DACIA -ROMANA și DACIA-LIBERA . "Orice adevar trece prin trei stadii . Mai intai este ridiculizat. Apoi este intampinat cu violenta . In cele din urma este ecceptat ca evident." Shopenhauer . "Cel care controleaza trecutul, controleaza viitorul. "

doar 14 % din imensa dacie , ocupata de romani - pentru doar 165 de ani - in malta au stat 1000 de ani , in israel 800 de ani , in egipt si grecia 500 - 600 de ani . acolo , nimeni nu s-a romanizat . romanizarea noastra = marele fals istoric . limbile neolatine europene provin dintr-un fond stravechi comun , proto latin , din care limba daca este cea mai veche , sugerata de paleolingvistica si teste genetice . Herodot spune ca cei mai numerosi dupa inzi- au fost -tracii- din care majoritatea au fost Dacii. iar Dio Cassius spune ca Traian a fost un veritabil trac- razboaiele dintre daci si romani au fost razboaie fratricide.. privind harta , ne intrebam , cum de s-au " romanizat " dacii liberi , la 1000 km de ocupatia romana ?Basarabia, pana la Nistru si Bug ?? si ... limba noastra este unitara pe intreg teritoriul locuit de daco-români . Spre deosebire de italiana care are 150 de dialecte ce nu se inteleg intre ele. Unitatea limbii romine, arata vechimea si autohtonia neamului nostru . Si , se pare ca era o limba unitara pe intreg teritoriul locuit de geto- daci, pana in nordul Marii Negre, pana la Bug. inaintea de sosirea Romanilor. Suntem singurul neam din Europa, autohton , dovedit de studii paleogenetice. Aici ne-am nascut.Toti ceilalti au peregrinat mult pana s-au stabilit undeva. Si , suntem stramosii lumii antice .

www.youtube.com/watch?v=wxjwMKqkeAM&list=HL1398013845...

 

 

 

------Citate despre Daci ---

- MIHAI EMINESCU - " Patriotismul nu este iubirea țarinei , ci iubirea trecutului . Făra cultul trecutului nu exista iubire de țara . "

 

“Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte.” MIHAI EMINESCU.

-""-

“Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic pînă în primele vîrste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentînd doar un capitol recent din istoria ţării.” Eugene Pittard, 1917, “La Roumanie – Valachie, Moldavie, Dobroudja”

 

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspîndindu-se apoi, atît spre răsărit, cît şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!” William Schiller, ”Unde s-a născut civilizaţia?”

 

“Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca locuri de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.” Louise de la Valle Pousin, 1936, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

 

“În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică pînă în Iberia şi din Nordul Africii pînă dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor.” Dionisie Periegetul, 138 d.Hristos, “Concisa, pasionanta, captivant ilustrata”

 

“Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.” Vere Gordon Childe, 1926, “The Aryans: A Study of Indo-European Origins”

 

“Vom presupune deci că indo-europeana poseda o anumită vocală, insuficient determinată, succeptibilă să fie confundată cu a şi cu i.” Louis de la Vallée Poussin, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

 

“Dacii, ca popor hiperborean, coborau din Pelasgos – născut din “Pămîntul Negru”. Marea dacică este “Neagră”, Valahii au fost denumiţi de toate popoarele “Valahi Negri”, iar ţara “Valahia Neagră”, Kara Ulaghi, Kara-Iflak, de către turci; Kara-Ulak de sîrbi şi bulgari. Funcţiunea tradiţională supremă la valahi este “Negru-Vodă”.” Vasile Lovinescu, 1994, “Dacia Hiberboreană”

 

“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpînii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . . A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sîngeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian.”. – Felix Colson, 1862, “Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques”

 

“… N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întîi limba Romanilor care era o forma literară a limbii Daciei, iar mai tîrziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întîi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întîi limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească.” – I. Al. Brătescu-Voineşti, 1942, “Originea neamului românesc si a limbii noastre”

 

“Nu cumva noi nu putem “găsi” nici un cuvânt dac care să fie ne-latin, ne-grec,

ne-german, ne-slav şi ne-maghiar, caz tipic de orbire cînd nu se vede pădurea din cauza copacilor?” Petre Morar, 2001, “Noi nu suntem Latini, Latinii sunt noi”

 

“Analele Chinei păstrează amănunte despre statutul şi mişcările triburilor pastorale, care pot fi adeseori distinse sub denumirea vagă de Sciţi sau Tărtari, succesiv vasali, duşmani şi cuceritori ai unui mare imperiu. . . De la vărsarea Dunării până la Marea Japoniei, longitudinea Sciţieii se întindea pe aproape 110 grade, care cuprindeau, pe această direcţie, peste 1.700 de localităţi. Triburile pastorale ale nordului au reuşit de două ori cucerirea Chinei.” Edward Gibbon, 1835, “Istoria decăderii Imperiului Roman”

 

“Pentru Europa, în afară de Balcani, aproape tot ce precede cucerirea romană face parte din preistorie…Dar punctul de pornire al civilizaţiei tuturor acestor regiuni trebuie căutat la nordul peninsulei balcanice.” Andre Piganiol, 1939, “Histoire de Rome”

 

“Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din Occident. . . Să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică!” Roger Clemence, 1879, Buletinul Societăţii de Antropologie din Paris

 

“Chiar dacă trebuie să căutăm în Asia prima origine a arsacizilor, cînd au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa şi făceau parte dintr-o puternică naţiune răspîndită de la malurile Dunării pînă în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele naţional al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria şi Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia şi această denumire, care se poate recunoaşte uşor oricînd, dar modificată în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa şi Asia, se foloseşte chiar şi pentru a desemna popoarele germane şi pe urmaşii vechilor persani.” – Henry Jules Klaproth, 1826, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours, accompagnés de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”

 

“Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

 

“Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). Geţii cîntau, însoţindu-le din fluier, faptele săvîrşite de eroii lor, compunând cîntece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.” Bonaventura Vulcanius, 1597, “De literis et lingua getarum sive gothorum”

 

“Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. …grecii şi alte popoare au luat literele de la Geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre răspîndirea acestor litere.” Carolus Lundius, 1687, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”

 

“Este sigur că neamul goţilor este străvechi; unii bănuiesc că obîrşia lor se trage din Magog, fiul lui Iafet, după asemănarea ultimei silabe, scoţînd atare lucru mai ales după profetul Ezechiel. Dar şirul învăţaţilor de pe vremuri obişnuiesc să -i numească pe ei mai degrabă Getas decît Gog şi Magog.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

 

“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Pînă în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii(pelasgii), aparţinînd timpului neoliticului.” A. Jarde, 1926, “The Formation of the Greek People”

 

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” Huszti Andras, 1791, “Vechea şi noua Dacie”

 

“(Dacia) a fost centrul suprem al unei tradiţii mult mai puternice şi mai pure decît tradiţia celtică. Ocupaţia romană a durat numai de la 110 la 275 d.Ch, în total 165 de ani. Şi mai puţin de o treime din Dacia a fost ocupată; Transilvania şi Oltenia actuală. În tot restul ţării dacismul a subzistat fără să fie tulburat….Centrele spirituale ale dacilor se găseau în masivele centrale ale munţilor cei mai sălbatici şi mai de nepătruns din Europa. După părăsirea de către romani, avalanşa invaziilor barbare, care a durat mai mult de 1000 de ani, s-a preciptat peste Dacia făcînd astfel imposibilă nu numai viaţa citadină ci chiar viaţa agricolă. O imensă pădure a acoperit Dacia şi viaţa pastorală s-a generalizat din nou mai ales în munţii centrali inaccesibili… În jur, barbarii goţi, ostrogoţi, vandali, gepizi, slavi, cumani, pecenegi, unguri, mongoli au făcut vid. Să lasăm pe istorici să se lamenteze si să constatăm că că acest fapt a ocrotit tot ceea ce trebuia să rămînă neviolat…Tradiţia dacică a continuat să subziste netulburată, în afara istoriei care se făcea în jurul ei. Astfel , cînd în sec XIII-XIV cînd au fost întemeiate principatele Moldovei, Valahiei şi Transilvaniei, a căror reunire avea să formeze România modernă, Dacia era neatinsă de istorie, ea se găsea în sensul cel mai riguros şi literal al cuvîntului, în aceeaşi stare ca pe vremea în care domnea peste ea Ler Împărat! ” Vasile Lovinescu, 1994, “Dacia Hiperboreană”

 

“Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decît al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adîncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci, după judecata mea, condamnînd puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice. După cum se vede, neamul geţilor s-a ivit aşa din totdeauna de la natură, el a fost şi este un popor cu totul aparte şi veşnic.” Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua getarum sive gothorum”, 1597

“Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte.” Mihai Eminescu

 

“Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic pînă în primele vîrste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentînd doar un capitol recent din istoria ţării.” Eugene Pittard, 1917, “La Roumanie – Valachie, Moldavie, Dobroudja”

 

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspîndindu-se apoi, atît spre răsărit, cît şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!” William Schiller, ”Unde s-a născut civilizaţia?”

 

“Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca locuri de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.” Louise de la Valle Pousin, 1936, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

 

“În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică pînă în Iberia şi din Nordul Africii pînă dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor.” Dionisie Periegetul, 138 d.Hristos, “Concisa, pasionanta, captivant ilustrata”

 

“Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.” Vere Gordon Childe, 1926, “The Aryans: A Study of Indo-European Origins”

 

“Vom presupune deci că indo-europeana poseda o anumită vocală, insuficient determinată, succeptibilă să fie confundată cu a şi cu i.” Louis de la Vallée Poussin, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

 

“Dacii, ca popor hiperborean, coborau din Pelasgos – născut din “Pămîntul Negru”. Marea dacică este “Neagră”, Valahii au fost denumiţi de toate popoarele “Valahi Negri”, iar ţara “Valahia Neagră”, Kara Ulaghi, Kara-Iflak, de către turci; Kara-Ulak de sîrbi şi bulgari. Funcţiunea tradiţională supremă la valahi este “Negru-Vodă”.” Vasile Lovinescu, 1994, “Dacia Hiberboreană”

 

“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpînii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . . A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sîngeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian.”. – Felix Colson, 1862, “Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques”

 

“… N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întîi limba Romanilor care era o forma literară a limbii Daciei, iar mai tîrziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întîi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întîi limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească.” – I. Al. Brătescu-Voineşti, 1942, “Originea neamului românesc si a limbii noastre”

 

“Nu cumva noi nu putem “găsi” nici un cuvânt dac care să fie ne-latin, ne-grec,

ne-german, ne-slav şi ne-maghiar, caz tipic de orbire cînd nu se vede pădurea din cauza copacilor?” Petre Morar, 2001, “Noi nu suntem Latini, Latinii sunt noi”

 

 

“Pentru Europa, în afară de Balcani, aproape tot ce precede cucerirea romană face parte din preistorie…Dar punctul de pornire al civilizaţiei tuturor acestor regiuni trebuie căutat la nordul peninsulei balcanice.” Andre Piganiol, 1939, “Histoire de Rome”

 

“Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din Occident. . . Să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică!” Roger Clemence, 1879, Buletinul Societăţii de Antropologie din Paris

 

“Chiar dacă trebuie să căutăm în Asia prima origine a arsacizilor, cînd au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa şi făceau parte dintr-o puternică naţiune răspîndită de la malurile Dunării pînă în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau Dacii, acesta era numele naţional al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria şi Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia şi această denumire, care se poate recunoaşte uşor oricînd, dar modificată în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa şi Asia, se foloseşte chiar şi pentru a desemna popoarele germane şi pe urmaşii vechilor persani.” – Henry Jules Klaproth, 1826, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours, accompagnés de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”

 

“Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

 

“Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). Geţii cîntau, însoţindu-le din fluier, faptele săvîrşite de eroii lor, compunând cîntece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.” Bonaventura Vulcanius, 1597, “De literis et lingua getarum sive gothorum”

 

“Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. …grecii şi alte popoare au luat literele de la Geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre răspîndirea acestor litere.” Carolus Lundius, 1687, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”

 

“Este sigur că neamul goţilor este străvechi; unii bănuiesc că obîrşia lor se trage din Magog, fiul lui Iafet, după asemănarea ultimei silabe, scoţînd atare lucru mai ales după profetul Ezechiel. Dar şirul învăţaţilor de pe vremuri obişnuiesc să -i numească pe ei mai degrabă Getas decît Gog şi Magog.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

 

“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Pînă în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii(pelasgii), aparţinînd timpului neoliticului.” A. Jarde, 1926, “The Formation of the Greek People”

 

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” Huszti Andras, 1791, “Vechea şi noua Dacie”

 

 

“Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decît al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adîncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci, după judecata mea, condamnînd puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice. După cum se vede, neamul geţilor s-a ivit aşa din totdeauna de la natură, el a fost şi este un popor cu totul aparte şi veşnic.” Bonaventura Vulcanius, “De literis et lingua getarum sive gothorum”, 1597 “Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte.” Mihai Eminescu

 

“Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic pînă în primele vîrste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentînd doar un capitol recent din istoria ţării.” Eugene Pittard, 1917, “La Roumanie – Valachie, Moldavie, Dobroudja”

 

”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspîndindu-se apoi, atît spre răsărit, cît şi spre apus, acum circa 13-15.000 de ani!” William Schiller, ”Unde s-a născut civilizaţia?”

 

“Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca locuri de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.” Louise de la Valle Pousin, 1936, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

 

“În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară care se întindea din Asia Mică pînă în Iberia şi din Nordul Africii pînă dincolo de Scandinavia, ţara imensă a Dacilor.” Dionisie Periegetul, 138 d.Hristos, “Concisa, pasionanta, captivant ilustrata”

 

“Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării.” Vere Gordon Childe, 1926, “The Aryans: A Study of Indo-European Origins”

 

“Vom presupune deci că indo-europeana poseda o anumită vocală, insuficient determinată, succeptibilă să fie confundată cu a şi cu i.” Louis de la Vallée Poussin, “Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.”

 

“Dacii, ca popor hiperborean, coborau din Pelasgos – născut din “Pămîntul Negru”. Marea dacică este “Neagră”, Valahii au fost denumiţi de toate popoarele “Valahi Negri”, iar ţara “Valahia Neagră”, Kara Ulaghi, Kara-Iflak, de către turci; Kara-Ulak de sîrbi şi bulgari. Funcţiunea tradiţională supremă la valahi este “Negru-Vodă”.” Vasile Lovinescu, 1994, “Dacia Hiberboreană”

 

“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpînii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . . A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sîngeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian.”. – Felix Colson, 1862, “Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques”

 

“… N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întîi limba Romanilor care era o forma literară a limbii Daciei, iar mai tîrziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întîi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întîi limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească.” – I. Al. Brătescu-Voineşti, 1942, “Originea neamului românesc si a limbii noastre”

 

“Nu cumva noi nu putem “găsi” nici un cuvânt dac care să fie ne-latin, ne-grec,

ne-german, ne-slav şi ne-maghiar, caz tipic de orbire cînd nu se vede pădurea din cauza copacilor?” Petre Morar, 2001, “Noi nu suntem Latini, Latinii sunt noi”

 

“Analele Chinei păstrează amănunte despre statutul şi mişcările triburilor pastorale, care pot fi adeseori distinse sub denumirea vagă de Sciţi sau Tărtari, succesiv vasali, duşmani şi cuceritori ai unui mare imperiu. . . De la vărsarea Dunării până la Marea Japoniei, longitudinea Sciţieii se întindea pe aproape 110 grade, care cuprindeau, pe această direcţie, peste 1.700 de localităţi. Triburile pastorale ale nordului au reuşit de două ori cucerirea Chinei.” Edward Gibbon, 1835, “Istoria decăderii Imperiului Roman”

 

“Pentru Europa, în afară de Balcani, aproape tot ce precede cucerirea romană face parte din preistorie…Dar punctul de pornire al civilizaţiei tuturor acestor regiuni trebuie căutat la nordul peninsulei balcanice.” Andre Piganiol, 1939, “Histoire de Rome”

 

“Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din Occident. . . Să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică!” Roger Clemence, 1879, Buletinul Societăţii de Antropologie din Paris

 

“Chiar dacă trebuie să căutăm în Asia prima origine a arsacizilor, cînd au supus această parte a lumii, ei veneau din Europa şi făceau parte dintr-o puternică naţiune răspîndită de la malurile Dunării pînă în ţinuturile cele mai îndepărtate ale Asiei superioare: aceste popoare erau dacii, acesta era numele naţional al arsacizilor, pe care l-au dat tuturor supuşilor lor. Cu trei secole înaintea erei noastre, Ungaria şi Bactriana purtau în mod egal numele de Dacia/Dakia şi această denumire, care se poate recunoaşte uşor oricînd, dar modificată în mod diferit în idiomurile care s-au succedat în Europa şi Asia, se foloseşte chiar şi pentru a desemna popoarele germane şi pe urmaşii vechilor persani.” – Henry Jules Klaproth, 1826, “Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’à nos jours, accompagnés de recherches historiques et ethnographiques sur cette partie du monde”

 

“Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă şi să primească jugul triumfului getic.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

 

“Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). Geţii cîntau, însoţindu-le din fluier, faptele săvîrşite de eroii lor, compunând cîntece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu.” Bonaventura Vulcanius, 1597, “De literis et lingua getarum sive gothorum”

 

“Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. …grecii şi alte popoare au luat literele de la Geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre răspîndirea acestor litere.” Carolus Lundius, 1687, “Zamolxis, primus Getarum Legislator”

 

“Este sigur că neamul goţilor este străvechi; unii bănuiesc că obîrşia lor se trage din Magog, fiul lui Iafet, după asemănarea ultimei silabe, scoţînd atare lucru mai ales după profetul Ezechiel. Dar şirul învăţaţilor de pe vremuri obişnuiesc să -i numească pe ei mai degrabă Getas decît Gog şi Magog.” Isidor din Sevilia, 624, “Historia de regibus Gothorum , Wundalorum et Suevorum”

 

“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Pînă în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii(pelasgii), aparţinînd timpului neoliticului.” A. Jarde, 1926, “The Formation of the Greek People”

 

“Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.” Huszti Andras, 1791, “Vechea şi noua Dacie”

 

“(Dacia) a fost centrul suprem al unei tradiţii mult mai puternice şi mai pure decît tradiţia celtică. Ocupaţia romană a durat numai de la 110 la 275 d.Ch, în total 185 de ani. Şi mai puţin de o treime din Dacia a fost ocupată; Transilvania şi Oltenia actuală. În tot restul ţării dacismul a subzistat fără să fie tulburat….Centrele spirituale ale dacilor se găseau în masivele centrale ale munţilor cei mai sălbatici şi mai de nepătruns din Europa. După părăsirea de către romani, avalanşa invaziilor barbare, care a durat mai mult de 1000 de ani, s-a preciptat peste Dacia făcînd astfel imposibilă nu numai viaţa citadină ci chiar viaţa agricolă. O imensă pădure a acoperit Dacia şi viaţa pastorală s-a generalizat din nou mai ales în munţii centrali inaccesibili… În jur, barbarii goţi, ostrogoţi, vandali, gepizi, slavi, cumani, pecenegi, unguri, mongoli au făcut vid. Să lasăm pe istorici să se lamenteze si să constatăm că că acest fapt a ocrotit tot ceea ce trebuia să rămînă neviolat…Tradiţia dacică a continuat să subziste netulburată, în afara istoriei care se făcea în jurul ei. Astfel , cînd în sec XIII-XIV cînd au fost întemeiate principatele Moldovei, Valahiei şi Transilvaniei, a căror reunire avea să formeze România modernă, Dacia era neatinsă de istorie, ea se găsea în sensul cel mai riguros şi literal al cuvîntului, în aceeaşi stare ca pe vremea în care domnea peste ea Ler Împărat! ” Vasile Lovinescu, 1994, “Dacia Hiperboreană”

 

 

- Danezii se trag din Daci -

-- Conform unei teorii istorice, care a existat în Evul Mediu şi care i-a fost atribuită împăratului Carol cel Mare, şi mai târziu umanistului renascentist Enea Silvio Piccolomini care va fi Papa Pius II, ca şi istoricului român Dimitrie Cantemir, danezii se trag din daci – mai precis din dacii care s-au refugiat în aceste teritorii ale Europei din cauza invaziilor romane.

Împinşi de marea năvălire a hunilor, goţii din Europa de răsărit au ajuns până în Scandinavia. În Evul Mediu strămoşii danezilor s-au numit iniţial daci şi că au venit în zona Mării Baltice de la Marea Neagră.( getii-goti)

Carolus Lundus (Karl Lund) de la universitatea din Upsala remarca, în secolul al XVII-lea (1687), asemănări între credinţele religioase vikinge şi cele geto-dacice; ambele popoare adorau ca zeu principal pe Zalmoxis , în lucrarea de referinţă „Zamolxis primus Getarum legislator“.

Regii danezi, până doar acum câteva sute de ani, se auto-intitulau „reges daciae”, păstrând astfel memoria ancestrală a originii lor. La 1275, este menţionat un rege danez numit Petrus de Dacia , aflat în fruntea unui… „Colegiu al Daciei”!

 

O baladă normandă afirmă ca normanzii (danezii, stabiliţi în nord-vestul Franţei) îşi au originea la “mult marele fluviu Dunăre…numiţi Dani, care erau anticii Daci…”

Ou de Danube un flum mult grant,

K’Ester claiment, cler e luisant,

Ki le regnes vait devisant,

A cele part torne en corant

Furent cil apele Dani,

Ki esteient ancieis Daci…

 

Unde Dunărea, un fluviu mult grandios

Care este ?, clar şi luminos,

Care domina ?…?….

La acea parte întoarce alergând

Fură deci numiţi Danezi,

Care erau anticii Daci…

 

Danezii se mândreau în cronicile lor că se trag din daci. Ba, în Evul Mediu, se numeau chiar daci, care erau cunoscuţi cu numele de dacianini de către ruşi. H.C. Andersen povestitorul , trecând în anul 1841 prin ţara noastră, notează că totul pe aici are un caracter danez.

 

Done