And...

Deja e târziu.

Și-atâta ceață,

Nici nu mai știu,

E aceeași noapte? Sau altă dimineață?

Hai, vino, stai jos,

Nu mai fi tristă,

Unde-i zâmbetul tău frumos?

Ceața persistă...

Sau poate e fum,

De la țigara mea.

Știi, încerc să fac, din scrum,

Un univers. Sau măcar o stea.

Spune-mi, ce mai faci?

Aproape că nu te-ai schimbat

Și încă îmi placi.

Ce întuneric s-a lăsat...

Și ceața! (Sau fumul, sau ce-o fi.)

Încă mai văd silueta ta

Printre luminile târzii,

Din cafeaua mea.

Aș vrea, la plecare, să-ți fac un semn,

cu ochiul, sau cu mâna,

Dar nu îndrăznesc

Mă pierd. Ca întotdeauna.

Și te iu...

 

 

It's already late.

And so much fog,

I don't even know,

Is that the same night? Or another morning?

Come on, come on, sit down,

Don't be sad anymore,

Where's your beautiful smile?

The fog persists...

Or maybe it's smoke,

From my cigarette.

You know, I try to make, from ash,

A universe. Or at least one star.

Tell me, how are you?

You almost have not changed

And I still like you.

How dark it is...

And the fog! (Or smoke, or what it's.)

I still see your silhouette

Among the late lights,

From my coffee.

I'd like, on departure, to make a sign to you,

with the eye, or with the hand,

But I don't dare.

I'm losing myself. Like always.

And I lo... you...

Done