached its almost present form in the 13th century. It gained its highest importance during the reign of Alexios III (1349-1390) of the Comnenian Empire of Trabzon, which had been established in 1204. The crowning ceremony of Alexis III was held here. His son Manuel and the later Comnenus rulers have added more wealth and fame to the monastery by imperial grants. During the Ottoman Period, like most other Christian Orthodox monasteries, the rights of the Sümela Monastery were preserved by the Sultans. During the 18-19th centuries many parts of the Monastery were restored and some more buildings were added. The Monastery was seized by the Russians during the occupation of Trabzon between 1916-1918 and then in 1923 it was completely abandoned. Today it is opened as a museum and is one of the most visited historical places in the Black Sea area. A church, a library rooms of the monks, a chapel, a sacred water spring and a kitchen can be seen inside the monastery. The monastery is famous for it’s well preserved old outside walls frescoes, although partly damaged by recent “inscriptions” carved by rude visitors of all times and nations.
Mănăstirea Sümela se află în regiunea Maçka din provincia Trabzon. Este situată la baza unei stânci abrupte care străjuieşte valea pârâului Altındere, într-un mirific peisaj de munte, la altitudinea de 1200 m. Legenda spune că mănăstirea a fost întemeiată cu hramul Adormirii Maicii Domnului de doi călugări din Atena, Barnabas şi Sofronius, în timpul domniei împăratului Teodosie I (375-395 AD). In secolul VI a fost restaurată şi extinsă de generalul Belizarie, din porunca împăratului Iustinian I (527-565 AD). In secolul XIII dobândise deja o formă apropiată de cea de astăzi. Cea mai mare importanţă a avut-o în timpul domniei lui Alexios III (1349-1390), conducătorul imperiului Comnenilor, întemeiat la Trabzon în 1204. Ceremonia de încoronare a lui Alexios III a avut loc în biserica mănăstirii. Fiul lui, Manuel, şi alţi prinţi care au succedat la domnie au contribuit cu daruri imperiale la consolidarea statutului de mănăstire puternică şi bogată. In perioada otomană, drepturile mănăstireşti au fost protejate de sultani, la fel ca şi în cazul altor aşezăminte creştin-ortodoxe de pe teritoriul imperiului. In secolele VIII-IX, au fost renovate unele părţi din mănăstire, adăugându-se şi construcţii noi. Mănăstirea a fost sub ocupaţie rusească odată cu toată provincia Trabzon în anii 1916-1918. Ulterior, în 1923, a fost complet abandonată. Astăzi este amenajată ca muzeu în care pot fi vizitate biserica, o bibliotecă, o capelă, chiliile călugărilor, bucătăria, izvorul cu aghiazmă. Mănăstirea este cunoscută pentru vechile fresce exterioare bine conservate, chiar dacă unele au fost parţial distruse de “inscripţii” recente scrijelite de vizitatori nesimţiţi din toate timpurile şi de toate naţiile.
en.wikipedia.org/wiki/Sumela_Monastery
www.crestinortodox.ro/Manastirea_Sumela_din_Turcia-24-125...
Great idea, currently clocking around ~1000 cyclists per day
But where does all the data go? As of December 2016 there is nothing available at developer.tfgm.com If anyone knows where the data is available from, please let me know.
Static data dumps *may* be available at some unspecified point in the future from gov.uk data.gov.uk/publisher/transport-for-greater-manchester
London already published cycle count data:
camdencyclists.org.uk/2016/10/camdens-cycle-counters/
..as does Edinburgh...
data.edinburghopendata.info/dataset/bike-counter-data-set...
So come on TFGM! Please get a move on, Manchester is supposed to be a smart city demonstrator!
Poetry in Translation (CCXV): Anonymous, ROMANIA, “The Ecologic Princess and Prince Charming“, “Prinţesa Ecologică şi Făt Frumos” -
The Ecologic Princess and Prince Charming
(Romanian Anonymous Poet)
Once upon a time,
In far-away lands,
There was a beautiful princess
Who just found a frog
Whilst she was contemplating ecologic aspects,
On the shore of an unpolluted lake,
In a green meadow
(recently re-granted by the Constitutional Court).
When, all of a sudden, out of the blue,
Just like that, the frog
Jumped in the Princess’ lap, saying:
My beautiful Princess,
Once upon a time I was a handsome Prince,
Just as a Communist witch
Cast a spell on me and turned me into a frog.
Pray, be so kind to give only one kiss
And I will turn back
Into a slender Prince Charming.
And thereafter, my Love, we shall wed,
And we shall be happy in your castle,
Together with my mother,
Whilst you will cook delicious meals,
Do the washing, conceive children
And be for ever
Grateful to me
And happy with your lot.
That evening,
As the Princess was eating a scrumptious dish
Of frog legs à la mode de Caën
Seasoned with garlic and a sauce of white wine
She smiled discretely, whispering:
I should be damned, if I complied!
(rendered in English by Constantin ROMAN
London 2009,
Copyright Constantin ROMAN)
* * * * * * * * *
Prinţesa Ecologică şi Făt Frumos
(Poet Român Anonim)
A fost odată
Ca nici odată
Şi dacă n-ar fi
Nu s-ar povesti.
A fost odată,
Pe meleaguri îndepărtate,
O mandră prinţesă
Care tocmai zări o broască,
În timp ce contempla aspecte ecologice,
Pe malul unui lac nepoluat,
Dintr-o luncă verde,
Lâng-un vechi castel,
(Restituit de Curtea Constituţională).
Când de-odată,
Aşa, netam-nesam, broasca
Sări drept în poala prinţesei, spunând:
Mândra mea prinţesă,
Am fost cândva şi eu un prinţ mândru
Până când o vrăjotoare comunistă
M-a afurisit să devin o broască.
Rogu-te, un singur sărut dela tine
Mă va transforma din nou
Într-un Făt Frumos, tras ca prin inel.
Iar apoi, iubita mea, ne vom cununa
Şi vom trăi fericiţi, în castelul tău,
Împreună cu mama mea,
Unde tu vei găti bucate gustoase,
Vei spăla rufele, îmi vei zămisli copii
Şi de-a pururea
Îmi vei fi recunoscătoare
Şi fericită că te-ai purtat aşa.
În seara aceea,
În timp ce prinţesa consuma un meniu somptuos
De ciulama de pulpe de broască,
Cu mujdei de usturoi, în sos de vin alb,
Ea schiţa un surâs suav, murmurând:
Să-mi sară ochii, dac-o să fac aşa!
(Adaptare limba Engleză după un poet Român anonim,
Copyright Constantin ROMAN, London, 2009)
See more at:
www.romanianstudies.org/content/2013/09/poetry-in-transla...
cu un picior in vest si cu unul in est
pe aici trecea odata zidul berlinului. ce trist, ce drama de neinteles, ce rusine! cum a fost cu putinta?
one foot in the west and one in the east
here was the berlin's wall. what a sad thing, what a mischievous drama, what a shame! how was it possible?
Binz is the largest seaside resort on the island of Rügen. The first mention of Binz (then called Byntze) is as far back as 1318. In Germany, sea bathing started to become popular in the 1870s, and so began Binz's rise to prominence. In 1870 itself, Binz had 80 visitors; in 1875 the first road connecting the village with the beach (Putbuser Strasse) was constructed; and in 1876 the first hotel was built. Major development began in 1888 with the founding of the "Aktiengesellschaft Ostseebad Binz". In 1895, the first stretch of narrow-gauge railway (today known as the “Rasender Roland”) opened between Binz and Putbus. In 1902 a 600m long wooden pier was built, destroyed and rebuilt a couple of times afterwards. In 1953, the government of the new established German Democratic Republic (GDR) has forcedly nationalised all the holiday facilities and opened state-owned holiday centres. Following the reunification of Germany, Binz has undergone substantial change, like all the other seaside resorts on the island. Many of the villas were returned to their previous owners, and the town was restored and modernised. The GDR holiday centres were privatised and renovated. In 1994, a new pier, 370 metres long, was opened.
***
Binz este cea mai mare staţiune turisticǎ de pe insula Rügen. Prima atestare documentarǎ a aşezǎrii (care la vremea aceea se numea Byntze) dateazǎ din 1318. In Germania, turismul la mare a început sǎ fie popular încǎ din anii 1870, contribuind pas cu pas la dezvoltarea localitǎţii. In anul 1870, Binz avea deja 80 de vizitatori; în 1875 s-a amenajat prima stradǎ care lega satul de plajǎ (Putbuser Strasse); în 1876 s-a construit primul hotel. Adevǎrata dezvoltare urbanǎ a început însǎ odatǎ cu întemeierea societǎţii pe acţiuni “Ostseebad Binz” (“Bǎile Baltice Binz”) în 1888. In 1895 s-a dat în folosinţǎ primul tronson al cǎii ferate înguste (cunoscutǎ azi ca “Rasender Roland”) între Binz şi Putbus. In 1902 a fost construit un pod maritim din lemn de 600 m, distrus şi reconstruit apoi de mai multe ori. In 1953, guvernul nou formatei Republici Democrate Germane (RDG) a naţionalizat toate facilitǎţile turistice şi a deschis complexe de vacanţǎ aparţinând statului. Binz s-a schimbat substanţial dupǎ reunificarea Germaniei, la fel ca toate celelalte staţiuni turistice de pe insulǎ. Multe vile au fost returnate proprietarilor, fiind apoi restaurate şi modernizate. Complexele de vacanţǎ redegiste au fost de asemenea privatizate şi renovate. In 1994, podul de lemn a fost prelungit cu unul nou cu lungimea de 370 m.
Source: WIKIPEDIA
The legend says that once upon a time, a crippled and blind old man, riding on the back of his donkey, reached by mistake the shore of this lake. The old man strived for hours to get out of that smelly mud, but his stubborn donkey didn’t want to move at all, as if a mysterious force was drawing it towards the lake. It was with great wonder and joy that the old man realised, when getting out of the lake, that his eyes could perceive again a beam of light, and his feet that had stopped helping him a long time ago, began to obey him. As for his wise donkey- its bad wounds on the back had healed, and his body was younger than ever. When they found out about this, lots of people rushed to the shore of the lake, bathing and putting mud all over their bodies so that they’d be cured. And so many other miracles happen there- crippled people start walking again, aged bodies recover their youth, women regain fertility and those with chest pain restore to health.
***
Legenda spune ca un batran tatar olog si orb pe numele de Tekir, a ajuns odata cu magarul sau din greseala, in malul acestui lac. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa. Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau bidiviu - plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire. Si cate minuni nu se petrec acolo - ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea.
Source: www.techirghiol.com
The Sümela Monastery stands at 1200 m altitude on the foot of a steep cliff facing the Altındere valley in a fabulous mountain landscape in the region of Maçka in Trabzon province. According to the legend, the Monastery was founded in the honour of the Assumption of Virgin Mary by two monks from Athens called Barnabas and Sophronius during the reign of the Emperor Theodousius I (AD 375-395). In the 6th century, it was restored and enlarged by the General Belisarius at the behest the Emperor Justinian. The Monastery reached its almost present form in the 13th century. It gained its highest importance during the reign of Alexios III (1349-1390) of the Comnenian Empire of Trabzon, which had been established in 1204. The crowning ceremony of Alexis III was held here. His son Manuel and the later Comnenus rulers have added more wealth and fame to the monastery by imperial grants. During the Ottoman Period, like most other Christian Orthodox monasteries, the rights of the Sümela Monastery were preserved by the Sultans. During the 18-19th centuries many parts of the Monastery were restored and some more buildings were added. The Monastery was seized by the Russians during the occupation of Trabzon between 1916-1918 and then in 1923 it was completely abandoned. Today it is opened as a museum and is one of the most visited historical places in the Black Sea area. A church, a library rooms of the monks, a chapel, a sacred water spring and a kitchen can be seen inside the monastery. The monastery is famous for it’s well preserved old outside walls frescoes, although partly damaged by recent “inscriptions” carved by rude visitors of all times and nations.
Mănăstirea Sümela se află în regiunea Maçka din provincia Trabzon. Este situată la baza unei stânci abrupte care străjuieşte valea pârâului Altındere, într-un mirific peisaj de munte, la altitudinea de 1200 m. Legenda spune că mănăstirea a fost întemeiată cu hramul Adormirii Maicii Domnului de doi călugări din Atena, Barnabas şi Sofronius, în timpul domniei împăratului Teodosie I (375-395 AD). In secolul VI a fost restaurată şi extinsă de generalul Belizarie, din porunca împăratului Iustinian I (527-565 AD). In secolul XIII dobândise deja o formă apropiată de cea de astăzi. Cea mai mare importanţă a avut-o în timpul domniei lui Alexios III (1349-1390), conducătorul imperiului Comnenilor, întemeiat la Trabzon în 1204. Ceremonia de încoronare a lui Alexios III a avut loc în biserica mănăstirii. Fiul lui, Manuel, şi alţi prinţi care au succedat la domnie au contribuit cu daruri imperiale la consolidarea statutului de mănăstire puternică şi bogată. In perioada otomană, drepturile mănăstireşti au fost protejate de sultani, la fel ca şi în cazul altor aşezăminte creştin-ortodoxe de pe teritoriul imperiului. In secolele VIII-IX, au fost renovate unele părţi din mănăstire, adăugându-se şi construcţii noi. Mănăstirea a fost sub ocupaţie rusească odată cu toată provincia Trabzon în anii 1916-1918. Ulterior, în 1923, a fost complet abandonată. Astăzi este amenajată ca muzeu în care pot fi vizitate biserica, o bibliotecă, o capelă, chiliile călugărilor, bucătăria, izvorul cu aghiazmă. Mănăstirea este cunoscută pentru vechile fresce exterioare bine conservate, chiar dacă unele au fost parţial distruse de “inscripţii” recente scrijelite de vizitatori nesimţiţi din toate timpurile şi de toate naţiile.
en.wikipedia.org/wiki/Sumela_Monastery
www.crestinortodox.ro/Manastirea_Sumela_din_Turcia-24-125...
XPS;v¼ªXO«ÈuÚËZ1r#"«ïãCHÒ+Rû{§¥Hi9Nõ'Äb (c¶y[_P$ üA¸ý óR;·zçê[åðúuü+ÓåÛõÿÖë¼bôYv¡1Jô`§j` (Ûâ$¨©>ÇlUs¸"B¯Ì-7¥>¿C¤·.,úÄc¸¼SLQÈü Q×V>«ÊzÆ|(zõ¦õÀXb¨TÐê$CS8n&3ìªT5AEJ¿ìàejÑÊ#¡Ceñ¥A¸«à"Fdû.:l:Òª8¤á5O¡[ôj¦ì1Áºidñïq´ÜDL~By2>.Tÿ+éÙasÒTqäEhTÐS²/ÄfAêD¡E[WðÀY²¤ùªñë"¢åãJ¢QÏ«65Üv®)¥·`WàcÎSà¼ùðZSímáÒ¿,ÿ×ì*}8½HFeßØýýòLd3&è¦ QÚ£¥rXk4(·)@8
OÃ\T+Ã-Ú¹·æÊ9H»ýØÚZKjï7IJtwU }#ùp-*_Å,VȱÆÓÛ*pjSÈ°èËLS°º°U2¥À`?väqíZd¡ÅÊü[)nm±B¼Wn»^k *yJµqUÉ22ºû\Ey
ì(kºZüܲèÊßjH¿d¯@£
¢Lj¾*^K^
뫶ýp+ówcÕbúüî,$¢ñ;©êk·üL%òGòÛ;Z
ïâã}¥¨.AÑkCËaö{íÇ+0[áByþ-1}XµP°U
T}9YnÝ^LÚåÙ°°4-³»Ô(,Ez²xâC^\½ÓòâÖâ$ÚYß\{¦1ÀÛX5
õ¡ËHÝk;[e[
â@ûë¾DqÒÚ+q$¶Är?ÈÙÍyu88pÒ¬Öó¸,$F,I~Û
ch ¶]2Å×BUî? ÷åã|"ê2ÝéÖÕ41«V7x×*®üý&Í5Ë´Ì I¾=ÏNU*g£v%eãêìXÔr©ÛôÜí¤JôÙ%Y[ÖÙ_U©4GUøqAÙVøLñ(2¼<EÀ1D#b¡[ö°[*)wÂíã2|HI]Fü¬RÜ6ܨà´Jy¨`6¯Ñ¥þ®¡õo[ëqÓÔå^õkÏùx7ebßÿÐìíqw #|Ôsðé
æyJ¯7/^\ö¯JmLUHÅv+F¬ »p<ËJñK µRn]V³
ýºâÍ+Û¼RN»¾Ô¥7 þJB[Ìâ3ip97¢ÜY[®øª!tÈ9J¾ÈCH¥k]ßö°$,ú¤pÞ4ѵ~ÏÄ6;BW",J¨¤³·íJ)]ñVýXUùNæP~C®E¢H
µbǦø©Få<@¢ìvùâT®½@¡j±5 Ú)Ó¦Hä´ClCÁRVÙ
i°ßý%&BòÔss¦Û$¯U-`Vê§?G
Û]7ÊöÓ¥¼PÚ3î²$`;p"6¼çg8Øó¥vã«MÒ1ncU$!Z
UHïOµ
"E©éqEâêÛ
paúðRx×Í9$Y*îV¥FQOÕl©ëráPý6å2°nLiCP~¯Û|@n½õ¸·6Wût©åüÜ¿¹1md§%½ôË6ÌvEKJAãªW¢Ã Iþ8ãµ¹öåLPvQõ¤¹$\Æòj27"
+×¥K³$qƼ^"À-ð÷ÝoµJâ¡pd¶dYT¼Pݨv¨^Øh¯ZÌúRÆòBÌ9IPvï]ÉðÁÉE ÖÉ<Ár.""Êâ4+ÈX0©ØÌÿ9dz¶X}4Ñ$n«))g¨:©4÷ørL7(×µ¼mÒ@ÁÀ=:]qehZ©ú^ úï.<¸OJÒéñÿÆØ£kÿÑìÖÚ·©,ÀT£Nµ¾lP6÷gÖuUBÕ~
Á#Áw5À¢ú5©<b??gÄøbVj:¤qm y'e¯Âa×|PÏ¥Fòó½fG©ª~ÉöÂ
)UõCc,R"°ÔUU¨zqÚ¹ Ä£|ÀeoQ*¼Ô§ÙaZSô¦
O*MBÒHë$lÄ![aMÇ-¾xÒÚ«´Q¬nªxc?ì\XN¤døï6åÖ¾8¥pBI
¬|MAñ¯Ë4í:Ü2[P£LU M©°ßMEC-ºBïPÍ@¥ÏZ1öÀShä¬hÊx¨*wÓj
°%d²Zò
Ì#e!f·Z/^8(ßp7ôÈ!ò í±ÍNØm»fX¿y±!Ð2÷
J|X !´¸ïZ9YÊ
_²U¢S©RK. :&1ËÍÜH¿eÕhe0§¿\w]®.-¢1\G «D]Ú¢§æã'FÖî9f-$A¬¡¡É`I^$».Ô6ñOÕËȵhÎüÔ#ìòí¾&×dþy"¼15wõ%íÿÊD&|DôÒE)ê4àQÏòm·ßbIÿÓêI
̪}N0}:@k»V¸¡wK!EaN¾ÜKKÑñýp¼}6£{Ó|im@Ék
«ÇƨâEj}öĪI,E":ÊÛ8õߧÏe³Vò[Qå>ÀßÜÔtj§ùéÓI))§Ñk
¿Sâ4¢*¢MëÔ
~ÈkâñÅiFÒéì^A4¬À5A£T?ÚÅ+nudgAÁÂH´'aàj` |ö«"ó%B)o²À×ö¾ºò¨Ó!e$s
k×Ã
-0fC(¸MÁ¶ÅTò)æEøNÞ,x±"£®¶gáIà¨fîö
iö©Ó\ÏÂURÐ>㧹·qJâÓpW
[$äÀÔöÛ4$"APò®áǵwqW2I̤²Ò¿éñm×lU°ék gR"ù1îOêxâ«-n¡ñ¥å1p§¦QJòSBßøÒmUÜäªc$ÅÀ£s׳cKknÚê;3q%sëR$RxãºÐè×è×ú×£Ì}N¾§*7N¼y×ìÿ_ÿÔè·DZºn`#@+_ÙðÂÄo_KÀÃQ¿k(mã6ãQûÒ¤µH5ü+¬YÞ'á¡ `ü> +M½Å-ø`:/qßZ·Ör¢T'©nØ°ï·ØQhÛ
3N¶Â@©õ#í¿ÅL¤
÷#E·ÍdÇÄÇ}8¢üÅæ&òtda}5Zî~î©
¥îah÷q-%(uf¬v]>9+aÃI¶¡,¡â'¦G©Tßqì¾ã
>ÒåÍýUO¢B
ªÕéËùr%(©.X§'§pÌ8D©SØãI%OôuÄÅsorþ
[¨©PÁz
ÐïWÊo/¤xZj@;nüyR¡~ÓSö ¯téï.ãHã"9W)Á*E
HPiñ¤0K%Ä¡Ð4nj7 iU uÒn5±ÞWSfVmɨ$Q¾ÃHPA1N\&\J9/Q±Øï¾ì©wõÛ·ú×bÄ\²Ðøw5¦õ¦òAzò4¯¦g«Zʦ¢¥z3Þ
-¾ D¦{IÝØ%Z ez×·L²l°'Ö#9uAZs¨èðÅ
Z¥¼¦éõå¡fNê´äÆ
;áTE¼Ö÷<Ä4y!ø%¼@?³ÓK½_Üráû¾<þÏ~9|ñWÿÖê:~o¬Ç5m¶Çá4Ûõ`¶\(ù}&!
³,s=en<Ô¯ËMÒÙ¤N¤ÖßeçsÆÅ)÷6RKó<-´['<ÇÚÛµnù&»Y:Û[HQLµæ)A¾ôðÆÑKgôáôqð©JvÀÈ¢RÞ¤
ÚÈT×°ö®Aôº¤QUÔS`+ßcª ج:¾Ç°-×Û
Eat©4
RL,éÚÿøäBin/ÚÞQ1B2GlÀÒ¤òvé²b)w%¥CtÉr£bÍÓýU9.&¾ºxÞ?G2;¹ÜåfFÛãI. ÷ò¼¼C³l+ò½ðq2à
VútæT¥Ç?Û¥z?QvpÔ%U¶@®?y¯Å×aýA( # ººDÓÄÿ[v¥6Ù`Iy¤\þxâ¢P¤ª©¡¨éP}ÆJØRd'?©p¨weêËðUnd!i!·í°ø¨ªÔ0©Õ[geB¼R«Å(veñë
i êQ\Ep÷Jï'Bl
p+¯NÆKTe5r©!}¶Ë\zK;õ[pn
²æ%V`ËÆ£âøC5zµË)(ùõ;fÓi\'Z
(e"£7ÅU}F³ÛÐCÉЯ?ÙÆÓÂÓµðÁ%CLô25J-⤱¢âW¹µàܪ¬¨íMºr±UA5g>sI}dÛføNì6ëúåǧ˿*ú{Òû\|?ÊÀ¯ÿÙ8BIM%qýy|ã
Z©
PáÿâXICC_PROFILEHLinomntrRGB XYZ Î1acspMSFTIEC sRGBöÖÓ-HP cprtP3desclwtptðbkptrXYZgXYZ,bXYZ@dmndTpdmddÄvuedLviewÔ$lumiømeas$tech0rTRC<gTRC<bTRCELRY`gnu|¡©±¹ÁÉÑÙáéòú&/8AKT]gqz¢¬¶ÁËÕàëõ!-8COZfr~¢®ºÇÓàìù -;HUcq~¨¶ÄÓáðþ
+:IXgw¦µÅÕåö'7HYj{¯ÀÑãõ+=Oat¬¿Òåø2FZnª¾Òçû%:Ody¤ºÏåû
'
=
T
j
®
Å
Ü
ó"9Qi°Èáù*C\u§ÀÙó
&
@
Z
t
©
Ã
Þ
ø.Id¶Òî%A^z³Ïì&Ca~¹×õ1OmªÉè&Ed£Ãã#Cc¤Åå'IjÎð4Vx½à&Il²ÖúAe®Ò÷@e¯Õú Ek·Ý*QwÅì;c²Ú*R{£ÌõGpÃì@j¾é>i¿ê A l Ä ð!!H!u!¡!Î!û"'"U""¯"Ý#
#8#f##Â#ð$$M$|$«$Ú%%8%h%%Ç%÷&'&W&&·&è''I'z'«'Ü(
(?(q(¢(Ô))8)k))Ð**5*h**Ï++6+i++Ñ,,9,n,¢,×--A-v-«-á..L..·.î/$/Z//Ç/þ050l0¤0Û11J11º1ò2*2c22Ô3
3F33¸3ñ4+4e44Ø55M55Â5ý676r6®6é7$7`77×88P88È99B99¼9ù:6:t:²:ï;-;k;ª;è<'<e<¤ >`> >à?!?a?¢?â@#@d@¦@çA)AjA¬AîB0BrBµB÷C:C}CÀDDGDDÎEEUEEÞF"FgF«FðG5G{GÀHHKHH×IIcI©IðJ7J}JÄKKSKKâL*LrLºMMJMMÜN%NnN·OOIOOÝP'PqP»QQPQQæR1R|RÇSS_SªSöTBTTÛU(UuUÂVV\V©V÷WDWWàX/X}XËYYiY¸ZZVZ¦Zõ[E[[å\5\\Ö]']x]É^^l^½__a_³``W`ª`üaOa¢aõbIbbðcCccëd@ddée=eeçf=ffèg=ggéh?hhìiCiiñjHjj÷kOk§kÿlWl¯mm`m¹nnknÄooxoÑp+ppàq:qqðrKr¦ss]s¸ttptÌu(u
uáv>vvøwVw³xxnxÌy*yyçzFz¥{{c{Â|!||á}A}¡~~b~Â#åG¨
kÍ0ôWºã
G
«r×;iÎ3þdÊ0ücÊ1ÿfÎ6nÖ?¨zãM¶ ô_É4
uàL¸$ühÕB¯÷dÒ@®ú i Ø¡G¡¶¢&¢££v£æ¤V¤Ç¥8¥©¦¦¦ý§n§à¨R¨Ä©7©©ªª««u«é¬\¬ÐD¸®-®¡¯¯°°u°ê±`±Ö²K²Â³8³®´%´µµ¶¶y¶ð·h·à¸Y¸Ñ¹J¹Âº;ºµ».»§¼!¼½½¾
¾¾ÿ¿z¿õÀpÀìÁgÁãÂ_ÂÛÃXÃÔÄQÄÎÅKÅÈÆFÆÃÇAÇ¿È=ȼÉ:ɹÊ8Ê·Ë6˶Ì5̵Í5͵Î6ζÏ7ϸÐ9кÑ<ѾÒ?ÒÁÓDÓÆÔIÔËÕNÕÑÖUÖØ×\×àØdØèÙlÙñÚvÚûÛÜÜÝÝÞÞ¢ß)߯à6à½áDáÌâSâÛãcãëäsäüåæ
æçç©è2è¼éFéÐê[êåëpëûìííî(î´ï@ïÌðXðåñrñÿòóó§ô4ôÂõPõÞömöû÷øø¨ù8ùÇúWúçûwüüý)ýºþKþÜÿmÿÿÿá$http://ns.adobe.com/xap/1.0/
0, 0
255, 255
0, 0
255, 255
0, 0
255, 255
0, 0
255, 255
ÿîAdobedÿÛ
""ÿÀõàÿÝÿÄ¢
s!1AQa"q2¡±B#ÁRÑá3bð$rñ%C4S¢²csÂ5D'£³6TdtÃÒâ&
EF¤´VÓU(òãóÄÔäôeu
¥µÅÕåõfv¦¶ÆÖæö7GWgw§·Ç×ç÷8HXhx¨¸ÈØèø)9IYiy©¹ÉÙéù*:JZjzªºÊÚêúm!1AQa"q2¡±ðÁÑá#BRbrñ3$4CS%¢c²ÂsÒ5âDT
&6E'dtU7ò£³Ã()Óãó¤´ÄÔäôeu
¥µÅÕåõFVfv¦¶ÆÖæöGWgw§·Ç×ç÷8HXhx¨¸ÈØèø9IYiy©¹ÉÙéù*:JZjzªºÊÚêúÿÚ?dd)¦EÈçâ2%^ÓïQµ+]°¤®·¸h-E2hØuì1%ó Ú´ÈZ@AÖðª
nuØíÐÄ8pFJkknò%HÉ+¦¦hF&´l3¶ÖÚG;£ ³§l,SkkuP6ß
-÷Àªf;bEGéßLA\Ug¤ÅWLUie=p¡o*b±ÅVN(WúÀ+¨´`¤°/,Rï@vÂ$
±T4¬PÓ9ÇVôR¦c¦(P~jÀ×
±îDU|2¢ÒU#XÁNã_¶)T©À®UÅk.i×®)Z
P¥,´8¡.¾HÅPö
Fß¾*9 ÅTª6$RµÅ+UI8¡°Ü¨;bR/¾*¥pU˲wàN-e&%©^ð¤"ã$®,2·Ó¾"êð%Ï7,U"Wr>XPT
-FØPÛ·À7$¾+9±j×®Ò:×)õ4¦D¶ìíÇ C PlÏ[¨rAX4¥~4Õß
£7 â«ù@Å)½â»üð2©#Û¥
ÊlmZØ«DÐÓ2Ó®@@(½Ð®Ù&|(H»dÁ`B[¨ÚÔòQ¾NØ£dî>âGQ4LQ\,eøF)U"¢¸¼M¼pªØñm±ZLÄo^²µ!qT9¾ZéǶøm
®6 " bêr$³ØîUûà¶M¾â§A@l%Håv*múáTbJ(0ÚÍñ.Ømvöë
eJÀaTÂ¥BE8ªÀÄbDd)D)¦ØªÖ¬tm÷â
(1UoPÓS_oïWÈé¨ñ'¾*Щ4¦Zà®Z¢¤bKKÁzàdà°¥pS4
ãKk³b\mÓ"È*2T{âÉDÇ¿Jâ
eS
¢GLP¾äTb¥.×
2ïã
")Ú¿¬ëmkHÅ6ÔlÛZöp1Mç\VÕvmÈ+ À£ïÛ|,Q^ïH¸ïצ,åH®,i¹OVÖ5Ò×´Åç`p±%.yÉ8¡`«×_ÿÐCâLi+@zà!x d¶iÃ-+òÄ\HF2V å1%m<JôÀCTWeÀ"iQ×~Þù:Aiî0R-|`Ç$òÙT ÂZº¶
º
¡øâDýUWja¤Z"TS´B ¡s(#©¦(rÐÚ¿.#X%©Æ×1éNXõ¡R¸é#ävªRrNª?#í(¸W÷Å.ßW)˸¨ë©,$áUQQòÅ[1U*·Lth6¥sD<1U¾7«h)\UuqJà`qTB:¯#¸bµªÐi®â8ªåHjUô"!¢¢8U56Ü£Û¥Q¼^ÕÅEØÝ®+h¹H"£Z·#¶)X'¶U.à
ÔïK®$j2AP¯L*
É\Yp½Î¨È@;°4¯ªm
T;áT-Ò·AÂqn[ä¢"â¨Ø~Añî¹ØiQ,ä`Jì1AC¶Æ¹0ÁM8PÜb¸U\©\Y+4*
HéQÐ0 ÈȤ+^'!mwøöÉRÁáB4ÅPWfERFøH),mtnX{áHVÉ-û¸ªl(_>ØtÌ)¶*g¦(tLÅ!mÓ0 ¨[H¬ÕíWr,Æ®+J¨¤
S;£VeÓ|my¸\Sk£XSh´TU!«µq ¾(%'Ë5;a`J¦ßOl(\¬TÓUõ
1VÃ1UHºâ¹çµÌ·êÐW[\²W¯LµÞ÷ÂY.¸Ó\}+\R¯ê]JMpþ;b
'ºjnp¡óNø«Á;mèÝqWÿÑ5LvÉ0J§ÓfF4Å4±-$;¸)QØ7øãI[5¨®ù*aj1 f$&ðÙ§iWaNi*2Z´Åèaãµ1¤Ú-O1B²9=q¤Ú*.'¶ºUÛ
ã$wé¯.k«ÆG|
çã¿* ÍÄáBî|*¢T;Ðb
er@ñÅ*«Ó´êÅU"ZUeWB\)a°®(B*²Sl*¶4ÀK
U/pk¶7¸¡|mS¶ØªqU6ª¬.
*vÀp8ש(i[hïÛ
Vãr]ñWq#zí®V8ª¡'Z¦*´µÊª®»×¾(A;M7>8ªØÛãëß
h¤@Å(D¤âĤqÜå ØWÖ;QFûø`l¸9S®ø)Ýܲ©_D<Ç©ÉS;Ê|k
ä5¦)FÂànqHD*6À
Ĭ+ÐÉ+Æ2µriËèÂÈ#0WñÅPÊ0±PiBGÀûXHÈÛÇGÆO^¬k¾@¤Îë¡'×AjÛdP@Pn¡¾x¨DýR¹\UL]ØdHH*°Lî~#·¶v)ÜdÕJõÅZ|Ul«)ÅRkÛ%sð¸¥G®õÒÚmjXPilP]qTͲ±:bª_W¢øP§½i
è¤îØ#¦1ËðÐdm+&`FçU"\(AɧXÑ¿lUzqqTüö
¡à·
FÛâ¶[.+îEH~@@¤ÑÌ`®Ää)²i½T¯¾IÔIq¥´¢UÞ S8¸¡X ,1TH¶ª*¾p§|UtTT(Cúô8±µ²\W¾%òÝpÓLlw¡8 &%*øâX$Zó*ïÓ´;IÈ:bN8([³éôaZjùè½!
fµnXXÍ|NhXS%ïÒ¸ªx°
×lX©HÇ®4¢ÃwÆÚÏ°äp$_¬Û¡¦W¤#[°®(¥¼i±Â
'â/#¶9ß(-,æ¸Ò-^äÔ8¤qp®E²îÂÅGS
ej\P¥1B67A[:D@Y)BwhT§¾h-Onåøí`Ún¸ª¡`7¡|RTÒ¸²KÈoÙÃ
TRνEGLU|4®(PáÈ×_ð¢â¨WÚ d®E¨qTliUÀY4îc©ÈC-ÑsJãL®K4¨På[úáB%däû`TM¬[|)¤lj½p%-ÇC
·uï¾(¼
ÓHª¶P¸
ämP«&ô
ªE7Å
,¼Â4AFáe*1B8*®)Z&àxP½kßh Ua!ëÛW TýB?®*ª.
Ap¹f48@RUy|$õÂÂQ
{UOpժɷÂG¥p*¬r4;dJ²éÃLÁH.RC5xí]ñ¦Iæ(X;J
óÇël )j5Méb¾HlU¨P°Å}R´ZP²XÛqT¢åX×$ÊÓßr?#¾(M¬·"dS6ð®E²Ü£Ð}8X-M1WJO¡»Bß RZP-kß
ºµæ1AA5öÂÅU&
zxàMªÛLÁñPQÆJ®J.ªMj[z}8,úz(¦Å;}8¦RÃÒª®*ªØª÷áT$¹Åeå-^5kLR»4C)Ãl(|MG\)Fz¿»ÀÌ·50ÓVîÛáU¤ïLPã@1U
ÓUhN´7!ʸPWÚ,!ÍqU"8PJÀÿÓÅj?YX%¨ P
±ÆÙ eN'o§$m·ÂĵÛ
O7¥z;t8ª²Æ[[0U¥^'qª
R8±T¶.Ik¾©4|P¤#¡ßjAJU£!©z,ØP¹jøªÙê*«Ô8¨V2)¥0%§cã©ro*¹$àjqTRN
1Jª("½ð%Bëa
)8¡÷a[®,mZÖQJât<¸¥Î£Pw0¸ÂĪáY1aHV¼
#¬®Ü¾,¸ñ8ªºTõÅW
®*±Á\UAÛ|
¨ß¶âªÅ¶(Y$ª¯UÅV«VÍ\P(i·ÅPr6ý;aB´+Ëç
)¸1ºæ!*àTö×HÃl
S¶¥E°¡éÒ"ÜS&pÈöÀÚaQ¾)DÀUÆ)]2ñÜ`Rfå¾6¾6¨¯lUt1KâMqµR¹^S²<|,UÇm¾YTBhwÉ*`áJö#·|PPѸSÓLàp*-TS¶)AÞÀªáAP²WYi
ÜUK¥×\gÊi)¦E¤÷ Hý6ñÉ
Æ(RÏaAQB¦µÅ¿ÖXS&Õ º¯\i £@â½p2BÞ§ iÓ¥/jvÂÁPOŶÅm¥
p2S'®)EBE)(¾)T">£T®êà+QvÃlA5óøµ&Òõéö°Z×_µÊîèí¿\6QºèܱÂÌÉ,x¶!I
°PR¦òh¸ªª¤'l¥l!/\BJµÂÄ¡¾ØPÝ*0*á~xªÇ£T=ÅqHG¬
V¿JkVÂibâ(qWÿÔÇt¡Û-#uæD¥k%°n)ÀºY4ñËCYkjW$ÅV:Wl(FCaNØ>¯Ä×«Æ uª°E#lPTUX©ß
¯THÈ8RRE\í¶*çñoÓ/hÃR§À®(VDR7Å+$WlP*WRÛ
T{â⧷EªÆ]Î*ÔDáTâ*p¯|$=Ð\P]D;abR©âj÷ÂÅZΡñJ`äR£\³S«zÃs¾)A]D¤VURzbÈ*%«#£l+iÍ¥xàTrSqÛcËlUñqJ¼blUÎ{U
Ã(Ry+±ëâHùáJÕcbªîÂD¨À¨9R{b
>µÅPífö¨¸"áQ`<2$ªÝMr»eI}íÂ2ãjbÃM&ÃjåÁÓbÈ+L*CãÛ+½b(µÞ©$xbLìÎØ`E2ó,ë¨NÅE<p°!A¨¦,W¬ÄºÔbÈ&ñT¨À¤ ®døâ
[YBP¹-#ÒX¶L«ÇA¢#uãO
76Ë^XUê4u§Lm/7þ¥_×.7ï
Q° ýøªw´vµsTâ©8¡NN«íS~Ø¡×lU|öÅT¦´nU¦0 E¡oÖ»()j\P«SQC¶*©õ¢ñT9»s ¯L4ÆÓ('Ep2V`bª"ÜL+N{sLVàhØ¡{22Ó¾*¢«CÐöÀX×q¶*´
XV²FBâ2bª|p¡ )ßq¥0*=1CJÆFêíZÙnÛ¹ñÆÕ,´ú0Ú-
$á¶ï"ÛH¡¦Øm4¶åÂ.ÝqA]gwÀuÀT+É}ÏjíÚx×$[,Þ 3K\1%b0qB§%8ªÀÿ*Ûã-t»ìqJY4fµX¥ÀQHÈØ
p2\©¥vÅQ))##LÏvR3Òf26æ ©4D×
¶±í×mÔüñJKz7ñÅ·^8ª»ÉðâĨ©«
ìÃèqUöñѪwÂ3 Jmehj=G|,V<_(X®NتÙacñvÅi`l0¡zN¶ÍS¶*J-L9qVA¡ÿÕÊ@v&¹"Ò¸\8ØO+Sf'® &Ü´le=»aJ&ÜøPõ0$"¹0%eE1Uñâ«f46À©lÍñaBûw¡Â©T8¬Ê)¶)PsJâ9;øaUXÜ
¯³oVÖXí¸ÀP2ÓC<t|hÆÇ]ÐÒ¸«ßT#¨É±¨Å
xTSSä¸p*YX(Br,pª"(ûâO@©ÀªnßZmx½*7¶*¬UQ
«QQɶ*¹¸«K®b¿N¸b9
+txÔáW[=qPë±AQAÇ;W(Ó¦¯
I\Rµ×m¡Q\½r$¦yè)Z,ÀAJzí(zTaJ.SnæÙuQC¥<B¤(EJãO\ªxáP¹ kLRÜÍ©Üb©¤1éQðÊ<1UI¦*ºØPÓF8LUe²|[aB-Ш®¬ñc)Å$ñ¸ñÀZì;b¶yáTÑñéß
£`Us¥4kËõa`QpÇ|µv®)Wë¯ "¸ª_xÂÄ¡c,Æ¡XRèÜVª!ÃàJµªqÅ*Ï ¡g¨bªNØP¦×^H¦¨<eºUE¹-@8JÄi9uÁLNR£*Qq=¿:cKMÀ®çxäL9Qxáb±ãç¹Üb¨IG¦HXµ×zá¤[m
-£5v®4Y¹Â@ùb®I*p*:×f8Â'P03
HJUÞ=F7è(©¦*vPàX¦Vì¼7ðÀÌ)Ì@;~ªèÚõàJ
ãü4CRfSî2TÂÔyÆhj2²zàeke`zbC4
za¤è˾ø/hØ7^¸¥ÐoªÖ6=±JÆõMFø¢¬.OR¿ÕZÓ_Rqñci§Ï4À«VØõ¦SfÕ«¶6´±íYA'¥1±¡]ã-s âb¯ÿÖ1n$dPÒoá]
òÅ*É0ªºLT£bÂÅX)\RÙb(4¬ßv*Ã)8
»Kãxº
dCC
Àx÷ÀT»Ul©ñáUeAL
Û¸¥Aä§|PÚ°n¸¼:®Ø«l·Â«§LP,CPýPºFÚ¸¦'=ÅZBF*¦Æ§Çp¨ÅV;TbªDÛaTLdSl
»Ôjât|=p*f«qü1d[ WÌT
à[RWÞU\-WßZ¢M81JÔzb®@1U/WC¾*¯
ñJàü
0*åvÂ<#®\ô;²pwÅ*í
bÉaQû`()|GÔãM¼rOZ«P1! ¡ÞFc@0ÊÑÖLFÛeO¬ôÔ!¾(EúzU¦Jâ¨;Ë%NÛáAvêÈÄI¥@ÂÖBTX¦V£a^ØÞÜP`du¸ÏרÅG¥1bPÒR¾ø¡h¸R®lR«èqJ*Þ¢¸ª`Y(qJ[ud¡(â®xäBjMÛb¨kÈÐâµ0¡c¸¥ÔRwÅ®ZVÕÑ
+ã*SKSA
¶9HêqE¯æ®)ZÔ¡ÅF¸<é\
®²µ8¥£"6)^ã¢AP´8iuÌ(ïP0¢ÚXGLQmUk¾/æu¦A\ÄôaIA4Mi\±©Å¨ê1Jº-Ný1d½âz`ZC,D¾ÃÀé"`G¦øMȼZµß
jYÅQ´×ÃR¥$xí
"¾%R2ô,p$*HWlJ.§<øäÃT
êÕ¦Ij£¾ø¼¸QÓ¡ýv2qZâL`·gÃ¥´ß²¥ðƨ:bTDq,¦Ò*;e}ñM+¥¼uÜckK0Z¡(=1µTP
*T:ciQ0kLmiÆ%lmiL¨q)k d5¦¤¢U+)Û$ÖQ1üCVI1U¨@mð«ÿ×91¹QÛ¾H8ÁÌIßb"û»bÂ%R)·"(#E±®Õ©q¹JûAl¡É0l6*»Ö ÓñÀ¶©Ëש0âkëýø®I
}±UòKÛZpNûa[FE"Ln^'pp*SF®Cß[n¸ªÏ]
0¶.{imyø·¦*æ\
²8êwÅ![êãMðZi"ðrL,JÓ@:àBؤ
×®)^ãm)¦£~"bVsaLYR´öä®)¥´âAüqTdtT¡Å<ÇîÀã$áJ¯¬W8ÉS^ø¥U.LT"c
AÅÉá¦(C <½±B:
÷Å [+ßBÎCQß{bª|Z.£VMéú±K®¨p ¤Ò@LN)E¥º²£m4ôHÅ6Cn
1[D¨8qU
F)k#KõTd;abXñÓµpµ¢à81¶³õaN¹f»e®$wSBHMp¡È¼¾IQ±Å¶¢¾ý°¢£áiu48¤g£Åk4ﵶ)TÔÈ°Z@Dñ^@b|GÆ£"5Ô_ëhEwë¨Wvâ:`JÛªâ
9@+·lUAn{cHlÜr8ÒÚh¹7,bBPá`TÂPÑRM+LR©oTâÀ@@¶Îð%KXxaTT£®£b®ÜqU#!Y*¶RýñHEqa-1*7ªÀõée;í
ViLU-½A=ðÛ£<Iåb«Bâ¯ÿÐ76üÍOãkXÖµ¦/H(qTDhz`VåQÛ
¡n'L ºã@NÈh(â¹I}å¾ä,@TôÉ5©ï¬ÛlzbÈæ@À`M¬Rp¡¿UTàUMË`p©`vÅUÒvÚãrÇ¿ÑÛË®)h¯òU¿íµéÓqJR¸ª¬`üÆmÛ¯½6ÅDFAÀɨÄ8ÔuÂÆA$µ~Z׫[`zb@0¨;b{UâƸªaP@®)_é1Bé
-F(J¤4W¾&ÖQ+&ôÀÉuͺ¨¨Å+`,IZ.;×q" ¿P)\¸÷c`<N,onWŠȦ@Ü jÓ!J2ïÛ
¯
jUð¤T="§nء̵8ªhBþ« `1TÎ6¢@qJ°8¢ÃX\b«}aLVз2Ô)à+Þ¹ QM´lÀï*ßGzÍÃcÛ¦@¶ÓHÊHëáJT¦~{ïEq%}ð°*±
£btÅZÇ\USK%j^F¨â§sm#Õ]9PuŬÓá·Q ²iO!äûÓ¶)FZZ
)®ºP¢ bĤ÷7t9*bJ®L²¤HS5ë
0*Ù ¨Â©&¥§Cümk¤uÑlR¤2,Ô%rûb¨9a¶* ðTtÂÅCÑ+Zb8 娨8 Ö¡;bBÆiÏÍ:ä[m
GÅ^P©Ïjb&$(+Ñ(WÔÅ4æ,PsNû\,
Îý+Ja¦*2H[|P¶&©ñPÚFD¶
cfÛÒekð%lUwÀ3¡Ì|Á®)mÜf6;aH@ò©;aak£©R`"åMò6ε©L,¶Ð`f¬ÄÇ+ SFE¦J2áB"Þåº`¤¹Ø«bªmpü;bRkʸ®Ø·=àá·\T*ÜÔaEª³{øb«d<EqAR4ÆÔØòl(U¢ñÅ*DX¡Q)E¸-tm§'
Ô4'Ú&+Úã:¶ØªÆB8ª
mºuÂ
]:fÇnÇ'TÜáXSBH8ôÅPìk(§JçjrMeF;\(µC1ú*ÿÿѧÐíáj¶¤@:t±U.'
®PAÅUPrÛ¹ +¿\(Xû(#®*µ¹#fú0@¢UeßRùÐÆH0!Ñ50±¥
p%¤¸ß%¶*ÑÛZDźßßM4a
Ô=1ZqvÅVºÐb®@6#^]kLUU|0*¤v⪰Ò
+{`ZjÚB©Å!âɻĿ9`Aß¾,VJÐàµTPcW¶(¡%D}B½?,*¤ö¨ÅKL]°±(xØòÅ:),Z
ð*âàvÀªPÈNäáK®o
%KCzÒƸYE§¬+Å6ú¾+Ä·ÔôÆÑj7*K¼×$ÈT°s¶%C*¶d@Aȶ
nJ:àU"S®*ºNØPÝY,¤2ðÄ£¶ôÎã
"8`K÷À«R°Aê°¢ÈckIeöÑ]°ÆQA}£$ÒTfL,IC+ÝqbkÈ×Û"Cp($ªûàfÔNNÇFA¨ÃlSI¬viÇqÙSoj´(5¸aJuÆÖϦSÖ«ÛS©ÉÕ &
ÑDZÀÛ'ß"[B65^§%Ué(Ko¹ÛÃ9.
;â¨Ôbªr[+¶ô¨+ÛE,þ8AbBNìQü|rMi!âãÞ
lÑ1jÙ$çOâÉÄõ9È5rêmRå
±V1é
[JâªÇïߺy®ØRÖv-·Ë$ÅAËTþ¼Uo6c¹8ª²ZWl=ñU/SÇ6¦ZQ\(µh[Ë ¯D\+±J5Ád¥!«Aâ1B
TbĽñ[\km\ÝUij`[zaE¢c໸[ÓJVÒmÆðø¶ÓZ×mòwÂ
X.ëAn[kLRÜÈlH÷¯|X¢=0=qKÿÒ;rm*ÈäÖ¸¥Q8¸ª¡E¦ÃRäP(U3(p%I°¡¡·L
¼Èi¹Å6§Î¦£
ÛUjƧ¨Åµà³5į\U¦¯Ó-H«ÅÉ:ôÅWµTâªLl(XÅ*½Px`J§¡Q±ÅiJEeÚ¸ªäõ¨'KF
ï¾HuzPÙ)¢£bÊ+תhp*Wøp¼Ç$ÅhSMÎ*ÒJU©×Z-d¨ë6½ë\R®$+J⪫Åé!WÐp¥%Ôm¤Ü¯AÔbÆ9íd$ïï¾RK^»àJ6×NeÝ©\RGmǦ&V_+SHåSOÃQkB¸¥I·8¡ÀÓS;â¨XØøbÅXÏ°8¥¯T0Üü°Z©¨zàµVÃ
6¶¨(1´®RÑS^¸ªÕw®¨9®ÊW!L@ÎÌ*0¯ÓqRjrTSð8PJ¡sCCÓB§!úäi(»pÓ¶H¦ÃÀ0¡&
7ÅURDlUBòëQá
K*ÉÂÁt3ÓíbUÒ\סȦÍ5{í
U!zb©pTN*¨|*ÅtWe8Jæñ¸ûäi4£úBPØð¤*¦ Ì(z &×4~¨®ILmZa`Be§]!÷"ȳ¤0¿ZÓÃèjI9ÄõÉEÛBEF¬¾"òràWHy
LUZÜîqT|rªÐW]úchH®í'L-rW=«
¯lµ wry`,¢AdÈ9Q£U"Ú¢m¨¬
vÅ)´r£"ɹ#VGL*¹úqT§TYIðÉÂAM/A2Ưa)bLSØX|²
¡
ñÀÉrL«±ë-~ÈzuÅJÌÔU6àO£Z{â¨{ÙªßAHå3×ðÉ5ª:bÈ&1¢0ýp%q&.©¼äQnúÈ"®+jÐ7#S¾
y-1KFæ:S´Ãr$
F9uŧâV£¾)@3Ѩ0¡R65Å
I#×%OÕïÓ
-h¦6°ÉWöÅ
@ ÀÈÞ©nø²µx¦
7ë6¿ë§ ®4¼M¬åÚâV`BÖ»b¸ÀRO\(juÅWªzâ)·5ÅVUE+jñ±êqKù´Àª±ü"ÛM8®)Rj©Û6²m¾+hY}(%ѽZ©rF*ÿÿÓ3õl±¥U£cõY[c
½ZqM¢¢)8Ûª5©¸!¤B§F
ºbé"a¿§GzáUCàJÖ\P´Q\U©R£lT¨Pòâ¨ãïÛÇ¢UW)iTF(XêÅZôÀ8ª×e^ø H$
ÔbÉ5¦W_¢À`Ut
⣯|R¶X©¾*±M*ÑUJ`|]qUjVQHYàhúXqñPõ®4«Ó£áoZÓ|_
H®*E"°²tð£©4ÁiI.1#,J@ü°Ûhèpª-)·¢â@FÃZv(G*·¸$N)W Uazb
&ßRb空ïPÓHëÓKe¼?·l)EZÞ¹¦4¨ãrçJ¬7=+
QÈá±V¥©ÛJ.`<«LP¢bªÊÔ¸U
;ï¶(µ4äÀïK
µN)GÛH±ÆGwÀǹ%R6ÂSvLU¡¤\Y%º&0X±bBPåì
Î+M¬ØwÀÊf<p±+!bXo\±;Ƕ,Ç
5Ŭ ^ت8'.¥Q¬=ñZBGQ/Û'0((02Rº´.ØAAkx^*{tÅF
Ó$,¶Ä·%ë
U!¨!N(Mm¤
)V¹XÈñÀ¬~{vB{acJÐF,8¡m(^%*+LÅûí
*Rß%Ú!OÕ$+kà\ûà´¦QME¡È³i¥,v¦Wý±J6()*þ¨¦ÚÏR
U+U®)@]@®H0)<ÚxsÓ%l)t6b#iÞÛ]¶¶BG"p"ÐÓL^@½@¨¨øªW¿\Y.[Ï(Æjñ)v¯lY*Én\U)¿ái0Sõõ(2L-Ī+6¸Þ<Ò-.7ØR
W£8Ò¹È/¹ )ß"ÍvÂB£$ÒK7|R"êqd:ÉǶ7,awïJ©N°¡k8cï
ÆPT«]ü1b¦Ê䶮ØQKâª6ý<0$`)°ÅKó¦(]ê1U«t(µf¿,B×li ðÅ4>§#8¡t/Rk®eRAªÈ`®(!%æRÅNÇ¢-drhOß*E²¿öbÈP÷ªÁ6À«3M(Y×èÅS~B§îÅ+ÎË˦*¸ R¨¨P¸°Â¥)¹·*j~,SH«@záZWH¯L©
\
«$JF)¥¨ì½0*)e%hr+ßI$ìUÍ2`µR³³°¦èÇl*Èp+rra©Ä쬿l*C8ãC×VJÜb¨g-í¢ç¾)E5ºñßJ®¢*NÛb©EÔ@
P1ý±TòÈ¥c-
kôcj¶lUÉÉj:bÉð×®(BýTªj8b²á8¶ãX8qé6¼F¥(´5Ø*>ÓæãÔ*7ÛheA5ÂÙH»{B$ÓÒw*¦K.-cPâªé¯Eª÷Óáâ~Uk¢'³U $`d%xR;´ôæä]Rp%ÿÕ<·É´Òö¨â«Õ¸áCRJèÅZé¢ ¸ð
(qJ&"´ÀPÈvÅ-ªÞØ¡lÊ®»b¨jvðÅUÑPÆ*ÑU
¶]@qUé'CT.ji©ÂH4®*é¾)^H¡ÅP¯g5h1Vþªª**PõÅU=!Û[JlqU[
vÅ9&×"-®9+¢$&¥¸;ôÀ
ë(Uá
qd
'°®)BÍ
Ó
¥´@VcjÙ:RÚ©´JÛ`´,FÞ¦d®!l1´©8dê@àeL~y+)ùäÃ
FØ
×lAM£@{ab®ªGvÅUÑAÜbª¨Å\°ª¤UlW|RëÇ|±ß õÁjÊ µ2HCJ»ôÅQV²£HuÄÄBkVäÐU4³½¼IÃÄ
IfEï3HG¼7_»6\¨§ã¦KxRû¸¹ XJ(3ÍMßM¬¿Í¨.ÜEzâB¾o5HId1À)LVµÅUÔ)V3ï®Yª¯¾(¶9¬º±¦ÄB
N¨~I¤^TÛQeÍwÅ*Ðiᣣ( ªâlV÷vÈ|F(!hdøµi lZº»li¦b?RøG*¸XÊTPöÀú ¾ýñTJP1UIa+L)B\ò0%I§¨ 8ªm÷²V§aB-¡ªí×R»ÔeÜâĨZsL*/N祬f
qBgofç¾)GÇ
«zU\R¦b¡ªÇJ±Cu*0ªÒíÛ(I$õÅYÛeU!u}ð¡U
Ó|
ª"¨ªðm𡦤x`J¿0â0%D e¨é
cA¸+¸45ÅPÓ#!©ß
ãÃ*WáE+(XÇÃVç·,VÏ/Ô1Z]È««LR(ë¦Ð©&pãߤÅ%µÄ
WSOTwºß®*¹¸ ïKèÅ·é
"`ÿk@QºÓ߶!dzíÐtÂÂØ|Xª!eà W&ø»WR-é¿\Pª&<E;áC2túqJå·äjqE7$AzPC¡©ÅB¬·l;व98,O\UV4$×
£cYjp2
«lVãi¥6R
t®*,£Ó§|'
Tâ©mÓPíbTåFý1E¹äõ@VHÇïV W;éß¿ÿÖ0¶|SwS®(*Ø@mgæÜZQ
qq¶ØPºÍ[|*¹
à()S½*ѤZsËÔ7Ñ
m-ÌÎH@¥rqáeÄQÌ´vöÁILEÚºäÔdaZäÊÑ 6ÅI-Zï
+íî=b´Zßòö¨v«¥Ðñ®ÚÙ§qT3ÝÐuÅP*øK»¶@k÷äR´IÈ0ªqclY;âp
,_m*Ô
àPF§xcë¡f¦$÷ä»ábU쾩ÅBfnÔ-+M dHçÃ
nA#
¡<Å
é9,(¦*Ä=HÀ8-{e¦*¹@Ó®KÅAß.?lUhN-\(GG"ðßP÷Ç ÅPÐÀ#¾PÝÂôÅPíj¤óQ
»n xbL=ð)X. Ænõ9R¯é¸¥
2)ß)$aU&%z÷Å
GöªqB¤Ê¸÷ÅPô
p¡ÂÎA¡n|U°«qU·Dê1R·º§$mÅ+©ÈÔbxHQo
zckHiãô\ ;
ë
QJ,Tc¸Ò
-5í·
8ÔÊ6eV@§Ð\Äcé_@BHBX3µùaL|2HCܧ©ÜaAQÑþý°$#RÝÊPwÅ(ÜiW¼·ñ¦6á~e(Ap°¥cjË5ûñUNFjPª`8É'éÅE+5w8¡wRvÂ\@S|Uc!¹*BZ|(SaVÞ»b¥GjâªëP1Z^³2íLPr¾8¦ÒÕÅ6âJ× £4¬+¶4Pf²¸P½mïÓe;ôÅW«³¢qLR¡*olP_ÿ×1téÉ´Ú.ëQ¾¡äD¥i
A®Ã(«cQôáUnd⪰=*1T\r)ÀL/^Ûb@ë«Ñiï.*§$xUaR;âo¶*
qUô.
Øð±[ë§ßZ¼$8Å!{8ª®FÝ0-¡¦rk½p«PHÜ·8Qh¶¸mW$ûáBtnµÅJ³+abª·L;ãH\%,k\ & õ÷Å*õ¸/rѱ¡ÀCMú ëÛe¯8éjé3£¦`«º=pÒm íÓîÁIµÐÈï-ª;ÀÉcþóp)ï[U}oãEªEf¨j»bF¢ûáB"ÎÛäb¨án1UÆ1LUèÅ
±(ªàUà8¥+ÔbXUül³q$µ¬«MðÒpÊI¦Ial+¿*Õë2/ѵI/¹ú0Ò«F)ÉðL
vÆZÙ÷ÂIÆÃ|
¼N8ïÔrp<qHMc¶+N¸Y)IkÇ|U}»jPõGZâ}`1TCJu8¥/b+Ö¡q%zâ¨G¨û±BµnR¬«%($^È2¤$3%kÓ$¦Ñ^)\+kÚ¶+j&`[|U
:l!
;§L(CMrÊh0SDYÝN,Â"ä¿<
PÈ¡¨<pª2QZâiaí7ÊI²,m
4«%ÛâAJCÞH«öp%A._¦E¢Éï&Ú鬧1צ*ЪaBøä
q[Yq)#n¸,JåÇ
P`d¥+
r#lPõ°ÃHµ7efé¬j)Û
gÛÛZä<¶é
¢mø Ü·968)mkÜz¬(im[:|RÑÐ×ZUlÀRnx7Z`R¼JGÄ:àJdbǦH ¡þ*2L-=AVþ8ÚÓÕôÆÑHëx
0@5:5lT
8RjR¦¢ýbxÔm@¤8K ¯ÍÄ),mG0HĨN!ê*$Ðç¸í$úÊ:³(ß,IebO
}9&dV®¯Èôì1P#n¯uÀÊã³
Æ£
ÒöʬYF!
0G½:aE"Q8n0*|ñJÆ~Uo¤>XP¹cãß+"ü5Å+XÐÓ*¦CNòÆ˶*¯q|RzI¿7#sBù
ÅP¯ c¶,Kj>øâ®SêB*hj'_ÿÐ|¡ÐÛ,qÑv÷bA2Ç®ÔoãóDÖ¡L¨lR¶F"¸Uâ¨åÀªÂC÷bd÷Å*é%:àUåUa§
qBÔ¥N®n;`UHÀë¬5j÷ÅPrÛW¦E7nå
Q-GZ¸,*AÛC¦Ç6V£®"Á=p%o¥¹#¦)P¸SA
H(¥\P¹KßN*ëAºÐâª3ÅÏq·@PR+é÷dR¦ÐÕëQhð%lʧlU@'ÆØU|jÒúà¤Úº§+B%TSaªF¸ÅQ1ASS¢â@,UX°Àª,ÕÛ
²ÔUt2ö8ª©q*rÜqA(W¹GRÊgÆu%S5FJ,¤§ ©$d[AB¶Ý6ZH n0ªû¦YlK_6$ª,ªFQ§|UctÂBÇTj¿^U7p¢¡RÎQêR(¶dxE:,÷'§%¤"ý¬±]+wÅZêÀ)F>x¥%¹ÅR˸Ywí¥¦°å¦R2
¡ê2$Z Òæfg4ðÇ2âV@o¿|-5+S[K®"Pò¡«uªÇªXÀz,Qv¢¶%BÜZ¨A1õ@=° æ)ÕGl+Sºº~¸¡.RYêzáT@R±áØ
vÐti£(ç¿S¤5ï
USáÛºB@©Å\²+
O5OLPKQN\õ¦øÐËlRH¢R¾ùnàw±J¨+LP
ôÈ'|,W¬`ïTg((GrøX,ç\PЯCÛFFn½ñJ´5N@®ÃlhP»!
ë©£ÆÃ¥úÌ)î(*0\°liQHÁ\m
y{ä"AJ`J(å
_Å!VDjp%jKGÓ|UJP$øüp¡I-Ì mQ¨0*£§ yo]\ï¹ÁAS_Z±(;ÁÛ
¥à¬¦I±ë«@¼Ò½±J#ÒN4ï(iîÛ1ëæuàvIDÙtøÉåB©*¯,QLRt+ÓÊ*0*:4OB½ð2BK¯.Ù&$+E@^£®Hõ5?,VÛõJWµZu¡fÀÌ!îæB((4l,W#±ÛEFªG\É¥`;Ó¦/ÿÑ}Ì6¢¨#
£RG\*FAÝr$PáBÈ˧
¢aUðù⪮(1BØÚ£àJõ" b¨ØñÅ*r|$ñ8¡i5ïµÎªâyL
½
1JÇO]±ZT:ãW(*_e
1B³
d÷ÅIJ.ôb©Di
Q+Q
Ê:àJò;tÅ[`Aë¬Í;bCKlzaZQuâA_ëת×mûíªF)\\±¥µõÆÖøá[W*àLU¦*Xé¸Å(ÈsH1BÞdâ«ÅTËWc¨È7ÅPSj&3JâÄ a¹ÈC¹ü'#ÂØ
à±`ÌvÂÜRx~ZáBÄ©ÓÛ+3µÅJ·_,TJRCÌR©À(ߨqß
v謣´
úÞ&J0HWBug|Ñü'¦BQmWW¼¾DÌ ·ù0ÔWIrÇ$V&Ú¸Ugt7ôÅW\\(Üb¤ fÕZwÂKÚ=Èë-ZÝ
5kLUîHÜÔb¶å+NªaÏaSY@ÀÝ)Ðb®[®(µEº=Fø¢ÊÃßÚàÛaAVèµ®*£tÕ©¯lPPø]ð¡NWÛ&Ú7q¥µhÈjR«ÌU¦CÚ
F©4ñÉ0-ŹßÅP£¦Ø!®ðñ(yd,´Â
°ï
â*ð*ðxb¯F4¦*¹Wøªå¼`Ô`¤Ú \rJàM©¤Üäza[Y1Ø
\ÐÐ⶧q5NØB
·ÂÅÅ-àqE*$uÅ "ÓqÈa0
ùa¹#õ@'çP²Ðb
)©ÛPJ¯l*±K¡ØâĦqDÍO}ñJfep½0 «DÇÇD
<®0ZvÅPTbôí
£'¦ÖÃi× ÓÚÑÉÀªRÃðÐbª\+
ÃSíQÑ@)]%º²¥+Ü£÷a`B@éµ
ǦO|PYZõÀ6¨#ñ¨&³ûNRÓlPü",VêÛ×®(Õ ÀY äï
Pn
víÆì*ÜÓòQA¾*Ü/DÜo¹ÅF(_u¥
⫵i-AßAÜÂÙ¸PV[Añî1Pí*ÃÃi«@ÎF6¤?ÿÒ0Ê´Ë©` ô¥;àB¢°SLUxø·Å*RLPib®jô8Pê±ë®I7éн~X¦Õq×\.Jí\U¦º©ÅmzN*ÛH1Kjõøªá#+U»ÖT8¡S×RjªQLPò;RïM:øâÔPâ«Þ¦¥¸ë¸8ªÉTbùuÒÚ¥ALR¦m*0ªßªSµ1UVCü1C¹×©ÅUQ߶٨8¡O_lVÝʧsÚàÀⶬ׶ڪ8¥?R¹n8ð-£àºVZW|Y[~'¯Ñ,àñJ²wÅVHÂwÅi@aÛsÊ=<
XåãcL,i-pêF,".Cs-Êá
;â¥N'ßsqÇjí¶0¨ë©KqNÿ<X#H±PïPvªNAèp*·ÖIÜãKkL«×
[éFë¶D !¯î=Uª2BÙ»ú«×ÜvÉ6Ko*+ש]ÃƧbd´5$áCT£m««¸ nòöÂĬ÷LU@O£qqM¶ÅV#jwÂ
`´58®(ÛvñÀ5Ô|MFØPTã.»W\¼uß[¹,×(xÒ¿( b¥a$(§ß
ÈÃaÒá+H«x÷âqd*CO!.è1V¤¸~
à¥@£;IâNDZ)tQ6ýÆ*¥%³sªôÅëSÁ(~RÈIª·LUx`i¶øªæâ¨qÇÓ
>
S¾¦1?ÀÀÉNY@ëÚ¸'~¡l¥h)©k
URBF4ALÊ^aCFô#|V¹ä«#ÚÀàr+h¼~,Ri"HÅY@f%F*/*V¨âN*£"*¥Æ½1WE+\P±ñC'
ªÂÄ`Pæ)¶KAbÕª¡ª´¥C\UU8®ôßÇDÃp¯\]Vµ|ÿÓÍ22mHÜ¡^ ·Ýª"¾øª
ñqBVÀÖµßUý{UJ
(+jAtÂÅÔÀc'-ÁÅ+I¨ÅV4²`J²ÉQLR«U]È bÔ·QÓ_»
ñVÛW*-zâý)Sôw;m¬x©ÓShÙw¡¾@<1JîaA®Õé¡åjÖ¸¡djI 8Ub¨b\î0%Щï(Y-Ö½+
Ps[íÓBx²WÅkRGLP¦»Æ(Rºr¢¸¡Ñ§L*¶Y«¸8±¥1û±Jä,ûaTÆvâ*Ô±;âÅL+>Ê=°2V="âcP,ÀM-¼´H¡Ûß*E¯mÐÔ
U©A- äI'ÔÜ©S¾FÁ@Ùá4G${d©iZ:ûáZT¡®(¦Ú *®)D-68ª¡±wÛ
"ò`HM"803m¶¤U
2jábQèûâBËZ6ØÝXÔa
BÂ
LUÑÄd58ªË}1\T©Åñ1Pãh7#lmxT¸QÔá`S;`Þýò-2øXÔ6ë¸F*âáÃ×Qxj
qZAU¢rAèp¡\LÒ
´#¶*º´ø¿W)V8ÓÕûâðWDG«ûXRø #a1({rÇaÓ
<B_ùdY¨ý_p;aE"ÛÔci¤4G&X°zô0Þ#\ÒùvÛ¾(_
4;â¡zÛ*Èbk¦=¡H(§ïÂ
±f´Å_ô X¥M¯á©®*G*÷Q¶ã¶ì«¯GqH\¦¸¬ÔT%,¤X(
twȶ?ÿÔ³?C¾M©áê|qE)ïLY/ÓǶ(C_ÄÜj>U"v*ÄbªÐëï¦J¡ÖP¦èÏ+R¾;aB!*78¬Ûǯ*kß©È;â«ÄdoUáö8¥\P§Tt~Ubm¶ÀWVIlMñU¬ÜzâWq¡8¡éѶÂåAÇ®A°«S$LP+Òºü[S¦£-ãmUOlC0'lP¦Gc©Í
ºôß
)'¹ÄÛôÉ0!J9*zâdQ5'*DE>XHi*£
ûo¬Ü¨pª&A¨ÀÉêÁIµôÛ
)EYÇÂNا4ljTíá& %§G´¼à¤©O|R«dxÉÓlShÛ¢íA¶XÇ#JaJD`}°¡V8C¡åLU,»!¢ì1BVýª)V§\*²³
âá-Û¶+K$¦´Å")
«»
é8Í# ¥0%ÀÓ
epªqA,kZH¥zâÔl±§Ï+1^ç¦,ÄTÎ4'âUk,ª{ob
øâI4õ#aòÅú§á
©õc;Pb¹
ácn3Ptú1[m\7LVÑêIàf8AñdY-Ã6Ø·û8ª
«Q*0*KçZ°Ó_à$-££eß4E²ÇJ¸¡4û°%fã¾%B6IP/Q¥ßU{Äü ÿ
²-,@Ãe%A߯À¨ªí×±Û¦âI±HY sQÓVÇoÈS¾¦ò¦Ø±+ýZ)LUzDÅ+\V"5Åi
JÍúu¦)CQݱB´jÃnØÛÀÐâ¨I h^«¸ÂBH:¸³ÿÃ"ã¸N=qM¡¤@Ç8P¾ÃQ!5ãÛZÑH$n)¤Î¥*ÙBÔï
[XÆø+¨U¥:bªë\
Ø`¾Ø¥Z7YUÆÑL¤Ð15\,KVòz=ýººö® b(Ô§Nù&¨óÙ~üUZ²VÓUª^¯ÏSF"øUo1!U¡(EqTDAPâp»ø¡ ©ðÅ*ÍhY*½ºb$ñÓSE-A¡ÀR¶å5Û¸À²;Pv8RµíTPVôÀͧÅwi6ýñBÎ|NǵEÓ®+jR]G
讨ۣ[D0Y(Ç¡gJt=1B¼¬uÅ!µj*½Cøí·»Ûs(lU²Ê·L
½j(a1(T¹e®Eª$m#NçQðÁÀwÀÉY¡G$ôÆÒ¥%²° úpÚ)Ö
d¡Üa´SRBª*6Ťcªò/Jéé7Ú¢Ôb`²Û
-À²|=02Qi®ãZ§%¨pÒ- ôPµ'ãZ¿Zó2PzâPg8Pµ°ÅZ2¹®*c@*v9ؤþìµ7¦Ø%«)Û$Á
ÊÌl
y}4¦)Y¼÷ÅmZ'©<»`JÙ]:wÅ]çÿÖ:_|RØY
NÅd*|0*Çj¡VX²ã;±U!°éLP¥°¡g7^ûbª+£`z\R¼Bi
@ÀhIR)B.7ZÇ%A#.ã«¥áaCôâ¶ÛRµ¡Z¯]ñJ«°UiÓîÀ¤«C
-IQ¾(_ÅwÀ¤ËB1J¶ÊA b´à~.6í~ðâ)!¡ÅU!|1KX²úN
1TÞ9HÅ;÷ÈI^ªªE\HJb¢4É0Dy
ց(ia
R:dHuµvmúvÂnHf§¾(!g©CNت"2
+¯2ËZb¥u©16ý1B¼ó+)=Î*PIpÊÛtÂwª*p2PR@¦ØªM(EÁ?¡ÜvÅ6¿*Û¯\PT®^*à*IuɪÇ;U7QA×µ9.AÜð ½`ÉL´Ì`¶ØPµ#v«qÂaáã
õº¨¦±Àêµé®fñU%¹RM1E¨MqSJàTºöGTÔiBÕÖMüp¥tâ©Å/W!»5c ð®²àß"Í}¡ÅTض(X
Ó
n;ÑFÝòA
§E§S®HVLQIŽ°×"K0ØQ©«$iQóÀ³²µvÅJiÛ
+¶6ßÕûabë~!º×*pÈ<7Â\|8/"¶)^fãM±Wz ïN¸ª"Ô,dnzbs%µÀzã[Qr*Ol(QkgUå×WmÐ*àJèVñJ+
Wç)}ͽ dbBÈa%ºbQ·ÀÉXF¥kTÚì0ª¢ÌkL
¦Å]«Ö¸«òÅV" jxâ¨k
JvÂäUÞ¸ªí®Ú«)nÅ+¢BÜ{t8¢Ñt |]4ªÈqRPí&Õ'®(¶ ¼«±ÅW¡¨ë×Y8ÅA+Aq¾*¹Ü.øªI;oæâÑ*
éÇJW%÷.¬:kÈåõ{áb
aàENùv£!®øUAö=qC|;â;íN¸P¶%~Ôb¡¨e«uÁlÀS`#$°Åitên;b 9ùx´ÀÊ5etÙJmh
¹ÐB¬g;UNP$8PµWE)E@<p%5ÐaB¢ öÅ/ÿ×1wîM¥¸ä}éQÈü£÷À)X¨Åer ôï¹6Äb'GM«
nï)kYÔmÛ¦SQÁÀÐ+H1JøÈ«¸¡pjAÛ*q:ïB!ÝU=M¨p%|{¾ì*à©ØàVN'q¶*½¥äG)mXwªøÍ8ª§¨á8ªßLÖ íQPl<0*¸S|R¥*+÷«ÊbªëI¾*ÑøªÆZUFT±Uöò®Ý±HnjIîpRÙHé
SÅ
¨c
Q{[<
GêÂ'Õп*%°¡ÅQ±Û©]ñJ
â"¤Ó¦%yîÂ
Â0G¾*¹yL
æh)RÝã)è0¡E¥CwÀª
ZblUz³×¯,{â
?Uâ®y{ø)µ©¦ÑvÇâ
h$<vÅUã¹®*CEZäK$5ì»ðZ
N·/\,ic]2زzW0RF,I!ÖCAµvÂÄÕ¤a@]õMÅzáM"b´ày¶#M¸àKNíÖ»bª&S^¿F4T/úâ¶Òª±0¡×1ªAóÅJØxª5`
h0[%Õà´
Æï®,
*µÓÛ@ܱQ¾ãÃ@«úð¡25*¶jÒéÑ
m4ªª ckKfHÚªZaa5;a`@(Pk´x\UMzUJSéÅTeE÷¡d}ÏLUR9H?ÇDG'Æ«µÂ®ÚÆ9é
WGж*¡5ÊG|PJW%»ìq¥{kZ⮯ë]±T<4 ¯ëÅ
¹õí,A®*£+#~PPò4ývìp¡yRë^ت¬«o(FJÈ[¶+Ö"AìqU)§xÇ騥ϩ@zb¶@8²RVb1TBÉÉxñU@( Å(äJß%ÔV⪥+LP
µùaB H¢:àJ_q¨ R üCT ¿0°âECsqH*îbÉR¶"£vA×"U¸8¥lµôÀÈ/Û¦*
¸eVØõÅFYj¡Fþ8¡Í
P²½p±-E°¦cKä¤c*f`EqE¨z¼¥
UjWZq×
ÞÔ}RøÔòÀÈ-¸A ëºÜz{xöÅQ<¯@p%¨ÜFÛýØÒ«*I®ÇRfn_<(_öV©8ª$7Ä1UbàL
\C©é ªAêñï_ÿÐ|SÆM¥
o±ÅQp!¥k&§RÂð- ÌN§¦(¥)©ïõɸ¦æN¥h¾õÅ
üaJbª¾*
í¶*3¾ø±(oÔUi¦(¦Npª¤_ÅFEðSD
ö®)rm»â®
-¶C-nØ«[jqJ.
·\§ªÔ`IC;°8¡iÒ«3b]¿ qTIm±T;ò'®*Ó!+¾*
nHvÅVf;
U¨Ô§*íQl~!í
É(^¸ª°ã6¡"R,êk
Éx¦
M©K0sìz(rTâªá@ÅT¥mÅ0«`¾ØFN4¡qBã%0+Eý¡×&§ã¡ÅcACãµ-(æShM+¶)\#4 R¾8åSPk\R¶×c££kZàTÒ)ÃG׶ .äcµp*[+QNXÉ
0ªwd\
ß@'MñR³ï
U®Ê ¾!ÖW([LJLÕy(¥wÀÊû]kL,Jµ\(T
ÕÅQPG¶)fF'ÇZí﫲wÛª«µÀTb2oQ· }Î(K§PÆ
}& ý8P´R¸`íRIð1Tf¡©ÂÅEAyA¡ï
æìÃ&Ü))cNÊÜI®Ñ¶ÊÌ+×0ÝÌN£8³;ñ'$ÅP!àK`¸«àiÚûgõ\kB¡VF#©ËrȤw¶yPwï\,;R5ð&ÔÒrâ¦(µÊQ0Û±]°2UuHn£BqBâaJÓ
ûI*±*2F®:j4VZÓXèÄÑzáBÅ-÷nØ
ãí
&q©*ú02\Ñ0ßZãs±ÂªðÌKëÚl-H@Fÿ,61UK(ÜTb
(Ð'¾!n'¢ð]*\BìM ¦XÑ~X-x°½)
MA8£¹2»{@qd
Ãá×*tp×í`ZT1»`Jè®Ç
åù1ÅRû¹É¹é1%`"µ®+jo(&ÂC\Ô1BÛdaJ¶*©s§\T¤á'äR¬Q|ëÒ*½¸¦¸ª¨v+Uâ0§|r°çÇàKTb«SSÓhNï°ÅmPÜ' i\Sj¹|C¦)CÌK,J¼m'C°êpO£¸WiQb±M?ÿÑ
kÍOñïjN!¥¡víWU¥FãU(qUöÅZf®!¥xVµ·âk×RmÚéÛ&¤OQ¶*È
»áE-4 #®(_P1JÙS
ËXÎäý¤*+0ÁIµêäuÒmPÈ)¶µ¤òï
T¤¿\(l@*zàVã@:b¨¨Í*®1JD ÂÅD¡ÔP½DØ¡®ØÇ\,JRjÏSÖ¹&´êÊ@"ë-ü)N¸$×púr»wÉ[¼WâÅZZýøªÕ$hË)¥Eq´RƧÛ@O`"D$õ9Ôí¿7Xd·HêøÚÓ_UUÚÒöêw
B"úny
»b
æe®Ø£'z`d
±GÛ©KÝqT,Ñ)S%¡l@VÑ1ña¿sÓ¶(R·=ú¡]ÚxR¡-²ÎUtP]ÅqUV·
aÛ¥ÅöÂÁclÒɱ¥0Áð S½2-È=±T²ö {aAK¾°Ã«¶(RàNçBÌBÕÑÒpg)¤#¬¢©G[ÞOlÀrªá`C%Óî
Ä«¿*
!K«LR¾¤?zïTî!ØõÅ¡Úf#A¼
Ûk(b¶°µZ¸¦Ôå'©ÅmAîÂ+¾4ÆÚûÆjÍ"·Þ0ªfÈT6fáB¬Ðñ_|¥0Ä-*¶SJ÷Àªð±`@úqJ¤@$mÎ*¾hÜPb[:G
×¾()t^þÑ =*¬À vÅ.ÎvÅiiüò%
¢2dù`J´JL´®)ÿÒÅ"ëk¤Z!ãQUR(1UBÀ©¯nø¡÷&7 ?F.ÄW
Uµö«Ü
P¾T-½qU5ªV½1E@ÃlX¨IÜí 1FH¶ZW6Pm¶*«¯LR¥u
6#¦(WRÇqQp¸+¿\Y9^SGÂ(¦¸¥3úcnø¡
gSóÂ
ÑJF)i㡨ÅUb®*ç¡Å
Mx@ë¾(
The Sümela Monastery stands at 1200 m altitude on the foot of a steep cliff facing the Altındere valley in a fabulous mountain landscape in the region of Maçka in Trabzon province. According to the legend, the Monastery was founded in the honour of the Assumption of Virgin Mary by two monks from Athens called Barnabas and Sophronius during the reign of the Emperor Theodousius I (AD 375-395). In the 6th century, it was restored and enlarged by the General Belisarius at the behest the Emperor Justinian. The Monastery reached its almost present form in the 13th century. It gained its highest importance during the reign of Alexios III (1349-1390) of the Comnenian Empire of Trabzon, which had been established in 1204. The crowning ceremony of Alexis III was held here. His son Manuel and the later Comnenus rulers have added more wealth and fame to the monastery by imperial grants. During the Ottoman Period, like most other Christian Orthodox monasteries, the rights of the Sümela Monastery were preserved by the Sultans. During the 18-19th centuries many parts of the Monastery were restored and some more buildings were added. The Monastery was seized by the Russians during the occupation of Trabzon between 1916-1918 and then in 1923 it was completely abandoned. Today it is opened as a museum and is one of the most visited historical places in the Black Sea area. A church, a library rooms of the monks, a chapel, a sacred water spring and a kitchen can be seen inside the monastery. The monastery is famous for it’s well preserved old outside walls frescoes, although partly damaged by recent “inscriptions” carved by rude visitors of all times and nations.
Mănăstirea Sümela se află în regiunea Maçka din provincia Trabzon. Este situată la baza unei stânci abrupte care străjuieşte valea pârâului Altındere, într-un mirific peisaj de munte, la altitudinea de 1200 m. Legenda spune că mănăstirea a fost întemeiată cu hramul Adormirii Maicii Domnului de doi călugări din Atena, Barnabas şi Sofronius, în timpul domniei împăratului Teodosie I (375-395 AD). In secolul VI a fost restaurată şi extinsă de generalul Belizarie, din porunca împăratului Iustinian I (527-565 AD). In secolul XIII dobândise deja o formă apropiată de cea de astăzi. Cea mai mare importanţă a avut-o în timpul domniei lui Alexios III (1349-1390), conducătorul imperiului Comnenilor, întemeiat la Trabzon în 1204. Ceremonia de încoronare a lui Alexios III a avut loc în biserica mănăstirii. Fiul lui, Manuel, şi alţi prinţi care au succedat la domnie au contribuit cu daruri imperiale la consolidarea statutului de mănăstire puternică şi bogată. In perioada otomană, drepturile mănăstireşti au fost protejate de sultani, la fel ca şi în cazul altor aşezăminte creştin-ortodoxe de pe teritoriul imperiului. In secolele VIII-IX, au fost renovate unele părţi din mănăstire, adăugându-se şi construcţii noi. Mănăstirea a fost sub ocupaţie rusească odată cu toată provincia Trabzon în anii 1916-1918. Ulterior, în 1923, a fost complet abandonată. Astăzi este amenajată ca muzeu în care pot fi vizitate biserica, o bibliotecă, o capelă, chiliile călugărilor, bucătăria, izvorul cu aghiazmă. Mănăstirea este cunoscută pentru vechile fresce exterioare bine conservate, chiar dacă unele au fost parţial distruse de “inscripţii” recente scrijelite de vizitatori nesimţiţi din toate timpurile şi de toate naţiile.
en.wikipedia.org/wiki/Sumela_Monastery
www.crestinortodox.ro/Manastirea_Sumela_din_Turcia-24-125...
The legend says that once upon a time, a crippled and blind old man, riding on the back of his donkey, reached by mistake the shore of this lake. The old man strived for hours to get out of that smelly mud, but his stubborn donkey didn’t want to move at all, as if a mysterious force was drawing it towards the lake. It was with great wonder and joy that the old man realised, when getting out of the lake, that his eyes could perceive again a beam of light, and his feet that had stopped helping him a long time ago, began to obey him. As for his wise donkey- its bad wounds on the back had healed, and his body was younger than ever. When they found out about this, lots of people rushed to the shore of the lake, bathing and putting mud all over their bodies so that they’d be cured. And so many other miracles happen there- crippled people start walking again, aged bodies recover their youth, women regain fertility and those with chest pain restore to health.
***
Legenda spune ca un batran tatar olog si orb pe numele de Tekir, a ajuns odata cu magarul sau din greseala, in malul acestui lac. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa. Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau bidiviu - plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire. Si cate minuni nu se petrec acolo - ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea.
Source: www.techirghiol.com
At the beginning of the 19th century, Dinard was a small fishing community set by the sea, on the left side of the Rance estuary. It began to look more like a seaside resort from the mid 19th century with the arrival of a number of English families and the first sea bathing "enthusiasts". More and more villas, hotels and tourist facilities were built, rapidly changing the way the town looked. By about 1889, Dinard had become the place to be seen for French and international high society. It was considered to be France's top seaside resort, playing host to the aristocracy and nobility of the time , famous members of Europe's royal families, and personalities from industrial, trade, political, literary and artistic circles. Today Dinard is still an exquisite sea resort, with its architectural heritage, as well as its sandy beaches alternating with spectacular coastline walkways. A frequent ferry service links Dinard with its neighbour Saint-Malo, located on the right side of the river mouth.
***
La începutul secolului al XIX-lea, Dinard era doar un mic sat pescǎresc situat pe malul stâng al estuarului râului Rance, la vǎrsarea sa în Marea Mânecii. A început sǎ capete aspectul unei staţiuni turistice pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odatǎ cu sosirea unui numǎr mare de familii de englezi şi a primilor amatori de baie în mare. De atunci, au început sǎ se construiascǎ tot mai multe vile, hoteluri şi alte amenajǎri turistice, schimbând cu rapiditate faţa oraşului. In jurul anului 1889, Dinard devenise deja un loc frecventat de înalta societate din Franţa şi din strǎinǎtate. Era consideratǎ staţiunea maritimǎ de vârf a Franţei, gâzduind aristocraţia şi nobilimea vremii, membri ai familiilor regale din Europa, precum şi personalitǎţi din cercurile industriale, comerciale, politice, literare şi artistice. Astǎzi, Dinard este o staţiune elegantǎ, cu o moştenire arhitecturalǎ deosebitǎ şi plaje cu nisip alternând cu promenade de coastǎ spectaculoase. Dinard este legat printr-o linie frecventǎ de feribot de vecinul sǎu Saint-Malo, aflat pe cealaltǎ parte a gurii de vǎrsare a râului Rance.
Source: www.ot-dinard.com
Love of Yesteryear
(British Anonymous)
As love of yesteryear is gone,
Lost in a dream of smoke,
Now I am sad and feel forlorn
With what I have to cope.
I dreamt of castles in the air
To share a love so true,
But now am lost and in despair
To have believed in you.
Gone are the nights of dreams so smug
For us a home to share:
I’d give a Kingdom for a hug,
Should you have one to spare.
© 2013, Copyright Constantin ROMAN, London
LAMENT
(Poet Britanic Anonim)
Trecute sunt speranţele de ieri,
Prin ceaţa vieţii,
Fiind părăsit, mă simt stingher …
Ca toţi poeţii .
Că-n dragostea ce-am zămislit
Să fiu cu tine,
Tot visul ce am făurit
S-a stins in fine.
Căci in zadar o să aştept,
Să pun la cale
Odată să te strâng la piept…
Cu dor şi jale.
Romanian version by: Constantin ROMAN,
© 2013, Copyright Constantin ROMAN, London
Tărtăria - Mures- .România .
The first write in the history of humanity. 2000 years before the sumerian's writing (3200 BC).- Harald Haarmann, german classical scholar, a specialist in cultural history, arheomitologie, history of writing, language evolution and history of religion. He says that the oldest writing in the world is the Tărtăria, Romania and that the Danube Civilization is the first major civilization in history, thousands of years old than Sumerian. The inscriptions, identical to the pictografic Sumerian writing that appeared to 2000 years later, contain and signs that will occur in the linear cretan .
-- Gimbutas, Marija. "The Goddesses and Gods of Old Europe: 6500 to 3500 BC: Myths and Cult Images". 1974. 2nd ed. reprint. Berkeley: University of California Press, 2007, p. 17..etc......
---September 2012 - tablets with similar writing discovered in Handresti-Oteleni ( IASI-ROMANIA) -- Cucuteni culture - - 5500 years old, pre-Sumerian writing.
--American researcher Milton McChesney Winn: his dissertation at UCLA, in 1973, was titled "The appearance of writing - tablets from Tartaria - Romania ". Etc...etc...
-----"Civilization and history began where the Romanian nation lives today. (W. Schiller, American archaeologist)".
- "Ethnic Ancestors of Romanians climbs up the first unmistakable age, Neolithic civilization of humanity representing only a Romanian chapter recently in the history of the country. Eugène Pittard, 1917, "La Roumanie – Moldavie, Valachie, Dobroudja".
- "The inhabitants of the North of the lower Danube can be regarded as places of origin of the Indo-European languages, i.e. humanity's ancestors. "Louise de la Valle Pousin, 1936," Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L ' Inde jusque vers 300 av. (J). (C). ”
In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vre-o data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tablitele de la Tartaria, judetul Alba 5-6.000 inainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii..etc.
Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 - 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria , Austria , Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa ..chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.
Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume.
Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.
Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,( Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia , unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.
Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizat.
- Românii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.
At the beginning of the 19th century, Dinard was a small fishing community set by the sea, on the left side of the Rance estuary. It began to look more like a seaside resort from the mid 19th century with the arrival of a number of English families and the first sea bathing "enthusiasts". More and more villas, hotels and tourist facilities were built, rapidly changing the way the town looked. By about 1889, Dinard had become the place to be seen for French and international high society. It was considered to be France's top seaside resort, playing host to the aristocracy and nobility of the time , famous members of Europe's royal families, and personalities from industrial, trade, political, literary and artistic circles. Today Dinard is still an exquisite sea resort, with its architectural heritage, as well as its sandy beaches alternating with spectacular coastline walkways. A frequent ferry service links Dinard with its neighbour Saint-Malo, located on the right side of the river mouth.
***
La începutul secolului al XIX-lea, Dinard era doar un mic sat pescǎresc situat pe malul stâng al estuarului râului Rance, la vǎrsarea sa în Marea Mânecii. A început sǎ capete aspectul unei staţiuni turistice pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odatǎ cu sosirea unui numǎr mare de familii de englezi şi a primilor amatori de baie în mare. De atunci, au început sǎ se construiascǎ tot mai multe vile, hoteluri şi alte amenajǎri turistice, schimbând cu rapiditate faţa oraşului. In jurul anului 1889, Dinard devenise deja un loc frecventat de înalta societate din Franţa şi din strǎinǎtate. Era consideratǎ staţiunea maritimǎ de vârf a Franţei, gâzduind aristocraţia şi nobilimea vremii, membri ai familiilor regale din Europa, precum şi personalitǎţi din cercurile industriale, comerciale, politice, literare şi artistice. Astǎzi, Dinard este o staţiune elegantǎ, cu o moştenire arhitecturalǎ deosebitǎ şi plaje cu nisip alternând cu promenade de coastǎ spectaculoase. Dinard este legat printr-o linie frecventǎ de feribot de vecinul sǎu Saint-Malo, aflat pe cealaltǎ parte a gurii de vǎrsare a râului Rance.
Source: www.ot-dinard.com
The Sümela Monastery stands at 1200 m altitude on the foot of a steep cliff facing the Altındere valley in a fabulous mountain landscape in the region of Maçka in Trabzon province. According to the legend, the Monastery was founded in the honour of the Assumption of Virgin Mary by two monks from Athens called Barnabas and Sophronius during the reign of the Emperor Theodousius I (AD 375-395). In the 6th century, it was restored and enlarged by the General Belisarius at the behest the Emperor Justinian. The Monastery reached its almost present form in the 13th century. It gained its highest importance during the reign of Alexios III (1349-1390) of the Comnenian Empire of Trabzon, which had been established in 1204. The crowning ceremony of Alexis III was held here. His son Manuel and the later Comnenus rulers have added more wealth and fame to the monastery by imperial grants. During the Ottoman Period, like most other Christian Orthodox monasteries, the rights of the Sümela Monastery were preserved by the Sultans. During the 18-19th centuries many parts of the Monastery were restored and some more buildings were added. The Monastery was seized by the Russians during the occupation of Trabzon between 1916-1918 and then in 1923 it was completely abandoned. Today it is opened as a museum and is one of the most visited historical places in the Black Sea area. A church, a library rooms of the monks, a chapel, a sacred water spring and a kitchen can be seen inside the monastery. The monastery is famous for it’s well preserved old outside walls frescoes, although partly damaged by recent “inscriptions” carved by rude visitors of all times and nations.
Mănăstirea Sümela se află în regiunea Maçka din provincia Trabzon. Este situată la baza unei stânci abrupte care străjuieşte valea pârâului Altındere, într-un mirific peisaj de munte, la altitudinea de 1200 m. Legenda spune că mănăstirea a fost întemeiată cu hramul Adormirii Maicii Domnului de doi călugări din Atena, Barnabas şi Sofronius, în timpul domniei împăratului Teodosie I (375-395 AD). In secolul VI a fost restaurată şi extinsă de generalul Belizarie, din porunca împăratului Iustinian I (527-565 AD). In secolul XIII dobândise deja o formă apropiată de cea de astăzi. Cea mai mare importanţă a avut-o în timpul domniei lui Alexios III (1349-1390), conducătorul imperiului Comnenilor, întemeiat la Trabzon în 1204. Ceremonia de încoronare a lui Alexios III a avut loc în biserica mănăstirii. Fiul lui, Manuel, şi alţi prinţi care au succedat la domnie au contribuit cu daruri imperiale la consolidarea statutului de mănăstire puternică şi bogată. In perioada otomană, drepturile mănăstireşti au fost protejate de sultani, la fel ca şi în cazul altor aşezăminte creştin-ortodoxe de pe teritoriul imperiului. In secolele VIII-IX, au fost renovate unele părţi din mănăstire, adăugându-se şi construcţii noi. Mănăstirea a fost sub ocupaţie rusească odată cu toată provincia Trabzon în anii 1916-1918. Ulterior, în 1923, a fost complet abandonată. Astăzi este amenajată ca muzeu în care pot fi vizitate biserica, o bibliotecă, o capelă, chiliile călugărilor, bucătăria, izvorul cu aghiazmă. Mănăstirea este cunoscută pentru vechile fresce exterioare bine conservate, chiar dacă unele au fost parţial distruse de “inscripţii” recente scrijelite de vizitatori nesimţiţi din toate timpurile şi de toate naţiile.
en.wikipedia.org/wiki/Sumela_Monastery
www.crestinortodox.ro/Manastirea_Sumela_din_Turcia-24-125...
At the beginning of the 19th century, Dinard was a small fishing community set by the sea, on the left side of the Rance estuary. It began to look more like a seaside resort from the mid 19th century with the arrival of a number of English families and the first sea bathing "enthusiasts". More and more villas, hotels and tourist facilities were built, rapidly changing the way the town looked. By about 1889, Dinard had become the place to be seen for French and international high society. It was considered to be France's top seaside resort, playing host to the aristocracy and nobility of the time , famous members of Europe's royal families, and personalities from industrial, trade, political, literary and artistic circles. Today Dinard is still an exquisite sea resort, with its architectural heritage, as well as its sandy beaches alternating with spectacular coastline walkways. A frequent ferry service links Dinard with its neighbour Saint-Malo, located on the right side of the river mouth.
***
La începutul secolului al XIX-lea, Dinard era doar un mic sat pescǎresc situat pe malul stâng al estuarului râului Rance, la vǎrsarea sa în Marea Mânecii. A început sǎ capete aspectul unei staţiuni turistice pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odatǎ cu sosirea unui numǎr mare de familii de englezi şi a primilor amatori de baie în mare. De atunci, au început sǎ se construiascǎ tot mai multe vile, hoteluri şi alte amenajǎri turistice, schimbând cu rapiditate faţa oraşului. In jurul anului 1889, Dinard devenise deja un loc frecventat de înalta societate din Franţa şi din strǎinǎtate. Era consideratǎ staţiunea maritimǎ de vârf a Franţei, gâzduind aristocraţia şi nobilimea vremii, membri ai familiilor regale din Europa, precum şi personalitǎţi din cercurile industriale, comerciale, politice, literare şi artistice. Astǎzi, Dinard este o staţiune elegantǎ, cu o moştenire arhitecturalǎ deosebitǎ şi plaje cu nisip alternând cu promenade de coastǎ spectaculoase. Dinard este legat printr-o linie frecventǎ de feribot de vecinul sǎu Saint-Malo, aflat pe cealaltǎ parte a gurii de vǎrsare a râului Rance.
Source: www.ot-dinard.com
The Sümela Monastery stands at 1200 m altitude on the foot of a steep cliff facing the Altındere valley in a fabulous mountain landscape in the region of Maçka in Trabzon province. According to the legend, the Monastery was founded in the honour of the Assumption of Virgin Mary by two monks from Athens called Barnabas and Sophronius during the reign of the Emperor Theodousius I (AD 375-395). In the 6th century, it was restored and enlarged by the General Belisarius at the behest the Emperor Justinian. The Monastery reached its almost present form in the 13th century. It gained its highest importance during the reign of Alexios III (1349-1390) of the Comnenian Empire of Trabzon, which had been established in 1204. The crowning ceremony of Alexis III was held here. His son Manuel and the later Comnenus rulers have added more wealth and fame to the monastery by imperial grants. During the Ottoman Period, like most other Christian Orthodox monasteries, the rights of the Sümela Monastery were preserved by the Sultans. During the 18-19th centuries many parts of the Monastery were restored and some more buildings were added. The Monastery was seized by the Russians during the occupation of Trabzon between 1916-1918 and then in 1923 it was completely abandoned. Today it is opened as a museum and is one of the most visited historical places in the Black Sea area. A church, a library rooms of the monks, a chapel, a sacred water spring and a kitchen can be seen inside the monastery. The monastery is famous for it’s well preserved old outside walls frescoes, although partly damaged by recent “inscriptions” carved by rude visitors of all times and nations.
Mănăstirea Sümela se află în regiunea Maçka din provincia Trabzon. Este situată la baza unei stânci abrupte care străjuieşte valea pârâului Altındere, într-un mirific peisaj de munte, la altitudinea de 1200 m. Legenda spune că mănăstirea a fost întemeiată cu hramul Adormirii Maicii Domnului de doi călugări din Atena, Barnabas şi Sofronius, în timpul domniei împăratului Teodosie I (375-395 AD). In secolul VI a fost restaurată şi extinsă de generalul Belizarie, din porunca împăratului Iustinian I (527-565 AD). In secolul XIII dobândise deja o formă apropiată de cea de astăzi. Cea mai mare importanţă a avut-o în timpul domniei lui Alexios III (1349-1390), conducătorul imperiului Comnenilor, întemeiat la Trabzon în 1204. Ceremonia de încoronare a lui Alexios III a avut loc în biserica mănăstirii. Fiul lui, Manuel, şi alţi prinţi care au succedat la domnie au contribuit cu daruri imperiale la consolidarea statutului de mănăstire puternică şi bogată. In perioada otomană, drepturile mănăstireşti au fost protejate de sultani, la fel ca şi în cazul altor aşezăminte creştin-ortodoxe de pe teritoriul imperiului. In secolele VIII-IX, au fost renovate unele părţi din mănăstire, adăugându-se şi construcţii noi. Mănăstirea a fost sub ocupaţie rusească odată cu toată provincia Trabzon în anii 1916-1918. Ulterior, în 1923, a fost complet abandonată. Astăzi este amenajată ca muzeu în care pot fi vizitate biserica, o bibliotecă, o capelă, chiliile călugărilor, bucătăria, izvorul cu aghiazmă. Mănăstirea este cunoscută pentru vechile fresce exterioare bine conservate, chiar dacă unele au fost parţial distruse de “inscripţii” recente scrijelite de vizitatori nesimţiţi din toate timpurile şi de toate naţiile.
en.wikipedia.org/wiki/S%c3%bcmela_Monastery
www.crestinortodox.ro/Manastirea_Sumela_din_Turcia-24-125...
At the beginning of the 19th century, Dinard was a small fishing community set by the sea, on the left side of the Rance estuary. It began to look more like a seaside resort from the mid 19th century with the arrival of a number of English families and the first sea bathing "enthusiasts". More and more villas, hotels and tourist facilities were built, rapidly changing the way the town looked. By about 1889, Dinard had become the place to be seen for French and international high society. It was considered to be France's top seaside resort, playing host to the aristocracy and nobility of the time , famous members of Europe's royal families, and personalities from industrial, trade, political, literary and artistic circles. Today Dinard is still an exquisite sea resort, with its architectural heritage, as well as its sandy beaches alternating with spectacular coastline walkways. A frequent ferry service links Dinard with its neighbour Saint-Malo, located on the right side of the river mouth.
***
La începutul secolului al XIX-lea, Dinard era doar un mic sat pescǎresc situat pe malul stâng al estuarului râului Rance, la vǎrsarea sa în Marea Mânecii. A început sǎ capete aspectul unei staţiuni turistice pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odatǎ cu sosirea unui numǎr mare de familii de englezi şi a primilor amatori de baie în mare. De atunci, au început sǎ se construiascǎ tot mai multe vile, hoteluri şi alte amenajǎri turistice, schimbând cu rapiditate faţa oraşului. In jurul anului 1889, Dinard devenise deja un loc frecventat de înalta societate din Franţa şi din strǎinǎtate. Era consideratǎ staţiunea maritimǎ de vârf a Franţei, gâzduind aristocraţia şi nobilimea vremii, membri ai familiilor regale din Europa, precum şi personalitǎţi din cercurile industriale, comerciale, politice, literare şi artistice. Astǎzi, Dinard este o staţiune elegantǎ, cu o moştenire arhitecturalǎ deosebitǎ şi plaje cu nisip alternând cu promenade de coastǎ spectaculoase. Dinard este legat printr-o linie frecventǎ de feribot de vecinul sǎu Saint-Malo, aflat pe cealaltǎ parte a gurii de vǎrsare a râului Rance.
Source: www.ot-dinard.com
Days like this remind me why I decided to have a camera strap around my neck all the time.
"Si n-ai orbit, e doar o pana de curent
Si n-ai pierdut, e doar un avertisment
Mai hai odata, c-am uitat sa fac ceva
Si era important
Era important"
In Spain
Emily LAWLESS
(1845 –1913)
Your sky is a hard and a dazzling blue,
Your earth and sands are a dazzling gold,
And gold or blue is the proper hue,
You say for a swordsman bold.
In the land I have left the skies are cold,
The earth is green, the rocks are bare,
yet the devil may hold all your blue and your gold
Were I only once back there!
În Spania
Emily LAWLESS
(1845 –1913)
Cerul vostru de fier e-un albastru de-azur
Iar pământul de aur sclipind
Amintind de strămoşii din vremi de demult
Dârji in luptă, cu pieptul flămând.
Dar in ţara bătrânilor mei. ceru-i aspru,
Munţii sterpi, iar moşia uitată.
Şi la naiba cu galbenii şi cu cerul albastru
Doar la vatra din sat să ne-ntoarcem odată.
(Rendered in Romanian by Constantin ROMAN, London,
© 2013 Copyright Constantin ROMAN)
www.romanianstudies.org/content/2013/02/poetry-in-transla...
At the beginning of the 19th century, Dinard was a small fishing community set by the sea, on the left side of the Rance estuary. It began to look more like a seaside resort from the mid 19th century with the arrival of a number of English families and the first sea bathing "enthusiasts". More and more villas, hotels and tourist facilities were built, rapidly changing the way the town looked. By about 1889, Dinard had become the place to be seen for French and international high society. It was considered to be France's top seaside resort, playing host to the aristocracy and nobility of the time , famous members of Europe's royal families, and personalities from industrial, trade, political, literary and artistic circles. Today Dinard is still an exquisite sea resort, with its architectural heritage, as well as its sandy beaches alternating with spectacular coastline walkways. A frequent ferry service links Dinard with its neighbour Saint-Malo, located on the right side of the river mouth.
***
La începutul secolului al XIX-lea, Dinard era doar un mic sat pescǎresc situat pe malul stâng al estuarului râului Rance, la vǎrsarea sa în Marea Mânecii. A început sǎ capete aspectul unei staţiuni turistice pe la mijlocul secolului al XIX-lea, odatǎ cu sosirea unui numǎr mare de familii de englezi şi a primilor amatori de baie în mare. De atunci, au început sǎ se construiascǎ tot mai multe vile, hoteluri şi alte amenajǎri turistice, schimbând cu rapiditate faţa oraşului. In jurul anului 1889, Dinard devenise deja un loc frecventat de înalta societate din Franţa şi din strǎinǎtate. Era consideratǎ staţiunea maritimǎ de vârf a Franţei, gâzduind aristocraţia şi nobilimea vremii, membri ai familiilor regale din Europa, precum şi personalitǎţi din cercurile industriale, comerciale, politice, literare şi artistice. Astǎzi, Dinard este o staţiune elegantǎ, cu o moştenire arhitecturalǎ deosebitǎ şi plaje cu nisip alternând cu promenade de coastǎ spectaculoase. Dinard este legat printr-o linie frecventǎ de feribot de vecinul sǎu Saint-Malo, aflat pe cealaltǎ parte a gurii de vǎrsare a râului Rance.
Source: www.ot-dinard.com
China. Henan province. Dengfeng city. Shaolin Temple.
Shaolin Temple and Buddhist Flags.
The six horizontal bands of the Buddhist Flag represent the six colors of the aura which Buddhists believe emanated from the body of the Buddha when he attained Enlightenment.
Blue (Nīla): Loving kindness, peace and universal compassion
Yellow (Pīta): The Middle Path – avoiding extremes, emptiness
Red (Lohita): The blessings of practice – achievement, wisdom, virtue, fortune and dignity
White (Odāta): The purity of Dharma – leading to liberation, outside of time or space
Orange (Manjesta): The Buddha's teachings – wisdom.
The sixth vertical band, on the fly, is made up of a combination of rectangular bands of the five other colours, and represents a compound of the other five colours in the aura's spectrum. This compound colour is referred to Pabbhassara ('essence of light').
The Shaolin Temple is a Chán (Zen) Buddhist temple close to Mount Song. It is led by Shi Yongxin Abbot. Founded in the fifth century, the monastery has been long famous for its association with Chinese martial arts and particularly with Shaolin Kung Fu, and it is the best known Mahayana Buddhist monastery to the Western world.
Shaolin Monastery was inscribed as a UNESCO World Heritage Site in 2010 as part of the "Historic Monuments of Dengfeng".
Binz is the largest seaside resort on the island of Rügen. The first mention of Binz (then called Byntze) is as far back as 1318. In Germany, sea bathing started to become popular in the 1870s, and so began Binz's rise to prominence. In 1870 itself, Binz had 80 visitors; in 1875 the first road connecting the village with the beach (Putbuser Strasse) was constructed; and in 1876 the first hotel was built. Major development began in 1888 with the founding of the "Aktiengesellschaft Ostseebad Binz". In 1895, the first stretch of narrow-gauge railway (today known as the “Rasender Roland”) opened between Binz and Putbus. In 1902 a 600m long wooden pier was built, destroyed and rebuilt a couple of times afterwards. In 1953, the government of the new established German Democratic Republic (GDR) has forcedly nationalised all the holiday facilities and opened state-owned holiday centres. Following the reunification of Germany, Binz has undergone substantial change, like all the other seaside resorts on the island. Many of the villas were returned to their previous owners, and the town was restored and modernised. The GDR holiday centres were privatised and renovated. In 1994, a new pier, 370 metres long, was opened.
***
Binz este cea mai mare staţiune turisticǎ de pe insula Rügen. Prima atestare documentarǎ a aşezǎrii (care la vremea aceea se numea Byntze) dateazǎ din 1318. In Germania, turismul la mare a început sǎ fie popular încǎ din anii 1870, contribuind pas cu pas la dezvoltarea localitǎţii. In anul 1870, Binz avea deja 80 de vizitatori; în 1875 s-a amenajat prima stradǎ care lega satul de plajǎ (Putbuser Strasse); în 1876 s-a construit primul hotel. Adevǎrata dezvoltare urbanǎ a început însǎ odatǎ cu întemeierea societǎţii pe acţiuni “Ostseebad Binz” (“Bǎile Baltice Binz”) în 1888. In 1895 s-a dat în folosinţǎ primul tronson al cǎii ferate înguste (cunoscutǎ azi ca “Rasender Roland”) între Binz şi Putbus. In 1902 a fost construit un pod maritim din lemn de 600 m, distrus şi reconstruit apoi de mai multe ori. In 1953, guvernul nou formatei Republici Democrate Germane (RDG) a naţionalizat toate facilitǎţile turistice şi a deschis complexe de vacanţǎ aparţinând statului. Binz s-a schimbat substanţial dupǎ reunificarea Germaniei, la fel ca toate celelalte staţiuni turistice de pe insulǎ. Multe vile au fost returnate proprietarilor, fiind apoi restaurate şi modernizate. Complexele de vacanţǎ redegiste au fost de asemenea privatizate şi renovate. In 1994, podul de lemn a fost prelungit cu unul nou cu lungimea de 370 m.
Source: WIKIPEDIA
Binz is the largest seaside resort on the island of Rügen. The first mention of Binz (then called Byntze) is as far back as 1318. In Germany, sea bathing started to become popular in the 1870s, and so began Binz's rise to prominence. In 1870 itself, Binz had 80 visitors; in 1875 the first road connecting the village with the beach (Putbuser Strasse) was constructed; and in 1876 the first hotel was built. Major development began in 1888 with the founding of the "Aktiengesellschaft Ostseebad Binz". In 1895, the first stretch of narrow-gauge railway (today known as the “Rasender Roland”) opened between Binz and Putbus. In 1902 a 600m long wooden pier was built, destroyed and rebuilt a couple of times afterwards. In 1953, the government of the new established German Democratic Republic (GDR) has forcedly nationalised all the holiday facilities and opened state-owned holiday centres. Following the reunification of Germany, Binz has undergone substantial change, like all the other seaside resorts on the island. Many of the villas were returned to their previous owners, and the town was restored and modernised. The GDR holiday centres were privatised and renovated. In 1994, a new pier, 370 metres long, was opened.
***
Binz este cea mai mare staţiune turisticǎ de pe insula Rügen. Prima atestare documentarǎ a aşezǎrii (care la vremea aceea se numea Byntze) dateazǎ din 1318. In Germania, turismul la mare a început sǎ fie popular încǎ din anii 1870, contribuind pas cu pas la dezvoltarea localitǎţii. In anul 1870, Binz avea deja 80 de vizitatori; în 1875 s-a amenajat prima stradǎ care lega satul de plajǎ (Putbuser Strasse); în 1876 s-a construit primul hotel. Adevǎrata dezvoltare urbanǎ a început însǎ odatǎ cu întemeierea societǎţii pe acţiuni “Ostseebad Binz” (“Bǎile Baltice Binz”) în 1888. In 1895 s-a dat în folosinţǎ primul tronson al cǎii ferate înguste (cunoscutǎ azi ca “Rasender Roland”) între Binz şi Putbus. In 1902 a fost construit un pod maritim din lemn de 600 m, distrus şi reconstruit apoi de mai multe ori. In 1953, guvernul nou formatei Republici Democrate Germane (RDG) a naţionalizat toate facilitǎţile turistice şi a deschis complexe de vacanţǎ aparţinând statului. Binz s-a schimbat substanţial dupǎ reunificarea Germaniei, la fel ca toate celelalte staţiuni turistice de pe insulǎ. Multe vile au fost returnate proprietarilor, fiind apoi restaurate şi modernizate. Complexele de vacanţǎ redegiste au fost de asemenea privatizate şi renovate. In 1994, podul de lemn a fost prelungit cu unul nou cu lungimea de 370 m.
Source: WIKIPEDIA
Fashiontv Summer Festival, Mamaia, 16 August 2014
Din ciclul "I don't give a fuck" am indraznit sa raman la fotografiat, odata cu dansatoarele de la Crema, pe o ploaie torentiala. Iata ce a iesit:
From the series "I Do not Give a Fuck" I dared to remain to photograph the event with the beautiful dancers from Crema, during a heavy rain. Here's what came out:
Fotograf Constanta: Gabriel Baloiu
Photographer: Gabriel Baloiu
Binz is the largest seaside resort on the island of Rügen. The first mention of Binz (then called Byntze) is as far back as 1318. In Germany, sea bathing started to become popular in the 1870s, and so began Binz's rise to prominence. In 1870 itself, Binz had 80 visitors; in 1875 the first road connecting the village with the beach (Putbuser Strasse) was constructed; and in 1876 the first hotel was built. Major development began in 1888 with the founding of the "Aktiengesellschaft Ostseebad Binz". In 1895, the first stretch of narrow-gauge railway (today known as the “Rasender Roland”) opened between Binz and Putbus. In 1902 a 600m long wooden pier was built, destroyed and rebuilt a couple of times afterwards. In 1953, the government of the new established German Democratic Republic (GDR) has forcedly nationalised all the holiday facilities and opened state-owned holiday centres. Following the reunification of Germany, Binz has undergone substantial change, like all the other seaside resorts on the island. Many of the villas were returned to their previous owners, and the town was restored and modernised. The GDR holiday centres were privatised and renovated. In 1994, a new pier, 370 metres long, was opened.
***
Binz este cea mai mare staţiune turisticǎ de pe insula Rügen. Prima atestare documentarǎ a aşezǎrii (care la vremea aceea se numea Byntze) dateazǎ din 1318. In Germania, turismul la mare a început sǎ fie popular încǎ din anii 1870, contribuind pas cu pas la dezvoltarea localitǎţii. In anul 1870, Binz avea deja 80 de vizitatori; în 1875 s-a amenajat prima stradǎ care lega satul de plajǎ (Putbuser Strasse); în 1876 s-a construit primul hotel. Adevǎrata dezvoltare urbanǎ a început însǎ odatǎ cu întemeierea societǎţii pe acţiuni “Ostseebad Binz” (“Bǎile Baltice Binz”) în 1888. In 1895 s-a dat în folosinţǎ primul tronson al cǎii ferate înguste (cunoscutǎ azi ca “Rasender Roland”) între Binz şi Putbus. In 1902 a fost construit un pod maritim din lemn de 600 m, distrus şi reconstruit apoi de mai multe ori. In 1953, guvernul nou formatei Republici Democrate Germane (RDG) a naţionalizat toate facilitǎţile turistice şi a deschis complexe de vacanţǎ aparţinând statului. Binz s-a schimbat substanţial dupǎ reunificarea Germaniei, la fel ca toate celelalte staţiuni turistice de pe insulǎ. Multe vile au fost returnate proprietarilor, fiind apoi restaurate şi modernizate. Complexele de vacanţǎ redegiste au fost de asemenea privatizate şi renovate. In 1994, podul de lemn a fost prelungit cu unul nou cu lungimea de 370 m.
Source: WIKIPEDIA