Laura713
Biserica 'Sfintii arhangheli Mihail si Gavril" - Mantuleasa
Lăcaşul de cult este ctitorit în anul 1734 de jupânesele Maria şi Stanca, sora şi respectiv soţia jupanului Manta Cupetu pe vremea domnitorului Grigore Ghica. Biserica este zidită în stilul arhitectonic Brâncovenesc, în formă de cruce, cu altar, naos unit cu pronaosul, pridvor sprijinit pe patru stâlpi cilindrici de piatra şi turlă care serveşte drept clopotniţă, situată deasupra zidului despărţitor dintre pronaos şi pridvor.
O particularitate rară de ordin iconografic este pictarea Mântuitorului la dreapta ,,bunului tâlhar” în Paradis, în planul al doilea, în spatele patriarhilor Avram, Iacov şi Isac, din marea scenă a Judecăţii de Apoi. Tot la capitolul particularităţi se remarcă şi pictarea în pridvor a unei „hore de doamne şi domniţe”, motiv rar întâlnit în pictura bisericească.
Biserica a fost restaurata intre anii 1924-1930 de arhitect restaurator N. Zane si pictor restaurator Paul Molda.
Partea de răsărit a curţii bisericii a servit în vremuri îndepărtate şi ca cimitir, fapt dovedit de cele câteva pietre funerare şi inscripţii rămase.
O istorie deosebită are şi clopotul bisericii care este construit din oţelul capturat de armata română în Primul Război Mondial după cum rezultă din inscripţia aflată pe exteriorul său.
Biserica 'Sfintii arhangheli Mihail si Gavril" - Mantuleasa
Lăcaşul de cult este ctitorit în anul 1734 de jupânesele Maria şi Stanca, sora şi respectiv soţia jupanului Manta Cupetu pe vremea domnitorului Grigore Ghica. Biserica este zidită în stilul arhitectonic Brâncovenesc, în formă de cruce, cu altar, naos unit cu pronaosul, pridvor sprijinit pe patru stâlpi cilindrici de piatra şi turlă care serveşte drept clopotniţă, situată deasupra zidului despărţitor dintre pronaos şi pridvor.
O particularitate rară de ordin iconografic este pictarea Mântuitorului la dreapta ,,bunului tâlhar” în Paradis, în planul al doilea, în spatele patriarhilor Avram, Iacov şi Isac, din marea scenă a Judecăţii de Apoi. Tot la capitolul particularităţi se remarcă şi pictarea în pridvor a unei „hore de doamne şi domniţe”, motiv rar întâlnit în pictura bisericească.
Biserica a fost restaurata intre anii 1924-1930 de arhitect restaurator N. Zane si pictor restaurator Paul Molda.
Partea de răsărit a curţii bisericii a servit în vremuri îndepărtate şi ca cimitir, fapt dovedit de cele câteva pietre funerare şi inscripţii rămase.
O istorie deosebită are şi clopotul bisericii care este construit din oţelul capturat de armata română în Primul Război Mondial după cum rezultă din inscripţia aflată pe exteriorul său.