Atât de mult al CULORII…

 

Fiecare dintre noi are sentimente poetice, şi în aprecierea unei opere de artă pornim de la sentimentul nostru poetic faţă de obiectul sau ideea care l-a generat şi prin analogie, apreciem sau nu emoţia artistică pe care ne-o transmite sau ne-o incită opera de artă.

 

Ce alt sentiment ar fi mai poetic decât baladă „Miorița”…Deloc întâmplătoare această analogie…Or, apariția Grupului ZECE vine să completeze acest sentiment poetic…Era la începutul anului 1992. Anume atunci zece pictori, aidoma celor zece „meșteri mari”, din nemuritoarea baladă au pornit la Drumul mare… Metaforic vorbind, fiecare dintre ei era un Manole. Toţi veneau din şcoli diferite, formaţii diferite. Încercarea de a uni nişte gânduri, anumite aspiraţii comune, nevoia de comunicare i-a apropiat şi i-a provocat la organizarea primei expoziţii de grup în Sala de Expoziții a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova. Totodată, fiecăruia i-a fost rezervată libertatea de a-şi căuta calea individuală de afirmare. Cred că era absolut firească şi chiar necesară crearea unor asemenea grupuri. Există, totuşi, o putere, există ceva, greu de explicat, care dirijează procesul de creaţie. Grupul ZECE a apărut ca o expresie a căutărilor artistice, fără a avea o concepţie determinată, fără a avea vre-un manifest declarat. .. Poate, de undeva, din subconştientul lor, din acel substrat mitologic, le-a fost dictată anume această componenţă: ZECE.

 

Membrii Grupului ZECE, indubitabil, precum o probează palmaresul fiecăruia dintre ei, au marcat distinct și continuu procesul creator în domeniul artelor plastice din Republica Moldova, grație energiei, personalității, discursului plastic coerent și fascinației emanate prin felul lor de a fi.

 

Având în vedere turnura, care s-a produs în anul 1987 în politica culturală a statului, efectele firești ale acesteia au permis focalizarea interesului public asupra valorilor imanente angajamentului personal al lui Andrei Sârbu, un artist inconfundabil, un nonconformist și un inovator pentru pictura din Republica Moldova. Colorist extrem de rafinat, pictor de geniu al secolului al XX-lea, Andrei Sârbu este acea personalitate din peisajul cultural basarabean care asigură o legătură temeinică între arta maeştrilor mai vârstnici ai generaţiei interbelice şi experienţele artiştilor contemporani.

 

El debutase în 1968 la o expoziție oficială, cu o natură statică configurată clar diferit de cvasitotalitatea celorlalte exponate, care erau etalate cu valențe comune. Pictorului îi displăcea profund deferența, respingea ostentativ faptul de a fi clasat promotor al undegrund-ului, deși potentații zilei, în cele mai bune cazuri, îl tratau cu reticență, dar, de regulă, îl țineau în starea de marginalizat. El penetra cu mari dificultăți rigiditățile și tertipurile acestora, an de an, ca să ajungă totuși pe simezele doar a câte o expoziție. Și aceasta datorită înțelegerii, aprecierii și susținerii unor oameni întru creație ca maeștrii Mihai Grecu, Lazăr Dubinovschi, Valentina Rusu-Ciobanu… Aflat în opoziție față de conduita colegilor săi, treptat-treptat, după interpetarea motivelor din natură, ajunge la un limbaj plastic nonfigurativ, fundat pe valorificarea potențialului culorilor, a griurilor ușor nuanțate cromatic și a gesticii.

 

Andrei Sârbu a rămas perseverent la capitolul obiectivare a mesajului. Chiar de la debut a probat constanța devotamentului, a avut spirit creator și încredere față de principiile și posibilitățile artelor plastice ale civilizației contemporane occidentale; în racursiu civic, exprimând atitudini critice față de modul autohton de păstrare și valorificare a patrimoniului cultural național.

 

Andrei Sârbu a creat în lucrările sale niște stări, niște lumi pline de splendoare, de vise, de mister, care pot fi numite simfonii picturale. Și toate sunt inundate de o lumină fantastică. În orice tablou al lui găsim o explozie de lumină, nemaivorbind de acel soare orbitor care poate să lumineze dintr-o singură gutuie. Nimănui altcuiva nu i-a reușit așa ceva. El a fost abstracționist și în gândire, și în creație, prin ceea ce făcea demonstrându-ne înființarea formelor și culorilor în mijlocul cărora existăm, fără să ne dăm seama de frumusețea și diversitatea lor. Andrei a deschis în artă o ușă pe care până la el nimeni altul n-a îndrăznit s-o deschidă: el ne-a dovedit aievea că arta abstractă e frumoasă, de calitate și de mare importanță pentru evoluția artei în general.

 

Andrei Sârbu trăia doar ca să picteze. Asta a fost predestinarea lui, de care era foarte conștient și cred că anume în virtutea faptului dat se încadra extrem de organic în acest mod de viață. Acasă/casa lui era acolo unde putea să picteze oricând ar fi vrut, adică la orice oră de zi și de noapte, de aceea, atelierul însemna pentru dânsul mult mai mult decât pentru alți artiști. Atelierul de creaţie era pentru Andrei un adevărat spaţiu al devenirii!..Pentru că până la urmă biografia unui artist se confundă cu aceea a propriei opere. Ea este absorbită, parcă, de povestea creaţiei, amănuntele vieţii se explică întru totul prin dorinţa artistului de a da materiei puterea să poarte un gând, un sentiment, o meditaţie. Iar povestea creaţiei se realizează în atelier, care de fapt, este acel spaţiu al devenirii!

 

Totodată, și pentru alți artiști atelierul lui Andrei Sârbu era altceva decât cel al altor pictori. Andrei Sârbu, pe lângă talentul dăruit de Dumnezeu în pictură, avea și darul de a-i atrage ca un magnet pe cei îndrăgostiți de frumos, pe cei cu suflete frumoase, fiind și foarte cultivat în domeniu…Oricât de prăpădit ar fi fost localul în care i se afla atelierul – a trecut prin atâtea subsoluri până când, abia în ultimii ani de viață, i s-a dat atelier bun la Râșcani, în vecinătate cu genialul său dascăl Mihai Grecu – el reușea să-l transforme într-un templu al ideilor, un templu al ideilor, în care se adunau artiști din diferite generații, încingând niște discuții ce puteau să dureze nopți întregi…De fapt, Andrei era ca un fel de apostol al școlii maestrului Grecu și se poate spune că își făcea apostolatul printre artiștii plastici, de altfel, extraordinar de interesant.

 

Andrei Sârbu a plecat, subit, în lumea celor drepți. El a trecut, tot atât de dureros de modest și de simplu, de banal chiar, precum i-a fost, s-ar părea, uneori, veleatul, în altă dimensiune a existenței. Deaceea îl vom regăsi mereu în pictura lui, în ceea ce a lăsat, ca om și ca artist, posterității.

 

Un alt timp se scurge acum – Timpul ritualic. Și eu nu mai sunt aceeași. M-am schimbat. Ce forțe mă cheamă acum, mă îndeamnă, mă trimit cu gândul la EL…Curge noaptea. Timpul curge.

 

Ce forță de comunicare trebuie să fi avut? Mi-e dor de GLASUL lui, de acea frază, pe care doar Andrei știa s-o pronunțe – ”NEGREȘIT”. Cu intrarea în ani tot mai tare și mai mult mi-e dor de Andrei Sârbu. Pentru tot cât înseamnă și pentru tot cât a putut însemna, – dar mai ales, pentru tot cât ar fi putut însemna Andrei Sârbu – vorbește PICTURA SA.

 

Îl caut în anotimpuri…Andrei Sârbu a cuprins în lucrările sale cele patru anotimpuri, odată cu Viața…Este o ambianță copleșitoare în care trec peste artist, dar mai ales peste artist, anotimpurile: de la iarna rece, plumburie cu albul ei imaculat la o primăvară diafană cu poiana galbenă a păpădiilor, la parfumul florilor de tei și la verdele aproape negru al verii, furat pădurilor din jur… și până la o toamnă cu aroma izbitoare de gutuie, o toamnă galbenă-aurie ca și lumina din gutuie, o toamnă cu ceață, învăluită cu dor și nostalgie…cu tot „amurgul violet”…

 

 

Tulburătoare mi se pare această relaţie secretă stabilită între Pictura lui Andrei Sârbu şi Poezia lui George Bacovia: căci arta amândurora iradiază aceeaşi concentrare gravă, aceeaşi ardere lăuntrică şi poate acelaşi tip de melancolie…

 

Culoare şi Plumb…

 

Plumb şi Culoare...

 

Atât de mult al CULORII…

 

Un studiu de Ludmila COTOMAN

 

Aranjare grafică de Anastasia Moldovanu

 

Publicăm mai jos Lista bibliografică, în temeiul căreia s-a elaborat studiul dat:

 

Listă bibliograifcă :

 

Sârbu, Andrei. „Dacă sapi mai adânc în timp și istorie, dai de rădăcinile noastre autentice” : Dialog realizat de Silvia Bogdănaș // Flux. Cotidian Național. – 1999. – 7 iul. – P. 6.

Sârbu, Andrei. „E important să existe o diversitate de stiluri…” : Interviu cu pictorul Andrei Sârbu ; consemnare : Andrei Viziru // Literatura și arta. – 1999. – 2 sept. – P. 6.

Sârbu, Andrei. „Eu mi-am obținut singur libertatea de creație” : Interviu cu artistul plastic Andrei Sârbu ; consemnare : Gheorghe Budeanu // Flux : Magazin săptămânal. – 1997. – 14 febr. – P. 10.

Sârbu, Andrei. „Experimentalismul deranjează și astăzi” : Dialog cu A. Sârbu ; a dialogat : A. Șchiopu // Art-hoc. – 1998. – Nr 6 (ian.). – P. 5.

Sârbu, Andrei. Grupul „Zece” // Sud-Est. – 1993. – Nr 1. – P. 33.

Sârbu, Andrei. Limbajul – indiciu sau atribut al inteligenței / Andrei Sârbu // Simposia studentium. – Chișinău : (S. n. ), 2001. – P. 120-123.

Sârbu, Andrei. Noi nu putem depăși sindromul artă pentru popor : Interviu cu pictorul Andrei Sârbu ; consemnare : Gh. Ierizanu // Săptămâna. – 1994. – 16 dec. – P. 16.

* * *

 

Andrei Sârbu : Pictură = Andrei Sârbu : Painting / red. : Antonina Sârbu ; trad. în engl. : Varvara Colibaba [et al.] ; Muzeul Național de Artă al Moldovei ; Uniunea Artiștilor Plastici din Moldova ; Departamentul Cultură al Primăriei municipiului Chișinău. – Chișinău : [S.n.] , 2010. – 68 p.

Andrei Sârbu [1950-2000] // Flux. ed. de vineri. – 1 noiem. – P. 9.

Barbas, Eleonora. Creația lui Andrei Sârbu în contextul artei contemporane / Eleonora Barbas // Arta ”97 : Arte plastice. Arhitectură. Muzică. Teatru. Cinema : [Culeg.]. – Chișinău, 1997. – P. 84-90.

Bălteanu, Lorina. Despre un artist cel mai bine vorbește opera sa… / Lorina Bălteanu // Orizont. – 1988. – Nr 7. – P. 48.

Bogdănaș, Silvia. Andrei Sârbu a revenit printre noi [despre expoziția de pictură „Andrei Sârbu. In memoriam”, găzduită de Muzeul Naț. de Artă a Moldovei] / Silvia Bogdănaș // Timpul. – 2005. – 16 dec. – P. 10.

Bohanțov, Dorina. Andrei Sârbu despre sine și lume / Dorina Bohanțov // Observator cultural. – 2001. – 30 ian.- 5 febr. – P. 22.

Braga, Tudor. Descompunere și recompunere / Braga Tudor // Mesagerul. – 1996. – 13 dec. – P. 7.

Budeanu, Gheorghe. Cu dragoste pentru dragoste de Andrei Sârbu / Gheorghe Budeanu // Timpul. – 2003. – 5 dec. – P. 32.

Bulat, Vladimir. Andrei Sârbu / Bulat, Vladimir. Artă și ideologie : De la „realismul socialist” la „noua sensibilitate” : 1940-2000. – Chișinău : Cartier, 2000. – P. 31-32, P. 171-173.

Ciobanu, Constantin. Andrei Sârbu : sub zodia lui Saturn / Constantin Ciobanu // Sud-Est cultural. – 2005. – Nr 3. – P. 117-128.

Ciobanu, Constantin. Andrei Sârbu : Maeștri basarabeni din secolul XX / Constantin Ciobanu. – Chișinău, 2005. – 96 p.

Ciobanu, Constantin Ion. Sârbu Andrei. Ultima lucrare a lui Andrei Sârbu (rămasă neterminată) // Constantin Ion Ciobanu; pict. : Andrei Sârbu trad, în engl. : Iulian Robu ; red. : Gheorghe Chiriță, Eugen Lungu. – Chișinău, 2004 (2005). – P. 87.

Climenco, Victoria. Andrei Sârbu – artist plastic emblematic al poporului român / Victoria Climenco // Viața Basarabiei. – 2016. – Nr 2 (34). – P. 130-132.

Cristi și Andrei Sârbu // Punkt. – 2013. – Nr 53. – P. 62-65.

Ghețu, Emilia. A gândi liber sau câte ceva despre Andrei Sârbu / Emilia Ghețu // Ars Longa. – 1997. – 3 oct. – P. 4.

Ghețu, Emilia. Model de rezistență intelectula: [Andrei Sârbu] / Emilia Ghețu // Moldova Suverană. – 1993. – 6 iul.

Grițac, G. Întoarcere care, de fapt, e o mișcare înainte / G. Grițac // Moldova Suverană. – 1981. – 18 febr.

Mahu, Rodica. Despre explozia culorii și realismul fructului și multe alte gânduri pe care ni le sugerează pictura tânărului A. Sârbu / Rodica Mahu // Orizontul. – 1985. – Nr 4. – P. 53-54.

Movilă, Boris. Sârbu Andrei / Boris Movilă // Chișinău : Enciclopedie. – Chișinău : Museum, 1997. – P. 408.

Nastasiu, Vasile. O amintire cu Andrei Sârbu / Vasile Nastasiu // Țara. – 2002. – 16 mai. – P. 4.

Partole, Claudia. Un grai cifrat al culorilor / Claudia Partole // Moldova Suverană. – 1999. – 24 iul. – P. 8.

Poiată, Mihai Ștefan. Aproape de…departe și departe de…aproape (creionări la biografia pictorului Andrei Sârbu / Mihai Ștefan Poiată // Moldova. – 2011. – Nr 2. – P. 58-59.

Popa, Constanța. Andrei Sârbu printre maeștrii secolului XX / Constanța Popa // Jurnal de Chișinău. – 2005. – 16 dec. – P.11.

Popa, Nicolae. Revolta paletei: (despre Andrei Sârbu) / Nicolae Popa // Jurnal de Chișinău. – 2014. – 10 ian. – P.11.

Popușoi, Liliana. Dor de Andrei Sârbu: (vernisarea a 46 de lucrări de Andrei Sârbu în incinta Muzeului Național de Artă a Moldovei / Liliana Popușoi // Flux: cotidian național. – 2005. – 20 dec. – P. 4.

Praporșcic, Maria. Toamna târzie a pictorului Andrei Sârbu / Maria Praporșcic // Flux: cotidian național. – 2001. – 14 dec. – P. 7.

Puică-Vasilache, Eliza. Andrei Sârbu. Talentul „nonconformist” / Eliza Puică-Vasilache // „a Mic”. – 2015. – Nr 5/6. – P. 21.

Roibu, Nicolae. Andrei Sârbu / Nicolae Roibu // Roibu, Nicolae. Cei care sunt: Dialoguri, eseuri, medalioane și întâmplări cu personalități din Republica Moldova. – Chișinău, 2000. – P. 134-136.

Sârbu, Andrei. „Grupul Zece” : Pictură / Andrei Sârbu, Andrei Mudrea, Vasile Moșanu, … [et al.]. – Chișinău : Atelier, 2002. – 10 p

Sârbu, Andrei. Arheo : Pictură/ Andrei Sârbu // Artă contemporană din Moldova – Изобразительное искусство Молдовы : живопись, скульптура, графика , скульптура, декоративно-прикладное искусство : алъбом / red. : A. A. Rub ; Confederația Internațională a Uniunii Artiștilor Plastici ; Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova. – Москва : [S. n.]. – 2013. – P. 123.

Spânu, Constantin. Metamorfoze ale obiectualului în creația plasticianului Andrei Sârbu / Constantin Spânu // Arta. – Chișinău, 2002. – P. 83-88.

Ștefan, Mihai (Poiată). Andrei Sârbu : algoritmul unui destin ? Destinul unui algoritm ? / Ștefan Mihai Poiată // Sud-Est. – 1999. – P. 88-113.

Tamazlâcaru, Elena. Acest măr de aur – gutuia… / Elena Tamazlâcaru// Literatura și arta. – 1997. – 30 ian. – P. 6.

Tamoiko, I. Andrei Sârbu : Vocația originalității / I. Tamoiko // Sud-Est. – 1991. – Nr 3. – P. 37. – 40.

Vartic, Andrei. Andrei Sârbu a pictat cu sine / Andrei Vartic // Timpul. – 2002. – 15 febr. – P. 10.

Done