View allAll Photos Tagged straining
Originar din Iviria, Georgia de astăzi, născut în jurul anului 1650, tânărul este luat rob de turci şi adus la Constantinopol (1680). Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică unde şi învaţă sculptura în lemn, pictura şi broderia, precum şi limbile greacă, turcă şi arabă. În jurul anilor 1690, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească, unde devine ucenic tipograf al fostului episcop Mitrofan al Huşilor. Pentru viaţa sa înalt duhovnicească şi activitatea tipografică şi culturală a fost ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705, iar la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscăunat mitropolit al Ungro-Vlahiei, de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului. A desfăşurat o bogată activitate tipografică, în total a tipărit 63 de cărţi, 39 cu mâna sa. Din acestea 21 sunt în limba română, iar 4 scrise de el însuşi. Multe cărţi sunt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de mâna lui, de o măiestrie şi frumuseţe deosebite. Între cărţile de folos sufletesc se numără Didahiile (predicile sale) precum şi Învăţăturile creştineşti, tipărită la 1700.
Sfântul Antim Ivireanul - Apostol al conștiinței naționale
Înflăcărat patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti, ca şi voievodul şi susţinătorul său Constantin Brâncoveanu, Mitropolitul Antim este arestat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716. Forţat să-şi dea demisia şi refuzând, Mitropolitul Antim este caterisit pe nedrept de Patriarhia ecumenică, urmând să fie închis pe viaţă în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai. Pe drum, însă, ostaşii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia ecumenică a anulat nedreapta sentinţă de caterisire dată asupra marelui Ierarh şi Martir Antim Ivireanul.
La 5 februarie 1713, de ziua prăznuirii Sfintei Agata, Mitropolitul Antim Ivireanul hotărăşte să ridice o mănăstire pe locul unde era o veche biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, în care se păstra Sfântul Mir. Sfântul Antim pune toată averea sa pentru ridicarea din temelie a acestui sfânt lăcaş „întru slava şi mulţumită Însuşi celui întru Troiţă Dumnezeu şi întru cinstea şi lauda Tuturor Sfinţilor dimpreună, încât să fie şi să se numească mănăstire a Tuturor Sfinţilor, cărora am şi închinat-o şi pe numele lor am zidit-o, ca să se prăznuiască întru ea cu mărire şi să se cinstească necontenit cu laude şi cu cântări, ca nişte prieteni ai lui Dumnezeu şi ajutători şi sprijinitori tuturor pravoslavnicilor creştini” (Aşezământul Mănăstirii Antim, anul 1713, Arhivele Statului, document pergament 13).
În afară de averea sa personală, Mitropolitul Antim mai dobândeşte, fie în dar, fie prin cumpărare, diverse locuri sau imobile, nu numai de la creştinii din Bucureşti, ci şi din alte oraşe. Mănăstirea a fost construită în „mahalaua popii lui Ivaşco”, nu departe de dealul Mitropoliei, la aproape două sute de metri spre apus. Sfinţirea bisericii are loc in anul 1715. Ierarhul şi ctitorul a întocmit cu mâna lui planurile de execuţie ale mănăstirii, două dintre ele rămânând pană in zilele noastre, şi anume planul original al bisericii, pe hârtie, ataşat testamentului său cu privire la mănăstire şi un alt plan, realizat pe pergament (în 1713) în cuprinsul Aşezământului Mănăstirii.
Bucuros că a reuşit să dea capitalei Ţării Romaneşti una din cele mai frumoase podoabe de arhitectură, sculptură şi pictură, Mitropolitul Antim întocmeşte un testament (început la 24 aprilie 1713 şi completat la 15 martie 1716) prin care lasă dispoziţii cum trebuie să fie organizate şi administrate clădirile şi averile mănăstirii.
Intrarea în curtea mănăstirii, care iniţial avea formă pătrată, se face prin poarta unui impunător turn-clopotniţă. Arhitecturii iniţiale i s-au adăugat (in perioada 1857- 1860) patru turnuleţe în colţurile curţii. Biserica mare, a cărei faţadă este precedată de un monumental pridvor deschis, sprijinit pe 10 coloane de piatră cu capiteluri sculptate, aparţine, prin concepţie şi decoraţie, stilului brâncovenesc. Deasupra uşii de la intrare, sub pisanie, se află decoraţia sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinţei şi smereniei, încadrat de o cunună de lauri şi având în partea superioară o stea.
Tradiţia menţionează că toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale picioarelor coloanelor şi ale ancadramentelor, precum şi pictura din biserica mare şi din paraclis, au fost executate după schiţele mitropolitului ctitor, care a şi pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul. Tot el a sculptat uşa de lemn a bisericii şi a pictat cele două icoane de lângă iconostas: icoana Tuturor Sfinţilor şi icoana celor patru sfinţi (Alexie, Nicolae, Antim şi Agata).
Sfântul Ierarh Antim hotărăşte ca ctitoria sa „să fi e slobodă, singură ei şi legiutoare, singură stăpânitoare şi nimănui supusă, fără numai lui Dumnezeu şi Tuturor Sfinţilor, cărora am şi închinat-o. Să nu fie subt stăpânire patrierşească, nici subt vreo vrednicie domnească, nici subt stăpânirea arhiereului ţării, nici vreunui boiaru, nici vreunei mănăstiri veri mari, veri mică, ci numai numele cel canonicesc al preasfinţitului mitropolit să se pomenească întru ea, după rânduiala cea bisericească” (Aşezământul Mănăstirii Antim).
Rânduieşte ca în fiecare an să fie daţi la şcoală un număr de copii pe cheltuiala mănăstirii, acoperindu-le casa, masa, hainele şi cărţile. Porunceşte preoţilor să înmormânteze gratuit pe săracii fără adăpost şi să li se facă pomenirile după lege. Tot din veniturile mănăstirii se îmbracă săracii, copii şi bătrânii, iar străinilor li se asigură găzduire timp de trei zile.
Mitropolitul Antim, ca un iubitor de cultură, s-a preocupat şi de luminarea prin carte a credincioşilor. Prin tipografia din mănăstire, el urmăreşte educarea şi morală şi intelectuală a poporului în lumina învăţăturii creştine ortodoxe. De aceea el doreşte ca „să aibă datorie tipograful să inveţe meşteşugul tipografiei unul după altul, pentru ca să nu piară acest meşteşug din ţară”. De asemenea, la Mănăstirea Antim ctitorul înfiinţează pentru prima oară în Ţara Romanească o bibliotecă publică de împrumut, menţionând că „de va trebui cumva cineva să ia vreo carte sau să citească sau să o scrie, sau să caute ceva întrânsa, să se ceară răvaş, iscălit de cei ce o cer, cu făgăduiala că o va trimite înapoi cu termen hotărât, altfel să nu se dea, şi să poarte grijă să fie restituită”.
Operation to move an ex-FGW Mk II First class buffet carriage into the former GWR barracks which is to be reopened as The Platform youth centre.
On the 19th February 2026 the new build 'Echo Elisa' (2025, 3,775DWT) arrives at Teignmouth from Amsterdam with assistance from 'Teign C'.
The Hamburg-based shipping company Vega-Reederei has ordered ten 3,800 dwt diesel-electric coasters, designed by the Dutch ship design group Conoship International. Hull no. N2303 was built by Shanghai Hunan Industrial (Nantong) and delivered on the 20th October 2025.
Vega-Reederei were known for their large series of “Black Boxes” coasters in the 1980-1990’s, and the new class of ship represent a re-entry for the owner in the European short-sea coaster trade. The vessel was launched as 'Vega Elisa' but is chartered to Danish operator Echoship.
The Acacia Strain, live at Chain Reaction on
The Acacia Strain, live at Chain Reaction on 6.14.08.
The Acacia Strain, live at Chain Reaction on 6.14.08.
The Acacia Strain, live at Chain Reaction on 6.14.08.
The Acacia Strain
@ Palladium
Hollywood, CA
July 31, 2010
All photos © Kaley Nelson - www.KaleyNelson.com
Black Diamond is a Northern California strain ideal for patients who need strong medication but still want to be active and sociable. A cross between Blackberry and Diamond OG, its flowers have a glittery trichome covering and purple coloring that make it a beautiful gem to look at. The strain’s aroma is musky and earthy, almost like a deep red wine for more information click here black death strain
Impressions of Zhuhai - Expat Photo Tour and Competition
A boat trip out on a Fishing Boat, trawling styled. It was interesting and fun, minus the high winds and seasickness of course. We got to see first hand what is on the bottom of the sea around Zhuhai, good and bad. The catch actually caused my already nauseaous body to feel the urge to heave... the garbage that was netted up was just too much to see, and being told, here's your lunch!