Robintel.ro
cabana-rusu-langa-petrosani-sfarsitul-anilor-1960
Această colecție de fotografii vechi din Petroșani (colecție care – mi s-a atras atenția – ar aparține Companiei Naționale a Huilei, eu găsind-o neexploatată* pe ceva torrente) este fructul, rodul mai multor zeci de ore de muncă (de procesare și îmbunătățire a calității tehnice, motivul pentru care am pus watermarkul meu pe ele – evident pozele nu-s făcute de mine) menite să creeze un material care să aibă puterea și priceperea de a spune o poveste, povestea a 100 de ani de urbanism, viață, muncă, distracție, artă, istorie și educație a municipiului Petroșani.
Fiecare fotografie a fost procesată digital pentru evidențierea detaliilor, o muncă foarte migăloasă dealtfel, iar eu am făcut tot posibilul pentru a oferi descrieri cât mai precise, dar dacă am greșit undeva vă rog să-mi dați de știre pentru a putea corecta.
Veți vedea, (și) cu această ocazie, că minerii din Valea Jiului nu sunt niște șobolani care stau în pământ și nu au preocupări mai înalte sau o anume decență nativă, imagine clădită “cu grijă” și cu o căldură “infernală” de media tradițională.
Vă provoc, deci, să citiți ce scrie sub fiecare poză și să înțelegeți că acum 100 de ani aici se trăia decent și oamenii își permiteau “luxul” de a trăi din munca lor, fără a sponsoriza un stat cu ambiții sociale nesăbuite. Iar noi spunem că ei erau ignoranți.
Într-adevăr, comuniștii au construit majoritatea blocurilor, dar nu trăiam în peșteri până atunci, ci noi trăiam în orașe și comunități închegate, capabile să-și spună povestea peste ani și ani și ani. Deci în acest caz eu sunt doar mesagerul.
cabana-rusu-langa-petrosani-sfarsitul-anilor-1960
Această colecție de fotografii vechi din Petroșani (colecție care – mi s-a atras atenția – ar aparține Companiei Naționale a Huilei, eu găsind-o neexploatată* pe ceva torrente) este fructul, rodul mai multor zeci de ore de muncă (de procesare și îmbunătățire a calității tehnice, motivul pentru care am pus watermarkul meu pe ele – evident pozele nu-s făcute de mine) menite să creeze un material care să aibă puterea și priceperea de a spune o poveste, povestea a 100 de ani de urbanism, viață, muncă, distracție, artă, istorie și educație a municipiului Petroșani.
Fiecare fotografie a fost procesată digital pentru evidențierea detaliilor, o muncă foarte migăloasă dealtfel, iar eu am făcut tot posibilul pentru a oferi descrieri cât mai precise, dar dacă am greșit undeva vă rog să-mi dați de știre pentru a putea corecta.
Veți vedea, (și) cu această ocazie, că minerii din Valea Jiului nu sunt niște șobolani care stau în pământ și nu au preocupări mai înalte sau o anume decență nativă, imagine clădită “cu grijă” și cu o căldură “infernală” de media tradițională.
Vă provoc, deci, să citiți ce scrie sub fiecare poză și să înțelegeți că acum 100 de ani aici se trăia decent și oamenii își permiteau “luxul” de a trăi din munca lor, fără a sponsoriza un stat cu ambiții sociale nesăbuite. Iar noi spunem că ei erau ignoranți.
Într-adevăr, comuniștii au construit majoritatea blocurilor, dar nu trăiam în peșteri până atunci, ci noi trăiam în orașe și comunități închegate, capabile să-și spună povestea peste ani și ani și ani. Deci în acest caz eu sunt doar mesagerul.